EXCLUSIV | “Regret că nu am rămas în Occident”. Cornel Dinu, ajuns la 75 de ani, face o radiografie, pentru cititorii iAM Sport, a societății și a fotbalului din România

Bună ziua, domnule Dinu! V-am sunat să vă urăm la mulți ani și multă sănătate.

Mulțumesc frumos!

Vreau să vă întreb dacă există ceva ce v-ați fi dorit să schimbați în cariera dumneavoastră de fotbalist?

Este o întrebare directă și foarte personală, dar în același timp pot să spun că, la ce se întâmplă în România, la ora actuală, am poate un regret că în 1977, și apoi în 1979, nu am rămas în Occident, asta neînsemnând că îmi schimbam sentimentele de foarte bun român.

Dar aș fi avut o viață mult mai liniștită și mult mai ferită de răutățile timpurilor care sunt specifice neamului românesc. Este o primă destăinuire pe care o fac în sensul ăsta și o fac pentru că ajungi la 75 de ani și-ți calculezi cam ce a fost în urmă. Poate putea să fie altfel și sută la sută era mai bine.

Scăpam și de tâlhăria asta de viață, scăpam și de lovitura de stat cu public. Era cu totul altceva. Mi-a fost greu pentru că sunt patriot în primul rând. Trăiau părinții și am zis să nu le facă niciun rău pentru că erau timpuri periculoase.

Domnule Dinu, știu că ați citit foarte multe cărți la viața dumneavoastră. Ce scriitor ați recomanda fotbaliștilor din ziua de azi?

Fotbalistului din ziua de astăzi... păi stai puțin, dar ei nu au abecedarul, mulți dintre ei. N-ai cum să te duci direct la cărți. Sunt multe. Sunt poezii, sunt cărți care pot fi recomandate, dar eu zic s-o înceapă de la esență. Esența înseamnă Eminescu, Creangă, înseamnă Iorga, Titu Maiorescu.

Sunt multe de citit, dar, cum să-ți explic, am avut o discuție acum câteva zile cu nepoata mea, care trece în clasa a cincea și am întrebat-o: “Ce ai făcut la istorie anul ăsta?” și îmi zice: ”Nu facem istorie”. Atunci ce să le mai spunem de cărți când ei nu știu ce se întâmplă cu poporul lor.

Acum este distrugerea programată a neamului românesc cu acordul său. Păcat că este un popor frumos, dotat și cu posibilități fantastice, dar este o discuție lungă.

“Și noi am jucat TikiTaka, înaintea lui Guardiola”

Vreau să știu, din punctul dumneavoastră de vedere, care este marea schimbare în fotbalul în care dumneavoastră ați jucat și cel de acum?

Dacă se vorbește de revoluția făcută de Guardiola prin ”TikiTaka” la Barcelona, eu pot să spun că acel stil de joc l-am avut și noi cu Angelo Niculescu în preliminariile și la Campionatul Mondial.

Plecam de la ideea să ții cât mai mult mingea în cadrul echipei, să nu o pierdem. Să construim cu abilitate faze în care realmente putem să finalizăm.

Deci a existat o idee precursoare acestei strategii speculative, dar eficiente ale lui Guardiola, chiar în România, la Emeric Vogel și la Angelo Niculescu pe care i-am avut antrenori și în preliminariile din 1970 și după aceea până în 1972.

Nu pot să nu vă întreb și despre Dinamo. Cum vi se pare echipa?

Dinamo nu este ”Red&White”, este ”White&Black”. Asta este la ora actuală. Nu există roșu și alb, este alba-neagra. Mai mult ce să spun.

Dinamo trece prin a doua perioadă, mă gândesc că sunt niște oameni totuși în vârstă, cu experiență, ceea ce s-a întâmplat în 2005 când s-a făcut societatea de acțiuni. Este într-un anumit paralelism cu ceea ce se întâmpla atunci.

Numai că atunci au fost aduși vreo nouă, zece acționari, care au dat fiecare câte 500.000 de dolari, rețineți, vă rog... 2005. Era celebra scenă, ești mai tânăr, n-ai prins-o. Era o conferință de presă la hotel Dorobanți și cei zece acționari au pus punct peste punct ca să arate forța pe care o va avea din momentul acela echipa.

N-au ținut cont, deși eu le-am explicat, având relații și mergând foarte des în Italia la diferite nivele. Cred că am făcut mult bine României prin aceste legături cu niște prieteni de valoare de acolo.

“Poporul doarme. S-a retrezit o perioadă și acum a readormit”

Credeți în asocierile dintre mai mulți oameni în fruntea unui club?

În Italia există un proverb de care trebuie să țină cont. Că ”e bună orice asociere, dar numărul trebuie să fie impar” și trei e mult. Ca dovadă că după câțiva ani de zile a intrat dihonia dacică, dar de fapt, este un cuvânt pe care-l repet eu de multe ori (n.r. dihonia) și îl îngrozește pe Ioanițoaia, dar este reală (n.r. expresia).

Cum este real și imnul românesc, care este înfiorător. Cere de atâtea decenii ”Deșteaptă-te, române din somnul cel de moarte/În care te-adânciră barbarii de tirani” și poporul doarme. S-a retrezit într-o perioadă din 1967 până prin 1980 după care a intrat din nou în adormire și în greșeli fantastice care l-au adus în situația de colonie la ora actuală.

Se zice în presă că noua organizare de la Dinamo, bine, fără ca să se dea cineva vreun leu la început, doar niște expresii finaciar-britanice, că am uitat limba română. Cel puțin să vorbim în franceză, cum se vorbea între cele două războaie mondiale, dar acum am uitat limba română.

Ne-am englezit cu dracu cu tot și Niculescu și Voicu. Sunt toți engleziți. Pe mine mă surprinde că, după cum scrie presa, în aceeași incintă s-a făcut o nouă organizare asemănătoare cu cea din 2005, care s-a desființat.

Oamenii noi, la vremuri noi, sunt mai de încredere decât cei vechi?

Primul a plecat, în 2007, Becali (n.r. Ioan Becali), de fapt a fost scos, și după aceea au plecat Vova Cohn, Florian Walter. Unii au avut o soartă nedreaptă, după părerea mea. Au fost trimiși în închisoare. Dacă ai făcut o evaziune fiscală, plătești banii și, eventual, o pedeapsă la domiciliu.

A fost o răzbunare. Noi (n.r. poporul român) știm să distrugem, nu să construim. Când am construit, i-am omorât pe cei care au construit și asta e o istorie care începe de la Decebal.

Acum, asociația respectivă, este asemănătoare și vedeți că este vorba și despre o definiție a poporului român dată de Mihai Ralea, care, în 1947, a fost mutat ambasador la Washington și care era și un scriitor de bună factură și care spune că poporul român este un amestec de orgoliu, dezbinare dacică, tembelism slav și fundamentalism musulman.

Are Dinamo un viitor care să ofere echilibru echipei?

Păi a rămas un sculer-matrițer din câte am citit în presă, care este Voicu, suspendat din piața financiară de vreo șase ani. Bineînțeles că a rămas domnul Voicu și cu ambiția asta deșartă a tânărului Niculescu de a avea și el o jucărie, care este o echipă de fotbal.

Cum va fi... semnele sunt nefaste de la început. Deja a început dezbinarea dacică de care spunea Ralea. A început deja că, din șase care au plecat la drum ca în Peneș Curcanul, au mai rămas se pare doar doi și bineînțeles administratorul judiciar, care este domnul Zăvăleanu și care mi se pare bine intenționat.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google