Rapid, echipa sufletului boem. "Vișiniii" fac pași din A în B, și invers, dar reușesc să câștige titlurile de campioană din 1999 și 2003

Cele două titluri neoficiale ale vișiniilor

Dar, înainte de a ajunge în 1999, trebuie să amintim de echipa ce a fost la un pas de a fi prima care îmbracă în vișiniu un titlu de campioană a României. În sezonul 1941/1942, condus de Iuliu Baratky, Rapid s-a impus în Cupa Basarabiei, o competiție în care echipele nu erau obligate să se prezinte, din cauza războiului. FRF suspendase campionatul, dar la startul competiției de avarie, Cupa Basarabiei, se aliniaseră 66 de echipe.

Doi ani mai târziu, Rapid este în fruntea clasamentului, cu patru puncte avans față de Unirea Tricolor, după 13 etape, când Armata Roșie invadează Basarabia. FRF suspendă partidele rămase de disputat, dar nu acordă vișiniilor titlul de campioană.

În 1967 vine și primul titlu din Giulești, după ani în care echipa înființată la Atelierele Grivița s-a luptat cu adversari, cu regimuri politice, cu ea însăși.

Pasărea Phoenix în culori vișinii

Rapid, chiar dacă nu mai câștigă niciun titlu de campioană, continuă să aibă performanțe bune până la jumătatea anilor ’70. Trupa din Giulești se impune în Cupa României, pe care o câștigă în 1972 și 1975.

Stelian Marin și Sandu Neagu semnează goluri cu care vișiniii înving, în fața a 30.000 de spectatori, Jiul Petroșani, și aduc Cupa cu numărul opt pentru Rapid.

Doar trei ani mai târziu, urmează un alt succes pentru giuleșteni. Eroul finalei cu Universitatea Craiova este Nicolae Manea. După ce Ion Oblemenco a deschis scorul, în minutul 54, părea că răzbunarea pe echipa care-l alungase, în ’66, era perfectă.

”Am egalat când nimeni nu se mai aștepta și am mers în prelungiri. Nu am mai așteptat penalty-urile, am băgat capul în pământ, am fugit pe partea stângă, am trântit un fundaș dintr-o fentă din gleznă și gata!” Nae Manea, fost fotbalist Rapid

Giuleștenii rămân și în 10 oameni, după eliminarea lui Sandu Neagu, așa că tot greul ofensivei rămâne pe umerii lui Nae Manea. Pentru trupa din care mai făceau parte, pe lângă Oblemenco, și Balaci, Zoli Crișan, Costică Ștefănescu, Boc, partida părea câștigată.

Acesta din urmă egalează în minutul 70, iar partida merge în prelungiri. Și, pentru că, dacă tot începuse pe drumul legendelor din Giulești, Nae Manea a mai marcat o dată, în minutul 100. Așa a ajuns cea de-a noua Cupă a României în palmaresul Rapidului.

Între 1977 și 1983, pentru Rapid a fost una dintre cele mai negre perioade ale istoriei sale. Șase sezoane consecutive au jucat vișiniii în Divizia B. Dar, indiferent de literele sub care jucau, iubirea și sprijinul fanilor erau necondiționate.

După 32 de ani, titlul de campioană ajunge din nou în Giulești

Reveniți din “B”, giuleștenii încep o perioadă de reconstrucție a echipei odată cu 1990. Venirea lui George Copos, om de afaceri, pune, poate pentru prima data, bani în spatele orgoliului rapidiștilor.

După preluarea echipei de Copos, Rapid era gată să se lupte pentru un nou titlu de campioană. Îl avea antrenor pe Mircea Lucescu, care revenise de la Inter, și în lot erau trei jucători cu foarte mare experiență, Sabău, Lupu și Rednic. În 1997, giuleștenii pierd titlul în ultima etapă, după un 2-2 împotriva Universității Craiova, iar trofeul de campioană ajunge la Steaua.

“Suporterii nu prea mai aveau răbdare. Nu mai luaseră titlul de mult, era și un antrenor care jucase la Dinamo, plus eu, Lupu și Sabău, așa că erau ceva tensiuni. Pentru noi era o presiune în plus, pentru că aveam acel trecut. Fanii ne-au acceptat datorită jocului nostru bun” Mircea Rednic, fost internațional

Sezonul următor, 1998/1999, este unul de referință în istoria Rapidului. Trupa antrenată de Mircea Lucescu a fost aproape tot timpul în spatele rivalilor de la Dinamo, care au condus vreme de 23 de etape campionatul.

În meciul direct, din returul campionatului, Rapid a mers în Ștefan cel Mare. Dacă erau învinși, giuleștenii erau pe punctul de a pierde o nouă luptă la campionat. Pancu a fost cel care a adus victoria vișiniilor, dar, mai mult decât punctele puse în joc, meciul a fost decisiv din punct de vedere psihologic. Dinamo nu a mai reușit decât trei victorii în ultimele șase etape, față de cele șase ale giuleștenilor, iar titlul a ajuns, după 32 de ani în Giulești.

Nu sunt două titluri de campioană fără al treilea

Unul dintre rapidiștii, adoptați, care au făcut parte din echipa campioană în 1999 a fost Mircea Rednic. De numele lui se leagă și cel de-al treilea titlu din istoria giuleștenilor. Revenit la echipă în sezonul 2002/2003, fundașul a preluat banca tehnică a echipei.

“La început avea o reținere, să nu zic teamă. Pentru că suporterii erau exigenți și se și exprimau. Am simțit asta la prezentare, un murmur, ca și când s-ar fi întrebat ce caut acolo” Mircea Rednic, fost internațional

Echipa pregătită de Rednic era garnisită cu jucători de valoare precum Bratu, Daniel Niculae, Ilyeș, Raț, Maftei. Transformată de Mircea Lucescu într-o formație care nu mai avea complexe, și condusă de Rednic, Rapid n-a avut rival. S-a instalat la conducerea clasamentului din etapa a cincea și nu a mai cedat poziția până la finalul campionatului.

În Liga Campionilor, giuleștenii au fost aproape de o calificare extraordinară. După 0-0 în Giulești, Rapid a condus la 2-0 la pauza returului de la Bruxelles. Belgienii au întors soarta calificării în a doua repriză, impunându-se cu 3-2.

“Mi-ar fi plăcut să joc cu Nichi Dumitriu, Sandu Neagu, Puiu Ionescu. Ei erau pe spiritul Rapidului. Sigur aș fi stat liniștit în apărare. Și cu Rică Răducanu, pentru atmosferă. Aș fi vrut să joc cu ei, dar și să-i antrenez” Mircea Rednic, fost internațional

---

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.