exclusiv "Nici nu vă închipuiți cât de bun a fost Puiu!". Reverența magicianului Marcel Răducanu, în ziua în care Anghel Iordănescu împlinește 75 de ani: "Artiști ca el se nasc tot mai rar"

Despre cariera fotbalistului Anghel Iordănescu, iAMsport.ro a stat de vorbă cu Marcel Răducanu, un alt genial purtător al tricoului roș-albastru în anii '70. "Iosefini" a avut doar cuvinte de laudă la adresa fostului coechipier, pe care l-a inclus în galeria "artiștilor cum întâlnești tot mai rar în zilele noastre".

Marcel Răducanu: "Pe valoare, ar fi trebuit să câștigăm campionatul an de an!"

Bună seara, domnule Răducanu! Ce mai faceți?

Ce să fac?! Mă uit la meciul lui Dortmund cu Wolfsburg.

V-am deranjat ca să discutăm puțin despre Puiu Iordănescu, care împlinește duminică 75 de ani. L-ați avut ani de zile coleg și...

Da, vreo 8-9 ani. Am fost coechipieri și la Steaua, și la națională, cred că s-au adunat câteva sute de partide în care am schimbat pase. Plus alte sute, mii de antrenamente poate.

Care e primul cuvânt care vă vine în minte când vă gândiți la fotbalistul Anghel Iordănescu?

Cuvântul care l-ar caracteriza cel mai bine e "artist". Un artist cum rar mai vezi în fotbalul actual.

Ce avea atât de special?

O personalitate extrem de puternică, dublată de o tehnică ireproșabilă. Era genul de jucător care oricând putea inventa ceva să-ți câștige meciul. Iar în cazul lui nu e doar un clișeu.

Ați fost prieteni buni?

Întrucât între noi e o diferență de vârstă de aproape 5 ani, n-aș putea spune că am fost "frați". Eu eram mai mult cu ăștia de vârsta mea, Ion Ion, Florin Marin, Aelenei. Dar am fost mult timp vecini, am locuit în același bloc din Militari, așa că l-am cunoscut bine și în afara terenului. Un coleg și un om deosebit.

Lui Puiu, lui Liță și celorlalți mai purii din lot le purtam un respect deosebit. Iar ei mă iubeau, mai ales când vedeau că știu și eu cu <coțofana> Marcel Răducanu

În afara celor enumerați de dumneavoastră, la Steaua mai evoluau în acei ani Vasile Iordache, Sameș, Vigu, Anghelini, Tudorel Stoica, Liță Dumitru, Troi, Zamfir, Năstase și alte nume "grele". Cu toate acestea, ați cucerit numai două titluri, în 1976 și 1978.

Da, ăsta e unul dintre marile mistere ale fotbalului românesc. Acea generație, care l-a avut pe Puiu printre lideri, merita mult mai mult. Sincer, la ce lot aveam, trebuia să fim campioni an de an.

Multă lume spune că n-ați fost pentru că se vindeau multe meciuri. Iar numele Iordănescu a fost și el inclus în anumite povești.

N-aș vrea să discutăm acum despre așa ceva... Repet, eu eram mai mic, n-am avut treabă nici cu Puiu, nici cu Liță, ei erau jupânii vestiarului.

Marcel Răducanu: "Iordănescu și Lucescu sunt cei mai mari"

Pe antrenorul Iordănescu cum l-ați caracteriza?

N-am lucrat cu el, când s-a apucat de antrenorat eu deja plecasem în RFG. Totuși, dacă te uiți pe CV-ul lui, nu poți decât să-l aplauzi. Toți suporterii încă se raportează la ce a făcut naționala cu el pe bancă în America, în '94, deci... E adevărat, a avut și norocul de a avea la dispoziție o generație fantastică. Însă norocul, știți cum e, și-l mai face omul și cu mâna lui.

Merită să fie considerat "antrenorul secolului"?

Nu știu, clasamentele le faceți voi, presa. Eu consider că Puiu și Mircea Lucescu sunt cei mai mari antrenori români din ultimii 50 de ani.

Dacă tot v-am prins, nu pot să nu vă întreb cum o mai duceți cu sănătatea. Când am vorbit prin iarnă aveați ceva probleme cu inima.

Sunt bine, slavă Domnului! Dar trebuie să am grijă. La capitolul ăsta l-am moștenit pe tata, care s-a prăpădit la 52 de ani.

Marcel Răducanu: "Mă îndop cu pastile, dar e normal când ai două stenturi și trei bypass-uri"

Urmați un tratament anume?

Da, mă îndop cu pastile de inimă. Iau șase dimineața și trei seara. Asta e, în octombrie am făcut 70 de ani, am două stenturi, trei bypass-uri, nu-mi permit să risc. Mulțumesc lui Dumnezeu că sunt pe picioarele mele, când alții la vârsta mea sunt în scaun cu rotile sau în cine știe ce alte situații neplăcute.

La finalul dialogului, o urare pentru Iordănescu, vă rog!

La mulți ani, Puiule, să fii sănătos! Și să te bucuri de familie, de nepoți, știu că ai destui.

Mai vorbesc din când în când cu Cornel Dinu. Din păcate, nu traversează momente prea plăcute. Singurătatea e tare grea! Marcel Răducanu

Niciun turneu final cu naționala, cel mai tehnic român în finala de la Sevilla

Produs sută la sută al Stelei, Iordănescu n-a trădat culorile roș-albastre, evoluând în țară doar pentru trupa din Ghencea. Doi ani a jucat și în alb-negru, însă numai în finalul carierei și în Grecia, când a fost legitimat la OFI Creta.

La prima reprezentativă, a fost selecționat vreme de un deceniu (1971-1981), a marcat 21 de goluri în 57 de partide, dar n-a izbutit nicio calificare la vreun turneu final, în ciuda faptului că a avut parte de niște colegi de generație de excepție.

În anii '70, sub tricolor erau chemați superjucători precum Nicolae Dobrin, Ilie Balaci, Cornel Dinu, Costică Ștefănescu, Ștefan Sameș, Radu Nunweiller, Liță Dumitru, Ladislau Bölöni, Marcel Răducanu, Mircea Lucescu, Florea Dumitrache, Dudu Georgescu, Zoli Crișan sau Rodion Cămătaru, iar selecționeri erau nume respectate, ca Angelo Niculescu, Valentin Stănescu, Ștefan Covaci ori Constantin Cernăianu.

S-a revanșat cumva în 1986, când a intrat, total neașteptat, în finala Cupei Campionilor cu FC Barcelona. Puiu spusese adio gazonului în '84, însă asta nu l-a împiedicat să aibă circa 45 de minute extraordinare la Sevilla.

Când tăvălugul catalan părea să sufoce defensiva bravului Duckadam, Iordănescu a intrat pe teren și a ținut de minge ca un magician, disperându-i pe adversari cu driblingurile și pasele sale extrem de precise.

Pe plan personal, n-a izbutit să obțină niciun titlu de "Fotbalistul anului", deși calitățile tehnico-tactice îl recomandau. Cel mai aproape a fost în 1980. Atunci, a fost învins chiar de Marcel Răducanu. În top 5 au mai intrat Ștefănescu, Vasile Iordache și Cămătaru.

Îi doresc lui Puiu tot binele din lume! Să fie sănătos și să mai ajute fotbalul românesc cât poate s-o mai facă Ladislau Bölöni

CV Anghel Iordănescu
# Născut pe 4 mai 1950, la București
# A făcut juniorarul la Steaua (1962 - 1968)
# Ca senior, a fost legitimat la: Steaua (1968 - 1982), OFI Creta (1982 - 1984)
# Debut în Divizia A: Steaua - Poli Iași 1-2, pe 17 noiembrie 1968
# Ultimul meci în Divizia A: Steaua - FC Constanța 2-1, pe 12 iunie 1982
# Meciuri / goluri în Divizia A: 317 / 156
# Meciuri / goluri în Cupa României: 37 / 22
# Meciuri / goluri în cupele europene: 20 / 1
# Meciuri / goluri în prima ligă din Grecia: 54 / 7
# Selecții / goluri la echipa națională: 57 / 21

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google