Foamea lui Bîrligea: cazul care ne arată că România a rămas în loc
Galerie foto(17) Galerie foto (17 fotografii): Foamea lui Bîrligea: cazul care ne arată că România a rămas în loc
Ciprian Poloni | Publicat: 12.11.2024 10:51 | Actualizat: 12.11.2024 14:43
Participant cu România la EURO 2024, unde însă n-a jucat deloc, Daniel Bîrligea (24 de ani) pare să fie descoperit cu adevărat de microbiști abia după startul lansat avut în tricoul FCSB.
Cumpărat de FCSB în septembrie, Bîrligea poate fi considerat deja un "implant" reușit în echipa roș-albastră.
Vârful originar din Brăila are șapte goluri marcate în primele 11 meciuri la FCSB, fiind pe lista marcatorilor inclusiv în trei din cele patru partide jucate de echipa lui Charalambous în grupa principală a Europa League. Iar lucrurile merg din ce în ce mai bine pentru atacantul care are în spate doua sezoane reușite și la CFR Cluj, care însă nu i-au oferit expunerea de care are parte acum.
”Cazul” Bîrligea, laitmotivul fotbalului românesc: "Știți de ce a ajuns jucător?"
Povestea lui Bîrligea, spusă pentru iAMsport.ro de Laurențiu Calu, patronul clubului unde atacantul a făcut primii pași în fotbal ne devoalează o tipologie atât de comună fotbalului românesc: puștiul cu mari probleme financiare care reușește având ca principal motivator ”setea” de a scăpa de sărăcie.
Bîrligea a plecat la 12 ani din România și și-a continuat junioratul în Italia - lucru care se vede - însă a avut nevoie să revină ”acasă” pentru a simți cu adevărat gustul succesului. Iar povestea vârfului de 24 de ani pare una pusă ”pe repeat” în fotbalul românesc ai ultimilor 35 de ani.
"Știți de ce a ajuns Bîrligea jucător? E un copil crescut de mine, mi-e rușine să spun, dar nu avea nimic. Sărăcia l-a înrăit atât de mult încât și-a dorit mai mult", spune Laurențiu Calu în reportajul publicat de iAMsport.ro.
GALERIE FOTO
Foamea e "școala performanței" în fotbalul românesc. Nu și ”afară”
Brăila e punctul comun între Bîrligea și un alt caz emblematic pentru fotbalul românesc, cel al lui Bănel Nicoliță, un fotbalist care a cunoscut succesul după o copilărie cu multe lipsuri. Și fotbalul intern e plin de astfel de exemple.
Există, desigur, și jucători români care au ajuns în vârf fără să pară că fotbalul era singura lor opțiune pentru a scăpa de sărăcie, dar par mai degrabă excepțiile care confirmă regula.
Iar asta ne arată că puține s-au schimbat, de fapt, în ADN-ul fotbalului românesc în era post-Revoluție. Sau cel puțin așa pare privind ”vârfurile” care răzbesc în Liga 1. Avem stadioane noi, școli de fotbal cu condiții ca afară, însă folosim aceeași rețetă pentru succes: foamea ca motivație intrinsecă. Lucru care nu se întâmplă în fotbalul spre care tindem, unde puștii învață să paseze, sa se demarce sau să faca pressing fără ca asta să fie cheia pentru o viață decentă.
Asta poate fi o explicație și pentru desele cazuri de fotbaliști români care odată plecați în străinătate nu reușesc să-și mai continue progresul, în condițiile în care reușesc să-și atingă ”ținta” setată în copilărie, una nu foarte înaltă în comparație cu jucătorii formați având nevoile de bază asigurate. Probabil asta trebuie să se schimbe în fotbalul românesc ai următorilor ani pentru a spera la mai mult.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
