exclusiv ”În Belgia nu avem condițiile de la Rapid!”. Un antrenor străin explică de ce juniorii români sunt inferiori celor din Occident: ”Problema e aici. Mai slabi tehnic nu sunt”

Cu o experiență de peste patru decenii în sportul de performanță, antrenorul belgian, deținător al licenței UEFA A, Desender este cunoscut în special pentru activitatea sa de formator de antrenori în cadrul programelor UEFA Fitness B și A, unde pregătește generații de preparatori fizici și tehnicieni.

El a venit în România la invitația directorului Școlii Federale de Antrenori, Lucian Burchel, și a Federației Române de Fotbal, pentru a fi lector la cursurile de formare pentru licența UEFA B, destinate antrenorilor din centrele de copii și junior.

Expert în concepte moderne precum Long Term Player Development, Joost Desender, angajat al Club Brugge, de 19 ori campioana Belgiei, promovează un model de dezvoltare pe termen lung, adaptat vârstei biologice și nevoilor individuale ale jucătorilor, punând accent pe pregătirea holistică: fizică, tehnică, tactică și mentală.

Tehnicianul belgian susține că în multe centre de copii și juniori din România, accentul cade pe execuție, nu pe decizie, iar jucătorii sunt învățați să urmeze indicații, nu să interpreteze situații de joc. Antrenamentele sunt construite pe exerciții repetitive, cu puține contexte care să dezvolte gândirea, atenția distributivă și capacitatea de a rezolva probleme în teren.

Rezultatele la juniori nu asigură performanța la seniori

Presiunea rezultatelor rapide este amplificată de părinți și, uneori, de antrenori mai adaugă Desender, care critică urmărirea trofeelor obținute la competiții fără relevanță sportivă, în detrimentul progresului individual. Performanța pe termen scurt ajunge să conteze mai mult decât formarea jucătorului.

Consecința este apariția unui tip de fotbalist dependent de indicații, cu dificultăți în a lua decizii autonome, în care antrenorul îi trasează în timpul meciurilor unde să se poziționeze și unde să paseze. Potrivit lui Desender, diferența se vede mai ales la nivel de înțelegere a jocului, nu de calități fizice sau tehnice, copiii români având aceleași calități precum jucătorii belgieni.

Modelul belgian demonstrează că o strategie pe termen lung poate produce rezultate. De aproape trei decenii, Belgia aplică un program coerent de dezvoltare a fotbalului juvenil, axat pe selecție, educația antrenorilor și antrenament orientat spre inteligența de joc, dar și pe asigurarea a 12 ore suplimentare de sport în fiecare săptămână pentru aprofundarea diferitelor discipline sportive, în funcție de sportul ales de fiecare copil.

România va putea obține rezultate peste 10 ani

În România, inițiativele recente nu pot genera efecte imediate. Formarea jucătorilor este un proces de durată, iar rezultatele pot apărea abia după un ciclu complet de dezvoltare, de aproximativ zece ani.

În interviul acordat publicației noastre, Desender vorbește despre diferențele dintre sistemul românesc și cel belgian, despre rolul antrenorilor și al părinților, dar și despre direcțiile necesare pentru reformarea bazei fotbalului românesc.

Joost Desender ”Belgia nu avea rezultate în anii '90. Guvernul s-a implicat”

De ce reușește Belgia să producă atât de mulți jucători de top în mod constant?

Joost Desender: Recent, am produs câțiva tineri jucători. Belgia are, să spunem, în ultimii 25 de ani, un plan foarte bun de dezvoltare a fotbalului juvenil, iar totul începe cu Bob Browaeys. Iar acest lucru a început în ’96, când am introdus sportul de performanță.

Astfel, toți cei mai buni jucători vin împreună. Ei se pot antrena individual cu 12 ore mai mult, atât la școală, cât și la club. Iar Bob Browaeys a fost unul dintre primii care a realizat un plan de dezvoltare perfect pentru tineri: tehnic, tactic, iar mai târziu fizic și mental.

A fost implementat și în școli?

Da, avem un sistem de detectare a talentelor, de identificare a talentelor, iar cei mai buni jucători pot veni toți împreună și au 12 ore mai mult antrenament specific fotbalului – tehnic, tactic, fizic, mental – și multă muncă individuală, iar acest lucru face diferența.

Cât de greu a fost să convingi principalele partide politice să implementeze toate aceste lucruri?

Da, este simplu. Totul pornește de la guvern, iar în Belgia, în anii ’80 și la începutul anilor ’90, situația era foarte rea. Nu aveam nimic. Nu aveam medalii de aur. Nu aveam echipe performante cu naționala.

Și atunci guvernul ne-a ajutat, împreună cu federația, să începem școli de sport de performanță. Iar apoi am văzut că, după 10–15 ani, avem talente de top.

Deci e o strategie pe termen lung.

Tot ceea ce ține de copii și juniori este pe termen lung. Este o dezvoltare pe termen lung. Este o dezvoltare pe termen lung a fotbalului juvenil. Dacă începi astăzi cu anumite acțiuni – cum este cazul României acum, unde se pornește cu inițiative foarte bune – vei vedea rezultatele peste 10 ani. Nu poți vedea rezultate în doi ani.

Desender: ”În Belgia dezvoltăm inteligența din punct de vedere fotbalistic”

Nimeni nu se așteaptă să se întâmple peste noapte.

De ce? Un copil de cinci ani va juca fotbal în 2040. Sperăm, la echipa națională. Așadar, trebuie să ne dezvoltăm jucătorii pentru 2040, nu pentru 2026.

Care sunt principiile-cheie ale dezvoltării jucătorilor în Belgia între 6 și 12 ani?

Este foarte simplu: să creăm și să dezvoltăm jucători mai inteligenți din punct de vedere fotbalistic. Dacă ne uităm astăzi la meciurile internaționale, la fiecare meci din Champions League, fiecare jucător este un atlet de top. Și fiecare jucător este foarte, foarte, foarte inteligent. Iar tot ceea ce ține de tehnic și tactic pornește de aici.

Deci nu este loc doar pentru jucători talentați, ei trebuie să fie și inteligenți.

În acest moment, dacă ai doar talent, nu vei ajunge niciodată în vârf. Ai nevoie de stil de viață, ai nevoie de o mentalitate de creștere (growth mindset), ai nevoie de calități mentale bune. Iar apoi, în combinație cu talentul tău, poți ajunge la cel mai înalt nivel.

Excepțional, poate o dată la două, trei, patru, cinci milioane de oameni, poți avea un Messi sau poți avea un Yamal. El are atât de multe calități încât poate, la altele - de exemplu la cele mentale - să stea mai slab. Dar un jucător normal, un jucător obișnuit…

Mai sunt alți 10 jucători în echipă.

Ceilalți 10 jucători, au nevoie de calități fizice, au nevoie de calități intelectuale, au nevoie de înțelegere tactică, au nevoie de calități tehnice și au nevoie de o mentalitate foarte bună.

”Nu sunt diferențe între jucătorul român și cel belgian la vârste mici”

Ce diferențe tehnice vedeți între copiii români și cei belgieni?

Dacă vorbim despre copii de 6, 8 sau 10 ani, nu există nicio diferență. Nu există nicio diferență la această vârstă. Singurul lucru care este diferit în acest moment este modul în care ne dezvoltăm jucătorii. Iar modul în care îi dezvoltăm este să-i facem mai inteligenți.

Trebuie să-i facem pe jucători mai buni din punct de vedere al mișcării, pentru că orice fotbalist de top este un foarte bun ”mover”. Așadar, trebuie să dezvoltăm la vârste fragede – 6, 7, 8 ani – nu doar lucruri specifice fotbalului, ci tot felul de mișcări în cadrul antrenamentului de fotbal.

Pe scurt, cum le dezvoltați mentalul, inteligența? Cum faceți asta? Aveți exerciții specifice?

Da, avem foarte multe exerciții specifice, dar totul pornește de la federație. Iar în acest moment pot să vă spun că există foarte multe inițiative pentru a încerca să îmbunătățim calitatea tuturor antrenorilor, nu doar din academii, ci și la nivel de bază, fundamentul trebuie să fie foarte bun.

Ați urmărit antrenamentele mai multor echipe din București în aceste zile.

Da, pentru mine au fost niște antrenamente foarte dificile, pentru că am văzut că, în primul rând, acest tip de jucători, de 10–11 ani, care nu gândește în timpul antrenamentului. Ei doar execută exercițiul pe care îl spune antrenorul, dar dacă vrei ca ei să gândească împreună cu tine și să facă două-trei lucruri în același timp, este foarte dificil.

Ei sunt obișnuiți doar să aibă exerciții de tipul: asta, asta, asta, asta, și ei fac asta, asta, asta. Dar dacă trebuie să gândească creativ și să-și folosească mintea pentru a veni cu soluții la exerciții, au probleme, dar am văzut câțiva care au soluții.

”Jucătorul trebuie provocat, să găsească singur soluțiile”

Poate erau emoționați pentru că nu erau obișnuiți cu asta.

Ați văzut și dumneavoastră, nu sunt obișnuiți să li se pună întrebări. Nu sunt obișnuiți să gândească în timpul antrenamentului.

Să fie provocați?

Da, să fie provocați să facă acest lucru. Ok, dar acesta este modul în care încercăm noi să lucrăm în academiile noastre: să facem mai multe lucruri decât doar să jucăm fotbal.

Trebuie să lucrăm mereu vizual, cognitiv și motric în același timp. În prezent, văd mulți jucători cu potențial – am văzut foarte mulți copii talentați – care se antrenează doar pe o singură latură. Se concentrează doar pe partea fizică, dar trebuie să dezvoltăm totul împreună. De aceea vorbim despre antrenament holistic.

Și acest decalaj se va extinde...

Acest decalaj nu se va reduce de la sine. Trebuie să ne dezvoltăm antrenorii și să îi învățăm să abordeze antrenamentele altfel. Dacă pregătești jucătorii doar pentru felul în care arată fotbalul în 2026, vei avea jucători pentru 2026. Dar acești copii vor ajunge să joace în prima echipă abia în 2040. De aceea trebuie să îi dezvoltăm pentru fotbalul de peste 20 de ani, ceea ce nu este deloc ușor.

”În Belgia nu avem condițiile pe care le-am văzut la Rapid”

Când pierd, de obicei, jucătorii români în procesul de dezvoltare? Din experiența mea la turneele de juniori, întrebarea crucială este: la ce vârstă devine decalajul față de top atât de mare încât este dificil de recuperat?

Cred că totul începe de la șase ani. Mișcările fundamentale trebuie să fie solide. Asta înseamnă că nu putem să le oferim copiilor doar antrenamente specifice de fotbal. Toți jucătorii de top au început prin a practica mai multe sporturi: baschet, volei, înot, judo, gimnastică - și, bineînțeles, fotbal.

Dacă îi întrebi pe cei mai buni jucători români ce făceau la șase sau șapte ani, vei descoperi că erau excelenți la tenis, la gimnastică sau la judo. Aceasta este baza. Abia apoi, treptat, poți să îi concentrezi mai mult pe fotbalul propriu-zis.

Dar în Belgia aveți condiții față de România.

Suntem foarte săraci la capitolul ăsta. Nu avem astfel de facilități – noi în Belgia nu avem cinci terenuri și nu avem o sală de forță ca asta de la Rapid. Dar ceea ce încercăm noi este să integrăm mai multe aspecte în antrenamentele obișnuite: mai multă inteligență de joc, mai multă forță fizică, mai multă rezistență, mai multă calitate a mișcărilor. Ne antrenăm, în general, prea mult specific fotbalului. Am văzut jucători care pot face toate driblingurile și jongleriile posibile, dar dacă trebuie să gândească ceva diferit sau mai complex, apare problema.

Există însă foarte mulți jucători cu potențial. Dacă le oferi antrenamente de calitate și îi pregătești puțin diferit, puteți avea jucători de nivelul celor din Belgia.

Joost Desender: ”Antrenorii din România, dar și unii din Belgia, își dirijează jucătorii ca pe PlayStation”

Ați venit să le prezentați cursanților de la licența UEFA B dedicată preparatorilor fizici și antrenorilor de la copii și juniori. Vedeți o problemă de înțelegere din partea antrenorilor români a fotbalului modern?

În primul rând, entuziasmul antrenorilor este esențial – și aici mă refer și la cei de fitness. Dorința de a învăța este foarte mare, la fel ca în Belgia: antrenorii vor să învețe și vor să aibă ceva special.

Problema este că mulți dintre ei petrec prea mult timp jucând PlayStation. Am observat, în special la antrenorii de fitness, că vorbesc nonstop, dar nu pun întrebări relevante. Trebuie să întrebi, să ceri răspunsuri: ”De ce faci asta? De ce folosești mâna dreaptă pentru această mișcare?” Răspunsul este esențial. Aceasta trebuie să se întâmple și pe teren, trebuie să existe un flux, iar fiecare acțiune să aibă o justificare.

La fel și cu jucătorii: trebuie să știe de ce facem un exercițiu. În Belgia avem aceeași problemă: mulți antrenori fac doar PlayStation, se comportă ca și cum s-ar juca pe televizor și le spun copiilor ce să facă. Lecția importantă este că jucătorul trebuie să gândească, trebuie să înțeleagă și să ofere răspunsuri, iar noi trebuie să îl ajutăm să facă asta.

În România îi numim jucători de tip ”joystick”.

În trecut era joystick, acum e PlayStation. Și același lucru se întâmplă și cu jucătorii.

Desender: ”Jucătorul trebuie să fie intelligent”

Deci, în concluzie, credeți că în România principala problemă nu este talentul, ci sistemul?

Este simplu: orice copil care se naște, dacă ai 1.000 de copii, vor exista mulți cu talent. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să identificăm talentul, să lucrăm foarte bine cu acești copii și să începem de la șase ani, nu cu fotbal specific, ci făcând toate tipurile de sport. Apoi, la o anumită vârstă, putem alege cei mai buni jucători, să-i adunăm și să lucrăm mai individual cu ei.

Și ce vom obține? Vom dezvolta jucători de fotbal mai inteligenți. Aceasta este misiunea. Aceștia sunt jucători de fotbal pe care îi vedem deja la Manchester City sau la modul în care joacă Bayern Munchen - sunt toți adevărați sportivi de performanță. Nu trebuie să fii mare și puternic, poți fi mic, dar trebuie să fii atlet.

Deci, care ar fi trei schimbări care ar îmbunătăți cel mai mult fotbalul de copii din România? Care schimbări ar îmbunătăți cel mai mult fotbalul din România?

Domnul Burchel vrea să îmbunătățească calitatea antrenorilor, pe baza elementelor fundamentale. Și să schimbe mentalitatea antrenorilor - să nu controleze jucătorii tot timpul. Mentalitatea trebuie să fie orientată spre dezvoltare, nu spre victorie. Să dezvoltăm jucătorii de la șase, șapte, opt, nouă ani, să-i lăsăm să joace mult fotbal, să îi dezvoltăm. Nu este necesar să impunem de la șase ani o mentalitate de câștigător.

Joost Desender: ”Rezultatele ar trebui să conteze după 15 ani”

Cât de importante sunt rezultatele în fotbalul de copii în Belgia?

Pentru unii antrenori, prea mult. Pentru mine, rezultatele contează doar la vârstele de 15, 16, 17 ani. Abia atunci, și în cărțile mele, vorbim despre mentalitate de câștigător – atunci trebuie să câștige. La șase ani, copiii trebuie să se bucure să câștige, dar nu ne schimbăm planul de dezvoltare doar ca să câștigăm un meci. Sperăm să câștige și trebuie să joace să câștige, dar nu vom schimba totul și nu vom schimba sistemul doar ca să câștigăm. Nu vom trece din 4-3-3 și vom juca 5-3-2.

Când vorbim de copii sub 12 ani, sub 13 ani, mai târziu se poate ajunge să schimbi modul de a juca pentru a câștiga meciul.

Părinții nu ar trebui să mai pună presiune, susține Desender

Aveți o problemă cu părinții care vor să intervină în deciziile antrenorului?

E foarte simplu. Te întreb: care este cel mai important antrenament din întregul an?

Cel mai important antrenament din întregul an?

Da, primul antrenament.

Nu știu.

Primul antrenament și acesta nu este pentru jucători, este pentru părinți. Primul antrenament al sezonului este cel mai important antrenament al anului.

Nu faci antrenamentul pe teren, ci în sală, și explici părinților, antrenorilor: ”Aceasta este filozofia noastră. Nu vom juca cu copii de șase, șapte ani ca să câștigăm. Trebuie să câștige, dar nu ne vom adapta sistemul doar ca să câștigăm meciul. Nu vom fi negativi. Vom avea doar coaching pozitiv. Singura experiență importantă pentru acești copii este succesul.”

Deci primul antrenament este un antrenament pentru părinți, în sală. Le explici care este filosofia ta de a dezvolta tinerii jucători.

Și înțeleg părinții tot ce le transmiteți?

Nu. Dar dacă ai 100 de părinți și 50 înțeleg filosofia, ei îi vor influența și pe ceilalți. Și atunci câștigi deja 50.

Și apoi, în timpul jocului, ce se întâmplă? Un părinte înțelege tot: ”Nu țipa, nu țipa. Aceasta nu e filosofia jocului nostru”. Ok. Și nimeni nu mai țipă, pentru că nimeni nu mai face asta.

Dar dacă nu ai o filozofie pe care să o transmiți părinților, toți țipă: eu țip, tu țipi, altul țipă… Nu. De aceea spun mereu: primul antrenament este cel mai important antrenament, nu pentru jucători, ci pentru părinți.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google