EXCLUSIV | Jackie Ionescu: “Lucescu este un antrenor umflat!”. Cine este cel mai mare tehnician român în viziunea sa + De ce nu l-a putut salva Ceaușescu de la retrogradare, după amenințarea lui ”Il Luce”

Sir Jackie. Longilin, suplu, cu părul rătăcit printre zecile de mii de pagini citite. Orașul s-a adunat docil, ca într-o clepsidră, în apartamentul său. Istoria se odihnește pe un pervaz, felină vicleană. Clipește des, ca să-ți amețească simțurile.

Timpul sare din suportul pentru umbrele, patinează pe luciul fotografiilor și se-nvăluie într-o umbră uitată pe parchet.

Jackie. Numit așa după celălalt, englezul, care-l avea frate pe Bobby Charlton. Ion V. Ionescu, al nostru, deși mă întreb dacă l-am înțeles vreodată cu adevărat. Noi, românii.

"Jackie" se povestește cu ochii larg închiși. Pentru a pătrunde mai bine tâlcul inflexiunilor vocii sale.

Jackie Ionescu: "Lucescu a fost comun"

În interviul acordat lui Cristian Munteanu, senior writer al iAMsport.ro, "Jackie" Ionescu aduce la lumină câteva dintre capitolele mai puțin cunoscute ale fotbalului românesc.

Bună ziua. Domnule Ionescu, puțină lume știe că ați pus la punct, în 1972, prima academie de fotbal din România, cea de la Timișoara.

Eu înțelegeam atunci, prin academie, un centru de juniori serios, cu mai multe grupe de vârstă, unde să se antreneze cei mai buni juniori din zonă. Acum îi spunem mai occidental, dar era același lucru. Și nici nu e sensul corect pentru ceea ce avem noi. Academie e mult mai mult.

Dar ați avut această idee, de coeziune locală.

Da, așa este. La echipa mare promovam cu precădere fotbaliști din județ. Erau mai atașați bănățenii de Poli. Iar cu mulți am ajuns chiar în echipa națională.

Însă atunci când am vrut performanță la nivel continental, am recurs și la transferuri din țară. Dembrovschi și Dumitru, ca să dau doar două exemple. Erau din elită.

Cu echipa aceea am învins, în 1974, Celtic, am câștigat Cupa României. Am jucat și cu Real Madrid, atunci când am avut o a doua generație foarte bună.

În 1984 ați mers la Corvinul Hunedoara. Și acolo era pus la punct un sistem deosebit de creștere a juniorilor...

Da, am mers acolo după Mircea Lucescu. El avusese o generație gata făcută de centrul de juniori de acolo, condus de Pătrașcu. Lucescu a luat tot ce era mai bun, și erau jucători mari, și a conceput Corvinul ca un fel de pepinieră a lui Dinamo. Klein, Mateuț, Andone, Rednic... l-a vrut și pe Gabor, dar acesta a refuzat.

Când am ajuns eu la Hunedoara, am sistat acest circuit. Am recreat un Corvinul autonom. Am produs o a doua generație, condusă de Hanganu, cel mai bun produs al acelor ani.

Apropo de Mircea Lucescu. Credeți că rezultatele obținute în cariera sa îl fac cel mai bun tehnician pe care l-a dat România? Sau acesta rămâne Ștefan Covaci?

Nu. Lucescu a fost un antrenor comun. I s-a făcut o cotă mare de presă, însă performanțele sale sunt obținute în Turcia și Ucraina. A fost umflat până a ajuns, fals, la nivelul lui Covaci.

Să știi că, după părerea mea, nici Covaci nu are un nivel atât de ridicat pe cât s-a scris. Era, de asemenea, un produs de marketing, avea școala Ajax în spate. Sigur, oricum era la alt nivel.

Dar Lucescu a avut performanțe și la nivel internațional. Cupa UEFA, de exemplu.

Da, așa e...

Jackie Ionescu: "Viorel Mateianu a fost cel mai bun"

Bun, dacă Covaci și Lucescu nu vi se par antrenori exponențiali ai țării noastre, cine este tehnicianul care v-a impresionat de-a lungul timpului?

O să-ți dau un nume surprinzător. Viorel Mateianu. Cel mai bun și original antrenor român din toate timpurile. A inovat tactica din meciuri, sesiunile de antrenament, tot. Din păcate nu a fost înțeles de epoca în care a trăit. Singurul loc în care s-a afirmat plenar a fost Baia Mare.

Jocul acelei echipe era automatizat. Nu se poate concepe un joc mai programat decât al lui. Până atunci, și după aceea, se juca un fotbal <natural>, în care fiecare făceau ce simțea. Baia Mare juca fantastic. A fost un experiment pe plan mondial. Apoi l-au terminat.

În 1987 ați învins Dinamo, scor 2-1, un meci cu mari presiuni ale sistemului comunist. Care au fost elementele principale ale acelei partide?

Da, a ieșit scandal mare atunci. Eu, cu Dinamo antrenat de Lucescu, am palmares pozitiv. I-am bătut de mai multe ori decât m-au bătut ei. Eu nu m-am subordonat.

Dinamo avea nevoie de victorie. Eu nu puteam accepta să cedez vreun meci. Așa că au început să mă sune generalii. Primul cred că a fost generalul Diaconescu, cam cu o săptămână înainte. Mi-a propus că-mi dau funcție mare în altă parte. Apoi au mobilizat comandamentul local de Miliție. Eu, nimic. N-am cedat.

Nu au încercat să umble și la jucători?

Ba da, dar i-am ascuns. Nu i-au găsit. Dinamo avea "cârțite" care umblau pe lângă fotbaliști, ca să-i determine să trântească meciul. Îi șantajau. Pe timpul ăla nu îți dădeau bani, ci inventau ceva și veneau cu mandat de arestare.

Unde i-ați ascuns?

Aveam un hotel nou, Casa Universitară. De ăla nu știa nimeni, nu era în circuitul hotelier. Nu i-a căutat nimeni acolo.

Înainte de partidă m-au întrebat: <Cum e, se joacă pe bune?>. Da, trebuie să-i batem. Și aveam o echipă care-i putea învinge, mai ales că Dinamo nu era o trupă fantastică.

Jackie Ionescu: "Lucescu mi-a spus că mă retrogradează"

Ați învins cu 2-1, dar a venit și o promisiune de la acel meci.

După victorie, pe tunel, colegul meu și prietenul meu, pentru că mi-a fost prieten până atunci, Lucescu, mi-a spus: <Te retrogradez, ascultă-mă! Te retrogradez!>. Eu eram pe locul 7, așa că nu-mi era teamă.

Totuși, la sfârșitul sezonului, Poli Timișoara a picat.

În retur am pierdut vreo 4-5 meciuri dubioase. Unele acasă. Așa că m-am dus la Steaua, cu care aveam schimburi de jucători. Și ei erau cu arbitrajele... M-am plâns: <Domn'e, mă amenință>.

Generalul Gavrilă a dat un telefon la unul dintre frații Ceaușescu. Lui Ilie, el se ocupa de Steaua. L-a sunat în fața mea. I-a zis: <Lângă mine este domnul Ionescu, de la Timișoara, și se plânge că-i sunt șantajați jucătorii>. Ilie Ceaușescu i-a spus să-l sune peste cinci minute.

A revenit. <Tovarășe Gavrilă, spune-i că nu putem face nimic. Are 3-4 jucători vânduți celor de la Dinamo. Și nu pot fi întorși>. Am lăsat-o și eu baltă și aia a fost.

Dezamăgire cruntă să aveți astfel de jucători, nu? Să vă lucreze.

Nu, pentru că erau șantajați. Fuseseră prin străinătate, poate unii furaseră câte o pereche de ochelari, un tricou. Au fost prinși sau văzuți de securiști, le-au făcut aici cazier și gata.

Îi închideau dacă nu se conformau. Așa erau acele timpuri. După 1990, Dinamo a devenit o echipă “civilă”. Nu au mai avut pârghii, nu mai șantajau, și atunci au intrat în malaxorul campionatului. Din inerție cred că au mai câștigat câteva campionate.

Nu au mai luat cei mai buni jucători, nu au mai fost ajutați, iar acum unde au ajuns? Probabil că așa trebuiau să fie și pe atunci.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.