special 24 de ani cu Cătălin, 24 de ani fără Unicul Căpitan

La doar 18 ani, pe 2 octombrie 1994, Cătălin debuta în Divizia A într-un meci de foc împotriva rivalei Steaua, un moment definitoriu pentru el și pentru Dinamo. Deși Steaua a câștigat acel meci (2-0), spiritul lui Hîldan nu a fost învins. Avea să-și demonstreze curând valoarea pe teren, devenind un simbol al curajului și determinării.

După o scurtă perioadă petrecută la Chindia Târgoviște, unde a gustat bucuria promovării succesive din Divizia C până în A, Cătălin s-a întors acasă. Cornel Dinu l-a readus la Dinamo, unde avea să își câștige definitiv locul în inima suporterilor. Un moment rememorat cu emoție de Johnny Culina, fostul ofițer de presă al clubului, amintește cum Cătălin s-a întors în „haită” împreună cu prietenul său Cezar Dinu, într-un schimb de jucători care avea să facă istorie.

Mihai Iosif, fostul antrenor al Rapidului în anul promovării și Ionuț Voicu pleacă la Chindia, iar Cătălin, alături de Cezar, se întorc la Dinamo, amândoi tineri cu un viitor promițător.

”Primul, mai mare, era Cezar Dinu. Al doilea era Cătălin Hîldan, care nu împlinise 20 de ani și deja promovase cu Chindia din ‘C’ în ‘B’, apoi din ‘B’ în ‘A’”, își amintește Culina.

Cătălin a devenit Dinamo

Cătălin a continuat să crească și să își facă loc în istoria clubului. A câștigat titlul de campion în sezonul 1999-2000 și Cupa României în 2000, devenind rapid „Unicul Căpitan” pentru suporterii dinamoviști. Cifrele sale spun o poveste simplă, dar puternică: 131 de meciuri și 6 goluri în Divizia A, 5 apariții la echipa națională și o prezență constantă în competițiile internaționale. Un mijlocaș devotat, purtând cu mândrie tricoul cu numărul 11, Cătălin era fericit când îmbrăca alb și roșu, culorile echipei sale de suflet.

În lotul pentru Euro 2000, Hîldan nu a avut șansa să joace, dar prezența sa pe terenul vieții a fost mereu de neuitat.

În mod tragic, pe 5 octombrie 2000, fotbalul românesc a fost lovit de una dintre cele mai dureroase pierderi. În timpul unui meci amical al lui Dinamo cu Șantierul Naval Oltenița, Cătălin Hîldan s-a prăbușit pe teren, victimă a unui atac vascular cerebral. Moartea sa, la doar 24 de ani, a fost un șoc pentru întreaga națiune, o rană care nu s-a vindecat nici după 24 de ani. Tricoul său cu numărul 11 a fost retras, iar peluza unde stau suporterii dinamoviști poartă astăzi numele lui, în semn de omagiu.

Adrian Mihalcea, unul dintre colegii săi, a rememorat un moment tulburător din viața lui Cătălin, într-o carte publicată de jurnalistul Ioan Chilom: „Abia acum îmi dau seama că, în seara aceea, Cătălin a avut o stare specială. Curios că s-a făcut remarcat doar printr-o preferință cam ciudată pentru o petrecere, solicitând orchestrei să cânte o melodie a Ileanei Sărăroiu: ‘Dacă moartea nu vrea bani, vrea copii și oameni mari’. A ascultat-o o dată, a mai cerut s-o audă încă o dată, după care a plecat. Este clar că el se afla pe un teritoriu străin nouă, atunci”.

Astăzi, la 24 de ani de la acea zi tragică, suflarea dinamovistă își amintește de Cătălin Hîldan nu doar ca pe un mare fotbalist, ci ca pe un erou. „Unicul Căpitan” este mai mult decât o amintire, este simbolul unei generații, al unei echipe și al unui spirit care nu va muri niciodată. Hîldan trăiește prin fiecare suporter, prin fiecare cântec din peluză și prin fiecare bătaie de inimă roș-albă.

Povestea sloganului „Unicul Căpitan”

Cătălin Hîldan a început sezonul 2000/2001 în postura de căpitan al echipei Dinamo, purtând cu mândrie banderola în meciurile din preliminariile Ligii Campionilor împotriva echipei Polonia Varșovia și în campionat, la partida cu FC Național. Însă, într-un moment tensionat, după ce a fost înlocuit în timpul meciului cu „bancarii”, Hîldan, dezamăgit și nemulțumit de decizie, a refuzat să-și salute antrenorul, Cornel Dinu. Drept consecință, Dinu a decis să-i retragă banderola și să o înmâneze vicecăpitanului Gheorghe Mihali la meciul următor.

Când Mihali a fost înlocuit în timpul acelei partide, banderola a revenit în mâinile lui Cătălin, dar acesta a refuzat să o poarte și a preferat să o predea lui Valentin Năstase. Era o decizie ce reflecta încărcătura emoțională a momentului și tensiunile existente, dar și faptul că, pentru Cătălin, banderola nu era doar un simbol al autorității pe teren, ci o chestiune de onoare și responsabilitate.

Cu doar patru zile înainte de tragedia de la Oltenița, într-un meci cu Petrolul Ploiești, pierdut de Dinamo cu 2-3, suporterii dinamoviști au transmis un mesaj care avea să devină etern. Pe stadionul din Șoseaua Ștefan cel Mare, un banner afișa cuvintele: „Unicul Căpitan este Cătălin Hîldan”. Acele cuvinte nu erau doar un strigăt al peluzei, ci o declarație de iubire și loialitate față de omul care întruchipa spiritul dinamovist.

După acea zi fatidică, „Unicul Căpitan” nu a mai fost doar un slogan. A devenit un simbol al pierderii, al respectului etern și al legăturii dintre Hîldan și suporterii care nu l-au uitat niciodată. Astăzi, acest titlu rămâne gravat în inimile tuturor dinamoviștilor, ca un omagiu adus celui care a fost, este și va fi mereu Căpitanul lor.

24 de ani cu Cătălin, 24 de ani fără Căpitan... Dar niciodată fără amintirea lui.

Citește și

Farul - Dinamo 1-1. ”Câinii” rămân fără victorie în deplasare în SuperLiga în ultimele 8 luni

Farul - Dinamo 1-1. ”Câinii” rămân fără victorie în deplasare în SuperLiga în ultimele 8 luni

Fanii lui Dinamo s-au luat la ceartă între ei la Ovidiu: ”Dacă nu ne calmăm, ce faci?”. Jandarmii au intervenit

Fanii lui Dinamo s-au luat la ceartă între ei la Ovidiu: ”Dacă nu ne calmăm, ce faci?”. Jandarmii au intervenit

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!