Horner dezvăluie de ce au probleme colegii lui Verstappen la Red Bull
Galerie foto(3) Galerie foto (3 fotografii): Horner dezvăluie de ce au probleme colegii lui Verstappen la Red Bull
Răzvan Codorean | Publicat: 16.11.2026 18:58 | Actualizat: 16.11.2026 18:58
Fostul director al echipei austriece, a oferit o explicație tehnică pentru una dintre cele mai discutate probleme ale ultimilor ani din Formula 1.
Nu rata știrile, emisiunile și cele mai tari clipuri iAMsport.ro
În ultimii ani, Red Bull Racing s-a confruntat cu o situație aparent paradoxală. În timp ce Max Verstappen a reușit să câștige curse și campionate mondiale, colegii săi au întâmpinat frecvent dificultăți în exploatarea aceluiași monopost. Și dacă în mod obișnuit atunci când un pilot nu reușește să se apropie de ritmul coechipierului, explicațiile se concentrează asupra talentului, experienței sau capacității sale de adaptare, în cazul Red Bull problema pare să fie mai complexă.
Christian Horner, care a condus echipa în perioada celor mai importante succese ale sale, consideră că dificultățile celui de-al doilea pilot sunt strâns legate de direcția de dezvoltare tehnică adoptată pentru a valorifica stilul lui Verstappen.
Într-o intervenție în podcastul High Performance, britanicul a explicat că olandezul are cerințe foarte specifice în privința comportamentului monopostului, iar acestea diferă semnificativ de preferințele majorității piloților: ”Max este extrem de exigent în privința a ceea ce își dorește și are o abilitate ieșită din comun”, a declarat Horner.
Verstappen preferă o mașină cu o parte frontală extrem de agresivă
În Formula 1, comportamentul unui monopost este determinat de echilibrul dintre aderența punții față și cea a punții spate. În general, inginerii încearcă să găsească un compromis care să ofere pilotului suficientă precizie la intrarea în viraj, fără ca partea posterioară să devină excesiv de instabilă.
Un monopost subvirator tinde să își lărgească traiectoria, deoarece pneurile din față nu generează suficientă aderență pentru a urma direcția solicitată de pilot. În schimb, un monopost supravirator are tendința de a roti partea posterioară mai mult decât este necesar, obligând pilotul să corecteze direcția pentru a menține controlul.

Majoritatea piloților preferă un comportament relativ previzibil, care să le permită să abordeze virajele cu încredere și să accelereze fără riscul unor reacții bruște. Max Verstappen are însă o abordare diferită. Olandezul preferă un monopost care răspunde foarte rapid la comenzile volanului și care își schimbă direcția agresiv la intrarea în viraj.
Pentru a obține acest comportament, el acceptă un nivel de instabilitate a punții spate pe care alți piloți l-ar considera dificil de gestionat. ”El cere din ce în ce mai multă aderență pe puntea față și poate face față oricărei reacții a părții spate pentru a obține ceea ce își dorește”, a explicat Horner.
Cum transformă Verstappen instabilitatea într-un avantaj
Capacitatea lui Verstappen de a controla o mașină supraviratoare reprezintă unul dintre elementele distinctive ale stilului său de pilotaj. La intrarea în viraj, o parte frontală foarte receptivă permite monopostului să înceapă schimbarea direcției imediat după acționarea volanului. Această reacție poate ajuta pilotul să rotească rapid mașina și să o poziționeze favorabil pentru următoarea fază a virajului.
Problema apare atunci când puntea spate nu oferă același nivel de stabilitate. Într-o asemenea situație, monopostul poate începe să supravireze, iar pilotul trebuie să intervină rapid pentru a controla mișcarea. Pentru majoritatea concurenților, un asemenea comportament reduce încrederea și îi determină să abordeze virajele mai prudent. Verstappen reușește însă să gestioneze aceste reacții prin corecții foarte precise ale direcției, accelerației și frânei. În loc să considere instabilitatea un obstacol, olandezul o poate utiliza pentru a obține rotația dorită a monopostului.
Cum ajunge întreaga dezvoltare Red Bull să urmeze preferințele lui Verstappen
Potrivit lui Christian Horner, problema celui de-al doilea monopost nu se limitează la reglajele alese înaintea unei curse. Ea este legată de întregul proces de dezvoltare tehnică.

În Formula 1, inginerii folosesc informațiile primite de la piloți pentru a identifica zonele în care monopostul poate fi îmbunătățit. Feedbackul este corelat cu datele telemetrice, simulările și rezultatele testelor pentru a stabili direcțiile de dezvoltare. Atunci când unul dintre piloți poate obține performanțe excepționale cu un anumit comportament al mașinii, este firesc ca departamentul tehnic să încerce să amplifice acele caracteristici.
Exact acest lucru s-a întâmplat la Red Bull. Verstappen a demonstrat că poate exploata o parte frontală foarte agresivă și o punte spate mai puțin stabilă, iar echipa a urmărit să maximizeze avantajele acestui stil. ”Inevitabil, departamentul de inginerie, instrumentele de dezvoltare și direcția în care vă concentrați eforturile ajung să urmărească realizarea acestor caracteristici ale monopostului, pe care ceilalți le-au găsit dificil de gestionat”, a recunoscut Horner.
De ce reglajele nu sunt suficiente pentru a rezolva problema
La prima vedere, soluția ar putea părea simplă: fiecare pilot să își adapteze reglajele monopostului în funcție de propriile preferințe. În realitate, însă, posibilitățile sunt limitate. Reglajele suspensiei, distribuția echilibrului aerodinamic și alte ajustări pot modifica modul în care reacționează mașina, dar nu pot transforma complet caracteristicile sale fundamentale.
Dacă un monopost este proiectat pentru a genera o reacție foarte rapidă a punții față, această trăsătură poate rămâne prezentă chiar și după modificarea setărilor. Un pilot care preferă o mașină mai stabilă poate încerca să reducă agresivitatea comportamentului, însă riscă să piardă performanță. În același timp, reglajele care îi oferă mai multă încredere pot diminua avantajele aerodinamice sau mecanice pe care monopostul a fost proiectat să le exploateze.
Astfel apare un compromis dificil. Pilotul poate alege o configurație mai confortabilă, dar mai lentă, sau poate încerca să utilizeze setările care oferă performanța maximă, asumându-și un comportament dificil de controlat.
Pentru Verstappen, acest compromis este mai puțin problematic, deoarece stilul său îi permite să exploateze caracteristicile extreme ale mașinii. Pentru coechipierii săi, aceeași situație poate deveni o sursă constantă de dificultăți. Și așa se ajunge ca rezultatele lor să fie departe de cele ale lui Max.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.






Cele mai citite







