EXCLUSIV | “Unele meciuri cu Dinamo au continuat și la vestiare”. Fane Țîră, fostul mare atacant al Rapidului, dezvăluie episoade mai puțin știute din istoria derby-ului Rapid-Dinamo
Cristian Munteanu | Publicat: 31.08.2023 18:01 | Actualizat: 31.08.2023 19:59
Pe 9 septembrie 1949 a avut loc primul meci dintre Rapid și Dinamo. De atunci, încă 124 de întâlniri au avut loc între cele două echipe, dar poveștile sunt mult mai multe. Fane Țîră (57 de ani) a jucat peste 200 de meciuri în tricoul vișiniu, fiind unul dintre cei mai iubiți fotbaliști din Giulești.
Bună ziua, domnule Țîrâ. Se apropie Rapid – Dinamo. Vă mai aduceți aminte când ați jucat prima dată împotriva celor din Ștefan cel Mare, îmbrăcat în vișiniu?
Cred că eram în 1986. Am câștigat pe Giulești, 1-0. A fost o victorie pe care mi-o amintesc bine, pentru că în săptămâna premergătoare jocului am fost acuzați de viol. Ne-au dus la secția de miliție să dăm declarații. Liță Dumitru, Leo Toader, eu, Bacoș, Teodorescu, Damaschin II și Goanță, parcă aceștia am fost.
Noi stăteam la Gara de Nord, fusese un viol la niște camine de nefamiliști, în altă zonă, dar ne-au luat pe noi. Ca să ne șicaneze, îți dai seama. La Circa 4 de Miliție am ajuns, dar oamenii de acolo ne-au înțeles, până la urmă.
Eu și Leo Toader aveam un meci de verificare în Rusia, cu lotul național. Lui i-au dat drumul mai repede, pe mine m-au mai ținut. Bine că nu m-au făcut să pierd avionul Fane Țîră, fost atacant Rapid
Ideea e că ne-a înrăit povestea asta, când am văzut ce “jocuri” fac cei de la Dinamo. Îmi amintesc că nea Mircea Lucescu a dat o declarație, cerându-și scuze față de clubul Rapid. Pentru noi a fost o victorie nemaipomenită, pentru că în perioada aia nu eram o echipă foarte puternică.
Meciurile cu Dinamo și cu Steaua erau dificile și din acest punct de vedere. Te puteai trezi cu tot felul de probleme.
Da, se mai practicau tot felul de șicane. Mai auzeai înainte de o partidă că te vor unii sau alții. Oricum ei luau toți jucătorii foarte buni din țară. Aveau cele mai bune condiții, fiind echipele ministerelor. Era greu să le reziști. Dar cu entuziasm, cu talent, cu publicul pe care-l avea alături, reușeam să câștigăm și noi.
Țîră a preferat Rapid în ”B” decât Dinamo în ”A”
Și dumneavoastră puteați merge la Dinamo, dar totuși n-ați făcut-o. Mircea Lucescu chiar a insistat. Dar tot Rapid v-a atras, deși era în liga a doua atunci.
În ’88 am jucat la Victoria, iar după revoluție au vrut să merg la Dinamo, dar am preferat să revin la Rapid. Jucasem acolo patru ani, mă atașasem de club, de galerie. Indiferent de perioadă, am vrut să ajut. Aveam echipă bună, am promovat la pas.
Poate înțelege cineva care nu a jucat la Rapid relația dintre fotbaliști și galerie din Giulești?
Nu cred. Eu am jucat nouă ani și jumătate acolo. E greu să reziști atâta timp la Rapid. Am avut momente fericite, momente grele, clinciuri cu ei, au sărit și la bătaie, dar lucrurile s-au reglat într-un final. Sunt foarte pasionali, foarte exigenți.
Când au sărit la bătaie? Și de ce, pentru că dumneavoastră sunteți iubit în Giulești.
Am avut un meci la Câmpulung, nu-mi amintesc acum anul (n.r. – 1991), cu Craiova, în Cupa României. Am pierdut, s-a dărâmat un gard, suporterii erau foarte supărați. După meci, ne-au așteptat în Giulești și evenimentele au foarte încinse. Eu eram unul dintre cei vizați. Dar, pe de altă parte, și asta face parte din farmecul Rapidului. Chiar dacă ești fotbalist talentat, e greu să te integrezi acolo.
Simt că nu regretați prea mult că ați jucat într-o perioadă în care banii nu erau așa de mulți ca acum.
Da, așa e. Fotbalul era mai dulce atunci. Veneam cu plăcere la antrenamente. Munceam și noi, chiar mult, dar parcă nu era totul atât de strict. De abia așteptam meciurile, ca să fim împreună cu fanii. Nu le câștigam pe toate, dar era frumos. Eram și tineri, eu, Leo Toader și alții, și experimentați, în frunte cu Nae Manea, Dumnezeu să-l odihnească.
Și acum galeria e foarte tare, dar cred că pe vremea aceea era altceva. Nu știu cum să fiu mai clar, dar simt că era altceva. Nici fotbalul nu era același, nu erau la fel de mulți bani, nici pe departe, dar jucam și de dragul sportului și al galeriei.
Revenind la partidele cu Dinamo, cine vă era prieten din echipa din Ștefan cel Mare?
Să știți că relațiile dintre noi, cei de la Dinamo, cei de la Steaua, erau ok în afara terenului. Pe teren eram mereu la limită, dar apoi discutam civilizat. Eu mă înțelegeam cu Lăcătuș, cu Oneață (n.r. - Ionel Augustin), cu Varga. Cu ei eram prieten mai apropiat.
Țîră: “Lupu a fost un talent enorm”
Care a fost cel mai dur adversar pe care l-ați avut în meciurile cu Dinamo?
(râde) Păi tot Varga. Chiar dacă era prietenul meu, aveam numai clinciuri. Nu ne-am înjurat niciodată, dar, dacă nu eram atent când mă ataca, era prăpăd. Și nici eu nu mă lăsam. Amândoi eram cu zâmbetul pe buze, însă ne mai și loveam. Lucrurile au fost de câteva ori aproape de a degenera, dar ne calmam.
Au fost și meciuri între Rapid și Dinamo care au continuat și la vestiare, sub o altă formă?
Da, au fost. Tensiunea era mare și... dar n-aș vrea să vorbesc despre asta. Ce a fost, a fost, știți vorba aceea.
Care este golul pe care-l revedeți, cu ochii deschiși, din meciurile contra celor de la Dinamo?
În sezonul 1993/1994, pe fostul 23 August, la 1-0 pentru Dinamo, am primit o minge pe la vreao 35 de metri de poarta lor. Am preluat-o cu dreptul, cu exteriorul, peste Adrian Matei, apoi am șutat din marginea careului, cu stângul, în colțul lung al porții apărată de Prunea.
A antrenat și la Al-Hilal și la Al-Nasr, cu regretatul Ilie Balaci. Nu-mi imaginam atunci, deși știam că arabii au bani, că se vor face astfel de transferuri Fane Țîră, fost atacant Rapid
Cine era cel mai înverșunat rapidist atunci când venea vorba despre derby-urile cu Dinamo?
Poate o să vă surprind. Al 12-lea jucător era cel mai înverșunat, adică suporterii. Noi eram pe teren și încercam, cu maturitate, să nu depășim limitele regulamentului pe teren. Însă fanii era extraordinari în tribune.
În cei 9 ani și jumătate cât ați jucat la Rapid, cine este coechipierul care v-a impresionat cel mai mult?
Dănuț Lupu. A fost unul dintre cei mai buni și putea să fie chiar unul dintre cei mai mari fotbaliști ai României. Dacă nu ar fi avut, cum să zic, scăpări... Eu nu am mai văzut în viața mea talent așa. M-am înțeles extraordinar cu el, am dat multe goluri din pasele lui. Mi le servea doar ca să le împing în plasă, știi cum se zice. Mare talent, ce să mai.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.