EXCLUSIV | Jucătorul din România care este mai precoce decât Lamine Yamal, giuvaierul Barcelonei. Catalanul a devenit, aseară, cel mai tânăr titular din istoria Ligii Campionilor

Fabrice Olinga a început fotbalul în cadrul academiei celebrului Samuel Eto’o, din Camerun. Născut în Douala, cel mai mare oraș din țara africană și capitala economică, Olinga provine dintr-o familie modestă.

Fabrice și-a dat seama de la o vârstă fragedă că modul în care putea să aibă o viață mai bună, el și familia sa, este fotbalul.

• Olinga a mai jucat, înainte să ajungă la Botoșani, la Malaga, Zulte Waregem, Apollon Limassol, Sampdoria, Viitorul, Mouscron și Rio Ave

Olinga și-a pus amprenta pe LaLiga, ca și Lamine Yamal

Ajuns la 13 ani în Spania, mai exact la Mallorca, Olinga s-a adaptat rapid rigorilor fotbalului european. Doi ani mai târziu, directorul academiei de juniori al celor de la Malaga, Manuel Casanova, l-a convins să treacă la trupa pregătită atunci de Manuel Pellegrini.

Pe 18 august 2012, antrenorul chilian l-a introdus pe Olinga în teren, în partida cu Celta Vigo. Iar Fabrice Olinga nu a dezamăgit, înscriind golul victoriei în minutul 83.

Salut, Fabrice! Știi că ești, în continuare, cel mai tânăr marcator din LaLiga? Dar Lamine Yamal este pe urmele tale.

Sincer să fiu, nu era ceva la care visam. Pentru mine a fost mai important debutul la echipă, în LaLiga, am înscris golul victoriei, dar apoi, după meci, totul s-a schimbat.

De ce?

Am aflat că sunt cel mai tânăr fotbalist care a marcat în campionatul Spaniei, așa că am devenit parte a istoriei acestui campionat. Sunt mândru de asta.

A fost o presiune în plus pe umerii tăi, după această reușită? Erai doar un puști, practic.

Nu, deloc. În acel moment eram unul dintre cei mai buni jucători ai academiei. Așa că știam că, la un moment dat, o să am șansa de a face parte din lotul primei echipe (n.r. - Malaga).

Mă pregăteam cu ei, deja, iar asta a fost benefic pentru mine. A fost un moment în care știam că trebuie să strălucesc, pentru că aveam calitățile necesare, dar nu mă așteptam la un moment istoric. Nu cred că am fost pregătit pentru asta.

Dacă Lamine Yamal înscrie în următoarea etapă, cu Granada (n.r. – 8 octombrie), va stabili el un nou record de precocitate. Ce crezi despre el, ca fotbalist?

Acum doi, trei ani, îl urmăream pe Ansu Fati și mă așteptam ca el să-mi bată recordul. Era uimitor, iar acum e Lamine Yamal. Este foarte bun, are o tehnică excelentă, joacă pentru o echipă mare. Cred că e timpul să stabilească un nou record, pentru că aproape le-a bătut pe toate.

• Lamine Yamal a devenit cel mai tânăr titular dintr-un meci din Liga Campionilor, la doar 16 ani și 83 de zile, în partida Porto - Barcelona 0-1

“Hagi s-a comportat foarte corect cu mine”

Ai jucat în Spania, acolo unde au fost câțiva jucători români mari. Știai de atunci de Hagi, Popescu, Contra, Adrian Ilie?

Auzisem doar de Hagi. A fost un jucător excelent, un antrenor bun, o persoană deosebită. Și pe Rednic îl cunosc, pentru mi-a fost antrenor în Belgia, la Mouscron. Îi respect pe ambii, m-au ajutat în carieră.

Ai fost legitimat la Viitorul, în 2015, dar nu ai jucat niciun meci. Ce s-a întâmplat?

Hagi a fost tot timpul sincer cu mine. Când am semnat contractul cu Viitorul, regula s-a schimbat, dar înțelegerea era parafată.

Hagi m-a ținut în cadrul echipei, mi-a prins bine, m-am pregătit cu echipa, dar nu am putut juca. Nu a fost așa important că nu am jucat, ci modul în care oamenii m-au tratat, cum m-au făcut să mă simt. Nu m-am simțit ca un outsider, ci ca unul ce făcea partea din grup.

Dacă nu era legea jucătorilor extracomunitari, care să aibă trei selecții la națională în ultimele 12 luni, aș fi jucat la Viitorul. Dacă venea legea mai devreme, nu aș mai fi semnat.

Care este cel mai bun moment, de până acum, al carierei tale de fotbalist, în afară de marcarea golului cu Celta Vigo?

Cred că partida cu Panathinaikos, din ultimul tur de calificare în grupele Ligii Campionilor. A fost ca un vis. Am jucat în ambele meciuri, ne-am calificat, și am făcut istorie pentru echipă. Sunt mândru de asta.

Atunci era o echipă extraordinară la Malaga, cu Isco, Joaquin, Maresca, Demichelis, Julio Baptista, Roque Santa Cruz, Javier Saviola. Apoi, la scurt timp, proprietarii au dispărut, iar acum clubul, având dificultăți financiare, este în liga a treia. De ce crezi?

Da, când nu clădești clubul solid, câteodată echipele bune o iau în jos. Malaga sigur nu merita asta. Sigur trebuiau să fie în LaLiga, în continuare, pentru că suporterii sunt fantastici, orașul e superb. Totul trebuie să se armonizeze ca să ai o echipă mare.

Ai mai fost prin Malaga? Oamenii te mai țin minte?

Da, merg periodic acolo. Sigur, oamenii își mai aduc aminte de mine. Am avut oferte de la ei, anul trecut, dar nu am ajuns la o înțelegere pentru că nu prea au bani. La Malaga mă simt ca într-o familie și o să le fiu mereu recunoscător.

M-au făcut fericit, m-au ajutat, și acum, de câte ori se vorbește despre LaLiga și Malaga, este și numele meu amintit.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.