exclusiv A fost lansat de Dan Petrescu și acum dă cărțile pe față: ”Plecam cu frigiderul plin acasă în fiecare zi”

Răzvan Patriche a fost crescut de Sportul Studențesc, iar în iulie 2004 a ajuns la echipa mare a clubului. Totuși, acesta nu a debutat imediat. Un an și jumătate a așteptat pe bancă, pe atunci fiind sub comanda lui Dan Petrescu, antrenor care l-a și debutat.

Ține minte și acum meciul. Răzvan Patriche a fost debutat de Dan Petrescu pe 6 iulie 2006, într-un meci disputat acasă, cu Bacău, câștigat de Sportul cu scorul de 2-1.

Răzvan Patriche, despre Dan Petrescu ca antrenor

În cadrul podcastului iAM Ștucan, Răzvan Patriche a povestit că ține minte și acum acea zi, când l-a cucerit pe Dan Petrescu. Fostul internațional a dezvăluit cum erau antrenamentele cu Dan Petrescu și cât de des îi cicălea.

Răzvan Patriche: Jucam în liga a patra și am avut un meci în campionat, la Vulcan.

Costin Ștucan: Era echipa a doua, nu? La Vulcan în Valea Jiului?

Răzvan Patriche: Da (n.r. echipa a doua). Nu, la Vulcan la fabrică. Era prin spate, o luam prin fabrică și era un teren pe câmp. Și a venit și m-a văzut la meciul ăla.

Costin Ștucan: Balint?

Răzvan Patriche: Da.

Costin Ștucan: Pentru tine?

Răzvan Patriche: Nu, a venit să vadă echipa a doua și m-a văzut și a zis: ”De mâine să vină la antrenament”. Atunci mă antrenam cu echipa mare, venea weekend-ul, ei mergeau pe unde mergeau și eu mă antrenam cu echipa a doua, după care au promovat.

Eram și eu pe acolo prin lotul lărgit, ca să zic așa, nu am jucat deloc. Au promovat și a venit Dan Petrescu. Tot așa, mă antrenam și mă duceam și jucam la juniori sau la echipa a doua, după care am rămas definitiv la echipa mare.

”Un an jumătate! Tot așteptam...”

Costin Ștucan: El te-a debutat?

Răzvan Patriche: Cu el am debutat, da.

Costin Ștucan: Mai ții minte debutul?

Răzvan Patriche: Am așteptat un an jumătate să debutez și eu.

Costin Ștucan: Tu ai așteptat un an jumătate?

Răzvan Patriche: Un an jumătate! Tot așteptam... ”Hai să mă bage și pe mine. Să mă bage”. M-au plimbat peste tot prin țara asta cu autocarul. Făceau și deplasările, cel puțin astea care erau puțin mai lungi, le făceam din două zile. Mergeam până undeva, stăteam și acolo o noapte, făceam un antrenament și după mergeam mai departe.

Și atunci eram mereu plecați. Tot au fost momente în care ziceam, bă, hai că mă bagă și pe mine. Aveam 4-0, 5-0. La Bistrița am zis că poate mă bagă, dar nu avea nicio treabă. Și erau doi fundași centrali foarte buni, Secăreanu cu Rațiu. Și-a rupt Rațiu mâna. Gata, e momentul meu, dacă nici acum... și m-a băgat. M-a băgat, am jucat acasă cu Bacău.

Costin Ștucan: Ții minte meciul?

Răzvan Patriche: I-am bătut 2-1. A dat Bălan două goluri și am câștigat. Așa l-am cucerit pe Dan Petrescu.

”Așa era atunci, nu aveai voie să zici nimic”

Costin Ștucan: Te boșcorodea în timpul meciului?

Răzvan Patriche: Da, ne boșcorodea mereu, și în timpul meciului și la antrenamente. Cel puțin, ce îmi făcea mie, la copii.

Costin Ștucan: Ce?

Răzvan Patriche: Mamă, plecam cu frigiderul plin în fiecare zi, acasă. Așa era atunci, nu aveai voie să zici nimic.

Costin Ștucan: Dar e ok, totuși? Te-a călit chestia asta?

Răzvan Patriche: Pentru mine a fost ok, m-a călit, da.

Costin Ștucan: Adică nu aveai momente când te duceai acasă și îți pierdeai încrederea în tine: ”Bă, eu nu mă mai duc că mă înjură ăsta de toți...”.

Răzvan Patriche: Nu am avut niciodată! Nu. Știam, mai ziceam: ”Mamă, iar mă duc, iar mă ia ăsta”. Se băga mereu la miuțe și mă rugam să nu pic cu el în echipă. Cei care jucau, făceau antrenament separat de refacere și restul, aveam jocuri de patru la patru și nu aveam destui. Mă rugam să nu pic cu el în echipă. ”Copile, nu știu ce”. Te înjura de te făcea varză. Voia să câștige.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google