corespondența antalya Aurelian Chițu se destăinuie despre ”cel mai mare regret” din carieră: ”Îmi pare rău...”. Cum l-a ajutat Hagi, ce își mai amintește de la titlul cu Viitorul și în ce țară s-a simțit cel mai bine

• Cu iAMsport.ro rămâi conectat la tot ce se întâmplă în cantonamentele echipelor din SuperLiga! Reporterii noștri - Cătălin Stroia și Felix Iacob - îți aduc zi de zi cele mai importante informații din Antalya.

Te salut, Aurelian! Bine te-am găsit în Antalya, unde trageți tare pentru startul noului sezon.

Salut! Am avut o zi plină, cu două antrenamente. Începem ușor, ușor să ne revenim. Sperăm că va fi totul bine și să treacă destul de repede, să ne întoarcem acasă.

Deja se simte dorul de casă?

Nu neapărat dar oricum este scurt, sunt doar 10-11 zile. O perioadă scurtă, care o să treacă foarte repede.

Ai avut foarte multe experiențe în cantonamente. Cum erau pentru tine la început?

Da, erau mult mai grele cantonamentele înainte. Cu trecerea timpului au devenit din ce nu chiar atât de ușoare. Cred că au un alt gen de pregătire, mai mult cu mingea, înainte erau cantonamente numai de alergare. La noi la echipă, unde se vrea să jucăm un fotbal frumos, majoritatea antrenamentelor sunt cu mingea, dacă nu chiar toate.

Ai pățit să ai camponamente de genul Poiana Brașov, în care să tot alergi?

Da, am prins, nu unul, mai multe. Eram copil când aveam 15-16 ani, am prins câteva, da.

E și o dezbatere legată de asta. Crezi că te ajutau sau era o încărcătură prea mare?

Da,dar nu sunt de acord cu ele, însă cred atunci ne-a prins bine. Cred că e mult mai bine cum e acum. Mai mult cu mingea și e mai important.

Spune-mi cum vezi Hermanstadt în nou an?

Sperăm să o facem mult mai bine decât anul trecut. Chiar și în prima parte a sezonului cred eu că nu a fost foarte rău. Ne doream mai mult, cu siguranță, și cred că puteam mai mult. Am avut acea serie de șase înfrângeri, ne-a fost foarte greu să trecem peste. Sperăm să câștigăm cât mai multe meciuri în noul an și să nu mai ajungem la ceea ce s-a întâmplat în prima parte.

V-a destabilizat și faptul că se auzea că pleacă domnul Măldărășanu?

Nu am crezut niciodată că dânsul va pleca și s-a demonstrat că a fost foarte bine că a rămas. Nu știu care a fost problema. Totuși, se vedea o lipsă totală de încredere, ceea ce a dus la acele înfrângeri. Dar important e că am trecut peste.

Ultimele cinci meciuri am luat 13 puncte și ne-am revenit cât de cât. Puteam acum să fim în primele șase, dacă nu aveam perioada grea. Măcar unul sau două meciuri din cele șase, dacă reușeam să câștigăm, eram în primele șase.

Aurelian Chițu: ”Eu am greșit cel mai mult”

Cum a fost pentru tine perioada Valenciennes?

A fost o perioadă și frumoasă și mai puțin frumoasă. Mi-am dorit mult să merg acolo. Cred că a fost în mare parte și vina mea. Nu am știut atunci, la momentul respectiv, ce să fac să fie mult mai bine pentru mine. Cred că și ei au avut o parte din vină, dar în principal eu sunt vinovat.

E o problemă a jucătorului român când pleacă în străinătate, ca mentalitate, poate vine puțin superior și se dă cu capul de un zid?

Superior în niciun caz și nu cred că e o problemă a jucătorului român. E și de șansă, și de noroc, cum te percep oamenii de acolo. Probabil cred că ai nevoie de o perioadă mai lungă de adaptare. Acolo trebuie să ai multă răbdare, iar eu nu sunt un tip de jucător cu foarte multă răbdare.

Niciodată nu mi-a plăcut să fiu rezervă. Sufăr când se întâmplă chestia asta și îmi e greu. Probabil asta a fost problema mea acolo, că nu jucam. Pe urmă, moralul meu poate a scăzut, văzând că nu mai joc, și de acolo a plecat declinul.

Acomodarea în Franța a fost ușoară?

Da, nu aveam nicio problemă de acomodare. Problemă a fost că nu jucam de la început. Eu plecasem acolo cu foarte mult entuziasm și am simțit așa că moralul meu a scăzut foarte mult și asta m-a tras în jos.

Ai avut vreo problemă cu colegii de la club?

Nu, nu. N-am avut nicio problemă cu colegii. Chiar au fost ok. Afară din ce am văzut eu, nu e neapărat ca la noi. Aici suntem prieteni între noi. Afară e fiecare cu fiecare și nu prea ne întâlnim, iar relațiile sunt mai reci.

Aurelian Chițu: ”Asia rămâne continentul meu preferat”

Crezi că a fost greșită întoarcerea ta în țară de la Valenciennes?

Nu cred. Dacă nu mă întorceam în țară, poate nu mai ajungeam în Coreea. Și pentru mine a fost cea mai frumoasă experiență, cea mai frumoasă perioadă din cariera mea.

Ce te-a atras foarte mult la Coreea?

Tot, absolut tot. De la condițiile de antrenament, la oamenii de acolo, ea ca țară, locuri de acolo, mâncarea foarte bună, totul era superb.

Ai vreun fel de mâncare pe care l-ai aduce în România de acolo?

Da! ”Galbi” se numește și este ca un fel de carne de porc sau de vită ținută într-un sos de-al lor câteva zile și pusă pe grătar.

Ce te-a atras cel mai mult la orașele pe care le-ai văzut acolo?

Frumusețea lor, mai ales că erau totul altceva. Parcă ești în altă lume și mi-au rămas la inimă. Asia rămâne cel mai frumos continent pe care am fost. Seul mi-a plăcut ca oraș cu totul, nu neapărat vreo atracție anume.

Cum a fost relaționarea cu oamenii de acolo?

Oamenii erau ok, dar nu erau foarte atenți la tine, cum se obișnuiește pe la noi. În țară cam toți sunt curioși să vadă ce faci. Diferența e că acolo puteai face orice și lumea nu prea era interesată.

Ți s-a părut vreun lucru ciudat acolo cu care nu erai obișnuit?

Ciudat? Nu, nu. Da, la început probabil, mâncarea, că nu știam exact... și aveau și ei anumite anumite ciudățenii, să zic așa. Nimic special, dar cu timpul m-am adaptat și mi s-a părut ceva normal.

Cel mai mare regret al lui Aurelian Chițu

Sezoanele trecute ai avut niște evoluții foarte bune, ai marcat mult. Ți-a părut rău că n-ai prins și tu măcar o convocare la națională?

Nu, nu mi-a părut rău, asta a fost să fie, n-am avut niciodată un gând, dacă se întâmpla, se întâmpla… Am fost mulțumit că am reușit să am evoluții destul de bune și cam atât.

Totuși, rămâne pentru tine un regret retrogradarea?

Cu siguranță! Poate cel mai mare regret din fotbal. O echipă atât de frumoasă la Craiova, unde chiar simțeai că trăiești fotbalul cu adevărat. A fost o perioadă foarte bună pentru mine și chiar îmi pare rău că s-a ajuns acolo. Știu o parte din motive, dar nu vreau eu să le spun acum. A fost ceva incredibil! Nu cred că se aștepta cineva să ajungem acolo și să retrogradăm. Dacă ar fi să am un regret, ăsta e cel mai mare.

A fost și perioada cu schimbarea antrenorilor și poate asta v-a dat peste cap?

Nu știu... Echipa, pentru mine, era foarte bună, aveam jucători. Dintr-o dată am început să primim foarte multe goluri, nu știu ce s-a întâmplat cu noi pentru că n-am mai reușit să ieșim din pasa aia proastă. Dar acesta e fotbalul. Sper și le doresc să ajungă în Liga 1. Am petrecut doi ani și jumătate frumoși la acolo și am numai cuvinte frumoase și de laudă.

Relația cu Adrian Mititelu cum era?

Una normală. Îl cunoașteți pe dânsul, un om care iubește fotbalul foarte mult și poate din iubirea asta mai face și dânsul greșeli, ca orice om. Indiferent de ce se spune, este un om de apreciat.

Aurelian Chițu: ”N-am dormit câteva zile”

Cum a fost titlul cu Viitorul?

A fost frumos, un an de neuitat. Nu ne venea să credem cât de bine jucam și ce echipă bună eram. Am avut și puțină șansă, dar per total cred că am meritat. Mă refer și la jucătorii care eram atunci la echipă.

Ce crezi că a făcut diferența în toată acea poveste? A fost o luptă la baionetă cu FCSB.

Nu știu ce a făcut diferența. Știu doar că eram o echipă foarte bună, am reușit să ne câștigăm meciurile și de-asta am ieșit campioni.

Cum ați reușit să gestionați acea presiune de a fi pe prima poziție, fiind o echipă cu șanse mai mici?

Presiune a fost, cu siguranță. Noi am terminat primii și înainte de pauza de iarnă și nu știu dacă se aștepta cineva. Când am luat campionatul, în primele etape eram la retrogradare, asta vreo patru-cinci etape. A venit un meci cu Chiajna acasă. De acolo am avut șapte-opt victorii la rând. Am devenit o echipă solidă acasă. Cine venea la noi știa că primea goluri multe.

Care a fost cel mai bun sfat pe care ți l-a dat Gheorghe Hagi? Nu neapărat pentru fotbal, chiar și în viața de zi cu zi.

Un lucru foarte important pe care îl înveți la Viitorul sau la Farul, cum e acum, e să ai ambiția de a câștiga în fiecare zi. Motivația de zi cu zi. Acolo o dobândești de mic. Mentalitatea de a avea doar victorii pe linie e ceva foarte bun.

Cum ați sărbătorit?

Știu că vreo două zile n-am dormit niciunul dintre noi, am stat numai împreună, ne-am distrat, am dansat, ne-am întâlnit și seara, și a doua zi. Cam atât îmi aduc aminte.

Rămâne ăsta cel mai bun moment pentru tine?

Da, e unul dintre cele mai bune momente. Sunt mândru de asta și mai ales că l-am câștigat cu Viitorul. Am fost la acel club de la Liga 3 și am reușit să câștigăm campionatul.

Crezi că ceea ce face Hagi acolo e o rețetă de succes pentru fotbalul românesc, prin care să poată să crească?

Se întâmplă multe lucruri bune acolo, drept dovadă au avut și rezultate foarte bune. Mai multă lume ar trebui să se îndrepte spre ce fac ei. Au academie foarte bună și dacă majoritatea echipelor ar avea chestia asta, cu siguranță și fotbalul ar fi mai bun.

Ți-a fost rușine de ceva în viață? Ceva de care ți-a părut foarte rău.

Mi-a părut rău de retrogradarea cu Craiova. Dar rușine? Nu cred că mi-a fost atât de tare rușine de ceva.

La Craiova cum ai trecut peste momentul retrogradării?

Mi-a fost greu. Nu mi-a venit să cred și tot vorbeam cu colegii. Chiar și acum vorbim și nu înțelegem ce s-a întâmplat.

Ți s-a întâmplat să nu dormi câteva zile?

Am dormit. Ideea e că tot timpul îți apărea chestia asta în minte. O perioadă așa a fost. Tot timpul, indiferent ce făceai, tot acolo ajungeai să te gândești.

”Copilul” lui Aurelian Chițu

Ce înseamnă pentru tine să fii fericit în afara terenului?

Când ajung acasă după antrenament, stau cu iubita mea, cu cățelul meu, iar asta mă face să mă simt cel mai bine. Și când mă întâlnesc cu prietenii, când ieșim în oraș să mâncăm ceva. E ceva care mă face fericit.

Cât de mult ții la cățelul tău?

Foarte mult! Nu credeam că o să țin atât de mult la el. Înainte să-l ai, nu te gândești, dar după, e ceva ce nu pot să-ți descriu. Ajungi să-l iubești ca pe un copil, exact ca pe un copil! Parcă totul se învârte în jurul lui și depinzi numai de el. Ajungi să nu mai poți să ieși în oraș și renunți la chestiile astea pentru el, fiindcă îl iubești foarte mult.

E de rasă?

Da. E un pomeranian.

E greu de crescut?

Da! Sunt foarte pretențioși. Am avut și probleme cu el, săracul! A avut alopecie. O grămadă de medicamente a trebuit să-i dau. Ți-e milă de el! Acum începe să-și revină, i-a crescut părul, în mare parte și o să fie bine.

Îți alină suferințele un animalăluț?

Da, clar! Când ajungi acasă, vine și sare pe tin și îți dai seama ca el te iubește necondiționat. Chiar și când îl cerți, el nu înțelege nimic și tot te iubește.

Care este filmul tău preferat?

Am multe filme preferate și seriale.Yellowstone pentru mine a fost foarte bun. Un film bun care-mi vine acum în minte e ”Gone Girl”. Prison Break pe care cred că toată lumea l-a iubit și cred că e printre cele mai bune. Cel mai bun rămâne Game of Thrones.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.