EXCLUSIV | Lovitura de proporții dată de FCSB pe piața transferurilor în această vară: ”E un mare plus, face echipa mai puternică”

FCSB nu a mutat prea mult pe piața transferurilor în această vară, dar puținele mutări realizate de Gigi Becali par să fi adus un adevărat plus vicecampioanei.

Damjan Djokovic, Vlad Chiricheș și Alex Băluță deja au reușit să iasă în față, la scurt timp după venirile la București, în timp ce și așteptările din partea lui Siyabonga Ngezana sunt ridicate.

În cadrul unui interviu acordat pentru iAM Sport, Alex Bourceanu a afirmat că fostul său coleg, Chiricheș, reprizintă o lovitură de proporții și un ”mare plus” pentru FCSB, chiar dacă acesta a avut o prestație ezitană cu CFR Cluj.

În plus, fostul căpitan al vicecampioanei a încercat să găsească motivele din spatele revenirii fundașului în România, fie că este vorba de familie sau de dorința de a își prelungi cariera.

Alex Bourceanu: ”Chiricheș și Djokovic fac echipa mai bună”

Credeți că a fost o decizie bună pentru Chiricheș să revină în țară sau ar fi fost mai bine să își încheie cariera în afară?

E particular pentru fiecare jucător. Mai e discuția dacă mai vrei să joci sau nu. Pentru că poți să îți închei cariera în străinătate, dar să joci mai puțin, ceea ce e la fel de bine.

Dar dacă vrei să joci mai mult, mergi într-un campionat în care vrei să joci mai mult. După aceea, e vorba de familie. Vrei să stai mai mult acasă, să fii mai aproape de familie. Atât timp cât familia tot timpul e în alt loc, pentru că te muți de la o echipă la alta, nu e atât de simplu.

Așa, venind în România, ești la București, ești acasă, ești mai aproape de toți cei pe care îi cunoști, prietenii tăi din România, care probabil sunt mai mulți decât cei din străinătate.

”Cât timp vrei să mai joci la națională?”

Sunt multe aspecte care trebuie luate în considerare. Poți să joci în cupele europene, ceea ce nu faci neapărat foarte mult când joci în străinătate, că nu mai ești la echipele de pe primele locuri. Ba mai mult, jucând, ești mai aproape de echipa națională. Cât timp vrei să mai joci în echipa națională? 10-20-30 de jocuri.

Vedem că se joacă fotbalul acum, în anumite poziții, nu în toate, dacă ești extremă dreaptă, nu e cazul, dar dacă ești fundaș central, poți juca până la 38-39-40 de ani, în condițiile în care reușești să găsești balanța de a nu juca mai mult decât poți, în sensul să nu te accidentezi.

Dacă joci la nivelul la care poți, ca număr de minute, și ești sănătos, nivelul tău va crește din ce în ce mai mult. E clar, dacă joci, e greu ca nivelul tău să scadă. Natural va scădea. El ar putea să fie o soluție pentru echipa națională încă patru-cinci ani. Este o soluție acum, clar, dar poate fi și pe viitor.

E un mod de a îți termina cariera într-un anume fel, nu neapărat că e mai bun decât un jucător care alege să rămână în străinătate și poate se mută definitiv acolo.

Fiecare are anumite priorități și gândește într-un anumit context, într-o anumită perspectivă, pe care tu și eu nu o putem vedea. Și oamenii, cu siguranță, la fel ca noi, nu îi pot vedea perspectiva.

Și sunt motive pe care le înțelegi și sunt motive pe care nu le înțelegi într-o decizie. Mai mult, motivele pe care le înțelegi... nu le poți împărtăși cu publicul pe toate. Unele sunt personale și nu ar trebui să intereseze, poate îi interesează pe oameni, dar tu decizi dacă le spui sau nu.

Și dumneavoastră ați bifat revenirea la FCSB, după plecarea la Trabzonspor...

Nu aș compara situația mea cu situația lui, erau diferite, suntem oameni complet diferiți și vedem lucrurile diferit, din ceea ce îmi amintesc, cunoscându-l și stând lângă el în vestiar, din momentele în care ne-am întâlnit după ce a plecat, nu foarte des, dar în cele câteva momente.

”E un mare plus pentru echipă”

Dar suntem oameni diferiți și avem perspective diferite noi doi. Și avem situații diferite, asta face ca eu să nu pot evalua în vreun mod alegerea lui. Pot să îi țin pumnii și cred că e un mare plus pentru echipă, pentru că el construiește foarte bine, pasează aproape exclusiv înainte, ceea ce e extraordinar.

În contextul unui meci stresant, e același jucător, ține mingea, nu e un jucător care să încerce doar să degajeze, nu, încearcă să construiască permanent, e un jucător care, în România, câștigă dueluri și s-a văzut în meciul cu CFR, împotriva lui Yeboah, un jucător înalt, în cele mai multe situații a câștigat duelurile (n.r. Chiricheș).

Sigur că e la început, după o perioadă în care nu a jucat, și nivelul nu e cel pe care îl va avea peste o lună, asta e o problemă de timp, peste câteva săptămâni, va fi cu totul altul.

Și jocul lui va părea cu totul altul. Pe lângă acest lucru, el a intrat într-o echipă omogenă deja. Pentru că băieții care sunt acolo de trei-patru-cinci ani joacă împreună de trei-patru-cinci ani.

Vorbim de Șut, de Coman, Cordea are doi ani, Octavian Popescu are aproape trei ani, Olaru are cred că patru ani, vorbim de Pantea, care a crescut acolo și înțelege care e situația și el, de doi e în anturajul echipei, vorbim de Vlad, care e pe bancă și e foarte important, vorbim de Târnovanu, care e titularul, și el e în echipă de câțiva ani, vorbim de Radunovic, care are și el două-trei sezoane, Crețu, Ovidiu Popescu, cred că e al nouălea sezon pentru el, a venit în 2016.

Plus că în echipă sunt doi jucători noi, care au intrat clar, e vorba de Chiricheș și Djokovic, doi jucători extrem de importanți, care fac echipa mai puternică. Doar că va fi nevoie de o perioadă de acomodare și pentru ei, pentru că sunt anumite lucruri pe care le observi.

De exemplu, Șut și Djokovic se demarcă pe același spațiu, doar pentru că ei nu se înțeleg, nu se simt, dar asta se va schimba în câteva săptămâni sau luni, e doar o perioadă de timp în care trebuie să te antrenezi și să joci alături de colegul tău și deja înțelegi <<el face asta, eu fac asta, el mă vede că fac asta, deci face asta>>.

Se numește comunicare, schimb de informații. Plus că stafful care există, exceptându-l pe Charalambous, care a venit de câteva luni, este acolo de câțiva ani. Și iar e un lucru important ăsta, că mare parte din staff, dacă nu tot stafful să aibă o perioadă de câțiva ani în care să lucreze cu aceiași jucători.

E mult mai ușor pentru comunicare, nu trebuie să ne mai spunem sta, ne uităm unii în ochii altuia și știm exact ce trebuie să facem. E ca într-o căsnicie! Sigur, la final, căsniciile se mai și destramă... E ca orice altă relație, cu cât stai mai mult cu cineva, îi citești limbajul corporal și nu mai ai nevoie de cuvinte.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google