”Copilul-rebel” Cosmin a devenit bărbatul Matei! Fotbalistul lui Sepsi, la ora confesiunilor. Nopțile pierdute la poker, salvarea de la Dinamo și barajul cu ”U” Cluj: ”N-am fost pregătiți la meciul tur”

Cu zâmbetul pe buze, relaxat, a subliniat patima tinereții. ”Îmi plăcea poker-ul. Pierdeam nopțile, dar m-am lepădat”, spune fotbalistul, parcă, renăscut la Sfântu Gheorghe.

Plecat pe ușa din dos de la Dinamo, târgovișteanul recunoaște că ”a avut cea mai bună perioadă am trăit-o acolo. Nu m-au interesat banii, Dinamo m-a salvat. Sper să rămână în prima ligă”.

Realizat, cu peste 250 de meciuri în Superligă, 6 trofee la ”purtător”, Cosmin ar schimba multe. ”Ce aș schimba? N-avem atâta timp”.

• Cu iAMsport.ro rămâi conectat la tot ce se întâmplă în cantonamentele echipelor din Liga 1! Reporterii speciali iAMsport - Vlad Nedelea, Silvian Bădulescu, Iosif Popescu și Daniel Bălan - îți aduc zi de zi cele mai importante informații din Antalya.

Cosmin Matei: ”Am trecut prin aceeași situație, cu Mister Storck, la Hagi!”

Cosmin, cum a fost această perioadă de cantonament pentru tine?

Bună! Din fericire, am prins prima parte cu vreme bună. După, a început să plouă și ne-am ”luptat” cu ploaia. A fost, per total, bine. Am avut antrenamente bune, teste fizice, iar lucrurile arată bine.

Cum este Mister Storck?

A schimbat, cât a putut, și a încercat să ne muleze după stilul dânsului. Consider că am fost receptivi.

E diferit față de Liviu Ciobotariu?

Sunt două stiluri diferite. Fiecare are stilul lui, conceptul lui. E mai, nu neapărat dur, dar are un stil aparte. Antrenamentele dânsului sunt solicitante. Am trecut prin această chestie la Farul, la Hagi. E cam aceeași situație, dar cu mici diferențe. E un ciclu săptămânal, cu prânz la club, antrenamente. Se aseamănă foarte mult.

Pare că ți-ai găsit liniștea la Sepsi.

Da, mă simt foarte bine, sunt liniștit, apreciat, am o relație bună cu cei care m-au adus aici, cu colegii, suporterii. Cred că le-am răsplătit încrederea.

Cosmin Matei: ”Când am ajuns la Steaua, nu eram conștient ce înseamnă o carieră profesionistă”

Privind retrospectiv, ai regrete majore în carieră?

Parcă a fost ieri când am ajuns la Steaua. Nu eram conștient de ce înseamnă o carieră de sportiv, o carieră profesionistă. Veneam de la Constanța, stăteam singur, am avut anturaje cu colegi care stăteau singuri.

Dacă nu pleci la un drum de tânăr, 15-16 ani, cu o mentalitate puternică, să îți setezi niște obiective în cariera de fotbalist, este dificil. Te pierzi.

Ai fost aproape să te pierzi?

Da! Consider că am avut foarte mare noroc, după perioada Astra. Am stat acolo un an. Am jucat foarte puțin. Eram o persoană capricioasă, încăpățânată și m-am lovit tot timpul de persoane mai încăpățânate.

Am avut noroc cu impresarii, nea Victor, Giovanni. M-au dus la Dinamo. Aveam eticheta de ”copil-problemă”. Eu mă potolisem, dar e greu să scapi de o imagine, de o etichetă pusă, de la o lună la alta.

”Îmi plăcea pokerul când eram tânăr, jucam la echipa FC Marriott”

Îți amintești de un eveniment extrasportiv care ți-a tras cariera în jos?

(n.r. – râde) Când eram tânăr, îmi plăcea pokerul. Aici am pierdut multe. Nopți pierdute... m-am lepădat. Jucam la echipa FC Marriott (n.r. – râde). De la Farul jucam poker.

Când te-ai potolit?

La Dinamo. N-am mai jucat poker de când am ajuns acolo. Ei mi-au zis de la început că dacă eram văzut practicând jocuri de noroc sau orice altceva, urma să fiu dat afară. M-am potolit din start.

Ionel Dănciulescu m-a luat cu el în cameră, îl apreciez că și-a bătut capul cu mine. A fost un grup bun acolo. Liviu Ciobotariu era antrenor, m-a acceptat la echipă, m-a ajutat mult. După 12 ani, la Sepsi, nu ne-am mai înțeles.

Sunt exemple de fotbaliști cărora li se întrevedea un viitor strălucit, dar care, ulterior, au decăzut. Au ajuns la Liga 2, Liga 3 și nu s-a mai auzit de ei. A fost, pentru tine, salvarea la Dinamo?

Probabil că da. Dacă ajungi la una-două echipe din prima ligă și nu confirmi, faci pasul către Liga 2. Cred că e cam greu să te mai întorci de acolo.

Ai ajuns la un Dinamo care încă era o formație puternică în campionat.

Da. Eram pe 1 când am ajuns. Fotbaliști buni. A fost cea mai bună perioadă a mea, un an și jumătate, doi. După, au venit problemele. Cu fuziune, cu insolvență, tot ce se vorbea... Dinamo n-a mai fost Dinamo de atunci.

”N-ar fi trebuit să fie schimbat Flavius Stoican, era debandadă la club. Mircea Rednic voia să dea, înainte, afară pe toată lumea”

Crezi că de acolo au plecat problemele?

Cu siguranță! S-au adunat multe de atunci, n-au mai reușit să fie în echipele de top.

Ce ai găsit când ai venit a doua oară?

Am venit de dragul lui Dinamo! Aveam și alte oferte: Polonia, prima ligă, din India, de la Helsinki. Erau Sorescu și Stelu (n.r. – Filip) la echipă. Mă sunau. ”Hai aici, o scoatem la capăt!”. Nu semnasem și m-am întâlnit cu Torje la București, m-a convins. Am simțit că putem să salvăm echipa...

Ce n-a mers? Tu, alături de Steliano Filip, ați fost catalogați capi ai revoltei, că ați fi schimbat antrenori.

N-a fost nicio revoltă. Tabere sunt peste tot. Străinii, românii, tinerii, experimentații. A fost debandadă la club. Nu a existat răbdare. Jucătorii erau atașați de Flavius Stoican. Schimbarea n-a picat bine.

Era un vestiar pe care Flavius îl câștigase. A venit domnul Dușan. Nu are nimeni nimic cu el, dar ar fi trebuit să vină un român, cineva care știa ce înseamnă Dinamo, în niciun caz un antrenor străin. Situația era complicată. Nu mai aveai altă variantă decât barajul.

Un punct de cotitură a fost considerat schimbarea lui Mircea Rednic.

Au fost neînțelegeri cu clubul, teoria conspirației. A vrut să dea pe toată lumea afară. Îl respect, am avut o relație bună, dar a vrut să ne dea afară. Nu înțeleg de ce pe noi, care voiam să salvăm Dinamo.

Nu aveam salarii colosale, erau restanțe. Am avut o relație bună cu domnul Zăvăleanu. I-am zis că vreau doar să salvez echipa. Toți jucătorii ar fi fost dispuși să renunțe la bani.

”N-am fost pregătiți la ora meciului tur de la Cluj. S-au făcut antrenamente foarte grele, s-au dat la o parte 2-3 meciuri”

Cum a fost săptămâna premergătoare barajului? A fost și o primă...

N-a cerut nimeni o primă. Eu cred că, la ora meciului, n-am fost pregătiți fizic. S-a lucrat foarte mult! S-au dat la o parte două-trei meciuri înaintea barajului. Se făceau antrenamente foarte grele. Mulți jucători au ajuns la ora primului meci obosiți. Am și semnat această problemă la antrenamente, dar nimic. ”U” Cluj părea cu o altă viteză.

Și la retur cum a fost?

Greu... rezultat dezamăgitor pentru toată suflarea dinamovistă. Noi ne-am pus speranțe că putem întoarce rezultatul din tur, dar nu am reușit. Am crezut, am sperat. Am văzut prima dată când am văzut stadionul plin.

Ce ai simțit după fluierul final?

Nu eram conștient de moment, de dezamăgirea provocată de noi. O pată neagră pe cariera mea. Rămâi acolo, agățat de această retrogradare. Suporterii, pe unde m-au prins, mi-au arătat că mă țin minte. Din păcate, n-am putut face mai mult.

”Aș schimba multe, dar n-avem atâta timp să spun ce”

Cum au fost zilele de după? Ai fost printre primii care au plecat.

După meciul pierdut la Cluj, mă contactaseră mai multe echipe, și Sepsi printre ele. Nu le-am dat niciun răspuns. Eu aveam înțelegere cu domnul Zăvăleanu, prelungirea contractului, înainte de turul barajului. Eu voiam să rămân.

Situația a fost așa... mai bine și pentru mine, și pentru Dinamo. Nu știu cât aș fi putut să mai ajut. Eu, Gabi, Stelu, Răuță cred că am fi fost tot timpul luați în colimatoriu. A fost mai bine, clar, dacă echipa a revenit. Eu le doresc tot binele, chiar îmi doresc să rămână în prima ligă.

”Blatistule, blatistule”. Ce ai simțit când ți-au strigat suporterii asta?

M-au făcut așa pentru că am venit la Sepsi. Ei au considerat că am făcut-o pentru bani. Nu! Am venit pentru că mă simțeam foarte apăsat de situație, m-am consumat foarte mult. Și înainte.

Te gândești ce se va întâmpla dacă retrogradezi, pe cine o să pice. Mi-era teamă de momentul celor care au urmat. M-am închis o perioadă. Nu te poate înțelege nimeni, nici familia.

Oriunde mergeam, simți dintr-o privire, doar dacă persoana respectivă se uită la fotbal, simți. ”Bă, ai retrogradat cu o echipă atât de mare în România”.

Ce mesaj i-ar transmite Cosmin Matei din prezent lui Cosmin Matei de acum 10-12 ani?

S-o ascult mai mult pe actuala mea soție, pe atunci prietena mea. A fost mereu cu sfaturi bune și m-a îndrumat bine. Eu am ales după mine, ce am crezut, tot timpul.

De foarte multe ori a fost greșit pentru cariera mea. Am muncit. Chiar dacă am avut o viață extrasportivă, chiar am fost muncitor. Aș schimba multe, dar n-avem timp să spun câte (n.r. – râde).

---

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.