De ce Șucu trebuie felicitat pentru vânzările de jucători de la Rapid

Ceea ce ar însemna o mare lovitură financiară având în vedere că fotbalistul a fost adus în iarnă de la CFR Cluj unde avea prestații modeste după plecarea lui Petrescu.

În iarnă, Șucu era prost. Acum, Șucu e doar lacom

Și totuși, Rapid a plătit o sumă pe care absolut toți cei care au comentat transferul au considerat-o ori prostesc de mare, ori periculos de mare.

Prin urmare, la vremea respectivă, Șucu era prost investitor sau prost pur și simplu.

Acum însă, când Rapid e pe punctul să-l vândă pe jucător și să facă unul dintre cele mai firești și sănătoase lucruri din fotbal - adică să producă profit în urma unei investiții, brusc apar cei care se arată îndurerați de tratamentul la care sunt supuși fanii rapidiști.

Cărora le-a fost fluturat un jucător prin fața ochilor cât să se super atașeze de el, iar acum patronul cel rău îl vinde pentru a-și umple buzunarele.

Faptul că cei doi acționari ai Rapidului au spus în mod repetat că orice bani obținut din vânzări de jucători se întoarce în club este ceva uitat de cei care comentează situația.

Pe de o parte pentru că nu ajută la construirea imaginii de avar a lui Șucu, iar pe de alta pentru că oricum așa ceva nu poate fi adevărat în fotbalul nostru.

De ce profitul lui Șucu produce unora suferințe

Am văzut prin emisiuni o grămadă de calcule de genul:

“Păi, ce bani a băgat Șucu? L-a vândut pe Rareș Ilie cu 4 milioane Euro, pe Dugandzici cu aproape 2 milioane Euro... Numai din ăștia a luat 6 milioane! Și ce a adus? Că facem calculul și parcă văd că e pe plus”.

Nimic nu este mai fascinant pentru mine decât să văd oameni care din vorbe par să știe cum stă treaba cu banii, iar din fapte reușesc doar să se plângă sau să acuze.

Ceea ce e cumva firesc având în vedere că mulți dintre cei care îl acuză pe Șucu de păcatul profitului au impresia că a fi investitor înseamnă să aduci bani într-o afacere cu scopul de-a pierde banii respectivi.

Pur și simplu, cultural, pare că ne dorim ca oamenii cu bani să fie proști ca nu cumva să fie și bogați, și deștepți. Dacă bagă bani și-i pierd, putem ulterior să spunem că de fapt nu e mare lucru de capul lor, doar că au avut noroc.

Sau au fost ajutați de servicii.

Sau de părinți.

Sau de oricine altcineva, numai de propria lor capacitate nu.

Doar așa mai mulți dintre noi putem contempla senini diversele eșecuri personale în tot felul de arii ale vieții. Inclusiv cea financiară.

Pentru o echipă de locul 6, Rapid vinde excelent

Și anul trecut, și anul acesta, Rapid a avut rezultate mediocre din punct de vedere sportiv.

Prin urmare, să vinzi jucători cu milioane în aceste condiții înseamnă că ori ești un foarte bun vânzător, ori ai un oarecare statut în ochii celor care cumpără de la tine.

Ori ambele.

Că dacă totuși ai terminat pe 6, marfa s-ar putea să nu fie chiar atât de bună. Rapid a obținut acele rezultate mediocre cu Dugandzici în echipă, cu Krasniqi, cu Sefer, cu Rareș Ilie etc.

Desigur, mai contează ceva - să ai suficientă tărie emoțională în relație cu banii încât să-ți permiți să ceri sumele acestea. Că dacă nu ai așa ceva, vinzi la primul ofertant cu sume derizorii.

În fotbalul nostru, doar Becali și Mihai Rotaru au demonstrat cu adevărat o astfel de “răbdare” în negocieri și au vândut fotbaliști pe sume cu adevărat mari.

Doar că ei aveau și rezultate sportive mai bune decât Rapid când au vândut. Șucu vinde excelent fără să fi călcat încă prin cupele europene cu echipa sa. Chapeau!

Ceva-mi spune că Angelescu accepta inclusiv banii tăi, dacă erau suficienți

Când România a vândut Petrom-ul austriecilor, o grămadă de oameni s-au plâns că ne-am dat resursele străinilor. Că am fost șantajați să facem asta, altfel am fi avut probleme legate de aderare.

Nu m-ar mira ca măcar parțial povestea să fie adevărată.

Pe de altă parte, când austriecii au cumpărat Petrom, românii de rând puteau cumpăra la rândul lor acțiuni ale companiei prin intermediul bursei.

La același preț, nu la un preț mai mare.

Ți-ar fi trebuit doar bani și cunoaștere ca să faci o investiție de genul celei făcute de austrieci. Care bani și care cunoaștere nu sunt chiar o chestiune de găsit pe toate drumurile.

La fel e și-n fotbal astăzi.

Oricine are bani și cunoaștere poate să facă bani cum face Șucu. Nu te oprește nimeni să dai lovitură după lovitură în loc să te plângi că acest capitalist veros vinde fără să se sature jucătorii Rapidului.

Doar că-ți trebuie măcar bani.

De altfel, când Angelescu i-a vândut lui Șucu bucăți din Rapid, două lucruri l-au convins pe acesta: banii lui Șucu și banii lui Șucu.

Unii ar spune, mai romantic, că l-a vrut pe Șucu și pentru cunoașterea sa în domeniul afacerilor. Corect, doar că respectiva cunoaștere tot de banii lui Șucu era dovedită. De aici și insistența mea în a spune că tot ce obține Șucu la Rapid este meritul său. Și pentru asta, trebuie felicitat.

Ce trebuie să înțeleagă unii dintre fanii Rapidului și unii dintre fanii FCSB

În fine, am ajuns în punctul în care trebuie discutate și nemulțumirea unora dintre fanii Rapidului, dar și oftica neobișnuită a unora dintre fanii FCSB.

Concret, fanii Rapidului trebuie să înțeleagă că echipa lor, asemeni oricărei alte echipe din lumea asta, va fi bine dacă produce bani pentru patronii săi. Profitul aduce investiții când cel care obține acel profit este în mod real om de afaceri.

Iar Șucu și Angelescu asta par să fie.

Și dacă ei vor investi în continuare în club, clubul are șansa să se dezvolte suficient cât să obțină și performanță sportivă inclusiv pe termen lung.

Că titluri câștigate azi, urmate mâine de faliment am mai văzut.

Cât despre o parte a fanilor FCSB, problema lor este un soi de complex neobișnuit legat de faptul că Becali este patronul echipei pe care o iubesc.

Adică, au impresia că asta ar fi un fel de rușine și că singura lor scăpare este ca și patronul altora - vezi cazul Șucu - să aibă păcatele patronului lor.

Ceea ce, desigur, este comic și infantil în același timp. Soluția nu este ca Șucu să se dovedească mai ahtiat după bani decât Becali, soluția este să crești mare și să-ți dai seama că singura formă de rușine acceptabilă este cea care te ajută să progresezi cumva.

În rest, e doar pierdere de vreme.

Și chiar de bani în unele situații.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!