Rapid – Dinamo, istoria unui derby dincolo de cifre. De la acuzații false de viol la prosoape fluturate, rivalitatea dintre cele două echipe a trecut prin toate

CFR, actualul Rapid, era deja înființat, pe 25 iunie 1923, de muncitorii Atelierelor Grivița. Pasiunea din jurul acestei echipe, “a oamenilor simpli”, cum o numeau cronicarii vremurilor, era nețărmurită.

Nu se știe exact de ce o mână de muncitori ai Atelierelor Grivița, printre care erau și Teofil Copaci, Geza Ginzer, Grigore Grigoriu, Tudor Petre, a simțit nevoia să creeze un club de fotbal. Dar, pentru că știm că e vorba despre Rapid, putem presupune că starea de grație a venit din nevoia de a crea ceva mai mare decât ei, pentru care să lupte, care-i să-i unească.

Vine și Dinamo din 1948

În 1948, două dintre echipele legendare ale României, Unirea Tricolor și Ciocanul, au fuzionat pentru a crea o echipă a Ministerului de Interne. Pe 14 mai lua ființă Dinamo.

Tricolorul era fosta Teiul, fondată în 1914, de studenții din Obor, iar Ciocanul, creată de comunitatea evreiască din București, luase ființă în 1919.

Culorile tradiționale ale celor de la Ciocanul erau roș-albastru, dar noua echipă, Dinamo, și-a ales alb și roșu ca și culori distinctive.

Revenind la anul 1949, trebuie menționat că Dinamo A, chiar dacă recent înființată (exista și cu Dinamo B, care juca în liga secundă), avea un lot foarte bun. Titus Ozon, Angelo Niculescu, Jack Moisescu făceau parte din trupa antrenată de Coloman Braun-Bogdan, care pregătise și naționala României.

De partea cealaltă îi găseam pe Valentin Stănescu, Bazil Marian, Francisc Zavodă sau Ștefan Filote. Cel din urmă este și marcatorul unicului gol al primei partide dintre Dinamo și Rapid.

Legenda spune că de atunci i-a rămas numele Filotti. Costică Bauer l-a chestionat: Tată, mă întreabă gazetarii, cum să te scrie corect?

Filote, de-al nostru, când o fi să joc prost. Filotti (n.r. – Maria), ca marea actriță, când le-oi sparge plasele Ștefan Filote

Spectacol total la mecurile dintre Rapid și Dinamo

Cea mai mare diferență de scor dintre cele două formații a venit în septembrie 1988, când, pe teren propriu, s-au impus cei de la Dinamo cu 6-0. Marcatorii din acel meci au fost Cămătaru, dublă, Mateuț, Rednic, Andone și Vaișcovici.

Erau anii în care Steaua și cei din Ștefan cel Mare marcau pe bandă rulantă. “Câinii roșii” au terminat campionatul pe locul secund, cu 130 de goluri înscrise, iar roș-albaștri, campioni, au avut 121 de reușite.

Cea mai categorică victorie a rapidiștilor a venit în aprilie 2000, atunci când, pe Giulești, s-au impus cu 4-0. Cei care au fericit tribunele au fost Sergiu Radu, dublă, Lupu și Iencsi. Vișiniii terminau campionatul pe locul secund, în timp ce Dinamo ieșea campioană.

Partidele dintre cele două echipe au fost mereu o sursă de goluri care au bucurat mai ales oamenii neutri, prezenți în tribune sau în fața televizoarelor.

Momente spumoase din istoria derby-ului Dinamo – Rapid

Unul dintre ”conflictele” care au constituit un pol de interes al partidelor dintre cele două echipe a fost și cel dintre Cornel Dinu și Mircea Lucescu. Început de pe vremea când cei doi jucau la Dinamo, unul dintre motivele antipatiei a fost legat de banderolă. Dinu era căpitan la Dinamo, dar Lucescu era al naționalei.

În timp, chiar dacă au schimbat tricourile de joc cu treningurile de antrenori, animozitatea dintre cei doi s-a păstrat. Așa s-a ajuns în sezonul 1998/1999, când campionatul venea după șase ani de dominație stelistă.

Rapid și Dinamo erau pe primele două locuri din Liga 1, iar meciul de pe 25 octombrie, din Giulești, avea să rămână în memoria iubitorilor de fotbal. 20.000 de fani au văzut cum vișiniii erau conduși, încă din minutul nouă, cu 2-0 de către oaspeți. Meciul s-a terminat 4-1 pentru Dinamo, dar memorabil a rămas gestul lui Cornel Dinu după ultimul gol al partidei.

“Procurorul” a luat un prosop de pe banca de rezerve și l-a fluturat spre tribuna oficială de pe Giulești, acolo unde stătea George Copos, patronul Rapidului. Gestul era împrumutat din box, acolo unde se aruncă prosopul în ring când unul dintre pugiliști nu mai este capabil să continue partida.

Oamenii nu au înțeles și au interpretat-o ca un afront la adresa lui Mircea Lucescu sau a Rapidului Cornel Dinu pentru fanatik.ro

Cine a râs la final a râs mai bine, pentru că, în ciuda înfrângerii drastice, Rapid a luat titlul de campioană în acel sezon. Dinamo a venit pe locul secund, la 7 puncte diferență.

Mircea Lucescu a plecat în sezonul următor, iar Cornel Dinu a reușit să câștige campionatul cu Dinamo.

Anii ‘80, în care Steaua și Dinamo erau extrem de puternice din toate privințele, au fost extrem de dificili pentru Rapid. Ministerele se luptau între ele, iar vișiniii cădeau la mijloc. Înaintea unul Rapid – Dinamo, cu roș-albii având șanse la titlul de campioană, șase dintre jucătorii din Giulești au fost luați la Miliție.

Damaschin II, Goanță, Bacoș, Țîră, Toader și Liță Dumitru erau cazați la hotelul CFR când, cu două zile înainte de meci, s-au trezit luați de sus din hol. Prefectul Marinescu trimisese câțiva milițieni în civil care i-au dus pe cei mai sus numiți la Circa de Miliție din sectorul 1.

Scrieți cum ați violat fata aia de 18 ani!, ne-a zis un maior. Bineînțeles că n-am scris niciunul nimic, n-aveam ce să recunoaștem. Ne-a luat unul câte unul la el în birou, țipa să ne intimideze, lui Bacoș i-a dat și vreo două palme, că zicea că se hlizește la el Iosif Damaschin pentru prosport

Acuzația era extrem de serioasă! După ce au fost supuși interogatoriilor, au fost ținuți peste noapte acolo. Președintele Rapidului, Daniel Lăzărescu, a venit și i-a scos de după gratiile milițienilor.

În duminica meciului, cine dă golul victoriei vișinii? Fix Goanță. A trecut de Stănescu, Movilă, Andone, Alexandru Nicolae, l-a driblat și pe Moraru și a marcat în poarta goală. 1-0, Giuleștiul fierbea, iar Dinamo pierdea orice șansă la titlul de campioană.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google