exclusiv Profesorul Adrian Bejan explică știința din spatele succesului sportiv

Călătoria sa a început în 1968, când a primit o bursă pentru a studia la Massachusetts Institute of Technology (MIT), una dintre cele mai prestigioase universități din Statele Unite. Alegerea de a-și continua studiile în SUA în loc să se întoarcă în România a dus la provocări pentru familia sa în timpul regimului comunist, deoarece nu și-a mai putut vedea părinții vreodată.

În 1996, Bejan, care a primit 18 titluri ”Doctor Honoris Causa” de la 11 universități din lume, a prezentat lumii Teoria Constructalălăudată de revista franceză "Science et Vie" drept "cheia formelor perfecte ale universului". Această teorie revoluționară descrie fluxul natural către perfecțiune și a fost aplicată în Occident pentru proiectarea cartierelor rezidențiale, gestionarea sistemelor fluviale și îmbunătățirea fluxului traficului urban.

Cu ajutorul cunoștințelor oferite de teoria constructală, cercetătorii pot estima cu ce viteză alergau oamenii din antichitate, dar prezice și modul în care performanțele atletice vor evolua în viitor.

Știința din spatele excelenței atletice

Cercetările lui Adrian Bejan au dezvăluit informații fascinante despre modul în care centrul de greutate al corpului, sau ombilicul, joacă un rol crucial în performanța atletică în diferite sporturi. Această descoperire ajută la explicarea motivului pentru care atleții de culoare domină adesea probele de atletism, în timp ce sportivii albi excelează la natație.

Bejan a descoperit că poziția ombilicului poate face o diferență semnificativă între doi atleți sau înotători de aceeași înălțime, însă de culori diferite ale pielii.

"În fiziologia sportivilor de origine vest-africană, centrul de greutate este mai ridicat decât cel al concurenților lor europeni, ceea ce le oferă un avantaj în probele de sprint", a explicat Bejan.

În bazin, însă, sportivii albi au un avantaj datorită torsului lor mai lung, indicând o poziție mai joasă a buricului. "Înotul este arta de a trece peste valul creat de înotător. Cu cât valul este mai mare, cu atât progresul este mai rapid, iar cu cât trunchiul este mai lung, cu atât valul este mai mare. Europenii au, în medie, un trunchi cu trei procente mai lung decât cel al persoanelor de culoare, oferind un avantaj de viteză de 1,5 procente în bazin", a declarat Bejan.

Într-un interviu acordat iAMsport.ro, profesorul Bejan a împărtășit gândurile despre experiențele sale, atât în sport, cât și în educație, care i-au modelat viața și teoriile sale revoluționare.

Adrian Bejan – de la jucător de baschet, la unul dintre cei mai renumiți savanți din lume

Nu mulți oameni știu că în tinerețe ați jucat baschet de performanță la Galați.

Adrian Bejan: Eu am făcut baschet toată viața. Tatăl meu a venit bolnav de pe frontul din Uniunea Sovietică în cel de-al doilea război mondial și era tot timpul prin spitale. Marele meu noroc, pentru copilul fără tată, a fost că am crescut pe terenurile de sport, care erau adiacente cu casa noastră. A fost o educație foarte importantă pentru mine, că era vorba de disciplină, de sistemul de merit, de a te ține de cuvânt, de a fi punctual. Lucruri foarte importante pentru viața educațională.

Cu ce calități ați rămas din sportul de performanță, care v-au ajutat și în viața academică?

Bejan: Sportul mi-a oferit o viață curată, ordonată, ca să nu mai vorbesc de igienă, eram tot timpul sub duș, nu ca mulți alții. Nu aveam timp de prostii, de pierdut timpul, de chiuleală, de gagici.

Și de la sportul de performanță ați ajuns să excelați în domeniul academic, unde ați devenit unul dintre cei mai citați oameni de știință din lume.

Bejan: Îmbinarea cu școala era ceva foarte normal, pentru că mi-a fost ușor să merg la școală. Antrenamentele la olimpiada de matematică erau la fel precum cele de la baschet. Era vorba de program, de a face antrenamente singur, nu sub fluierul arbitrului sau biciul profesorului de matematică.

Eu inventam întrebările și găseam rezolvările. Ca la baschet, de altfel. Când te antrenezi într-un sport de performanță, ești de capul tău la antrenamente. Exersezi, poate ca un pianist, de dragul visului că mâine vei fi mai bun.

De unde v-ați extras bucuria și ambiția de a învăța, deși ați început cu sportul organizat?

Bejan: Nu trebuie să exersezi ca un maniac, ci cu un scop. Faci un lucru de o sută de ori, apoi altul de o sută de ori. Dexteritatea vine din asta. La matematică, dexteritatea vine din același comportament. Majoritatea se plictisește când face același lucru mereu.

Dar lucrurile sunt diferite, rezolvările sunt diferite. Plăcerea de acolo vine, din dexteritate. La sport e la fel, pentru că nu ai timp să compari A cu B în timpul meciului. Trebuie să fie un lucru natural. Un câine care aleargă după un lup nu se gândește ce să facă, totul este în firea lui.

"Jucătorul bun joacă fără să gândească. Instinctul este în el. Dar asta vine din antrenamente Adrian Bejan, profesor la Universitatea Duke

Adrian Bejan: Sportul și școala pot merge mână în mână

Cum poate un sportiv de performanță să îmbine programul de antrenamente cu cel de la școală?

Bejan: Din păcate sportul de performanță a devenit un „big business”, iar cei tineri sunt ademeniți să aleagă, să se debaraseze de școală, să urmeze un vis de sportiv profesionist. Aleg, fără să își dea seama, să fie neterminați.

Toată lumea din sport, chiar și cei din sportul de performanță au o viață finită, o viață scurtă, nu ca viața mea, care este foarte lungă, pentru că mi-am luat apucăturile din sport și le-am dus în viața academică, care e fără sfârșit, atât timp cât eu sunt în viață. Sunt lucruri foarte simple, de pe stradă, care te ajută să iei decizii în viață.

În România se pune accentul pe viața sportivă în detrimentul celei academice sau pe îmbinarea celor două. Cum reușesc americanii să le facă pe amândouă?

Bejan: America e un subiect despre care pot vorbi foarte mult. America flirtează cu dezastrul, sunt tot felul de pungași, care mereu se uită după o scurtătură, oameni mediocri. Mediocritatea a învins.

E un fenomen universal, care vine din bucătăria abundenței. Celor mai tineri nu le este foame, cum ne-a fost nouă sau părinților tăi. E extrem de important să te iei la întrebări, să inventezi soluții zilnice, să nu te aștepți să fii salvat de alții. Asta vine dintr-o societate care se ridică din opinci, nu prin daruri de la alții.

Ce este sportul?

Bejan: Sportul e o societate care unește, care îl cultivă pe om. Sportul este o școală, este mult mai asemănător cu educația militară. Foștii sportivi sunt oameni solizi. Cei din sport sunt oameni de bază, corecți. Nu sunt hoți, au sistemul de merit, se țin de cuvânt. Sunt educați cu viața cazonă, să-și păstreze prietenii în timp toată viața.

Ați descoperit că ombilicul are un rol determinant în performanțele realizate de sportivii de culoare în probele de sprint, dar și de cei albi în cele de natație.

Bejan: Treaba cu buricul a venit de la o jurnalistă, eu nu am folosit acest cuvânt. De la început am fost curios de faptul că eu nu deveneam mai bun atât de repede, pe cât doream eu. Pe vremea era marea echipă a lui Boston Celtics, parcă erau veniți de pe o altă planetă.

Nu am vrut niciodată să sar cât casa și așa mai departe. Era foarte clar că unii au avantaje fizice față de alții și această treabă este legată de proveniența lor geografică. Erau veniți ori din Europa ori din Africa de Vest, strămoșii lor erau sclavi.

Adrian Bejan și Teoria Constructală

Datorită teoriei constructale, puteți preconiza evoluția sportivilor de performanță?

Bejan: A vorbi despre rasă, în ziua de azi este un fel decizie pentru un om prost, pentru un tâmpit ori sinucigaș în societatea de acum. Numai că un student de al meu, pentru că eu predau așa-zisul design în natură, un subiect foarte popular, pentru că este la îndemâna fiecăruia. Toată lumea cască gura, se uită la animale, la plante, la fluvii. Dacă nu sunt proști, se uită tot timpul, peste tot.

Unul dintre acești studenți, student în anul trei, era înotătorul numărul 1 la bras al echipei Universității Duke. Duke are o amprentă serioasă în sport. Și băiatul ăsta îmi spune: cu legea asta constructală, poți să prezici și viitorul sportului? Asta era cu câteva luni înaintea olimpiadei de la Beijing, din 2008.

Am zis: Bingo! I-a ieșit păsărica din gură și, împreună cu el, am descoperit că avantajul aparține individului mai înalt. Asta nu înseamnă doar pe verticală, ci și pe orizontală, ca la înot. Omul mai elongat are avantaj. E mai zvelt, mai suplu, însă măsura lineară a acestui corp, dacă este mai mare, înseamnă o viteză de locomoție mai înaltă la sprint, înot.

Într-un studiu ați descoperit cu cât au evoluat înălțimile înotătorilor și alergătilor de sprint în ultima sută de ani. 11,4 centimetri în cazul înotătorilor și 16,2 centimetri în cel al alergătorilor de sprint, asta în condițiile în care media de înălțime a oamenilor a avansat cu doar 5 centimetri.

Bejan: Noi am descoperit că a crescut și lungimea acestor indivizi. De aceea nu am fost surprins de David Popovici, că este un mare campion. Are aceste trăsături pe orizontală. Când stă în picioare, el e la fel de impresionant și ca un jucător de baschet. Viitorul aparține omului înalt.

Imediat după ce am publicat treaba asta, un sportiv, cred că era alergător, un profesor american de culoare, mi-a scris un e-mail în care mi-a spus că e de acord, dar m-a întrebat de ce cei mai buni sprinteri sunt negri, iar cei mai buni înotători sunt albi.

Și de ce sunt mai buni albii la natație și afro-americanii la sprint?

Bejan: Această descoperire a fost făcută de armata americană în timpul primului război mondial. Au descoperit la uniformele pentru militari, care erau făcute dintr-un singur șablon, cu proporțiile dintre mâneci și pantaloni și așa mai departe, erau aceleași în toate uniformele. Au văzut că uniformele nu se potriveau la soldații cu origine din Africa. Africanii au trupul mai scurt pe verticală și picioare mai lungi, dar și membre anterioare mai lungi.

Toată lumea vede că sprinterii sunt negri, iar înotătorii sunt albi. M-am întrebat de ce nu sunt și chinezi. Răspunsul de atunci era, că asiaticii din est nu apăreau în finale, pentru că erau mai scunzi decât alții. Mărimea corpului primează, iar asta îi dezavantaja pe sportivii din orientul îndepărtat.

Moștenirea lui Adrian Bejan

Munca revoluționară a lui Adrian Bejan continuă să ne modeleze înțelegerea performanței atletice și a principiilor fundamentale ale naturii. Perspectivele sale asupra rolului structurii corporale și aplicarea teoriei constructale oferă perspective valoroase asupra viitorului sportului și evoluției capacităților umane. Prin cercetările și învățăturile sale, Bejan inspiră generațiile viitoare să exploreze conexiunile complexe dintre știință, sport și potențialul uman.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.