corespondența antalya "Greul și frica m-au motivat!". Paul Papp dezvăluie cât de dificil i-a fost să aibă grijă de 7 frați mai mici, ce impresie i-a lăsat Gigi Becali și de ce a vrut să-l "omoare" Tamaș la debutul la națională

• Cu iAMsport.ro rămâi conectat la tot ce se întâmplă în cantonamentele echipelor din SuperLiga! Reporterii noștri - Cătălin Stroia și Felix Iacob - îți aduc zi de zi cele mai importante informații din Antalya.

Salutări, Paul! Bine te-am găsit în Antalya, cu un nou antrenor la cârma echipei și un nou an pentru tine la Petrolul. Cum e?

Bună seara! Ne simțim bine și ne antrenăm din greu. Mister e exigent cu noi și asta denotă că vrea să facă performanță.

Cât de mult înseamnă că aveți un nou antrenor și o stabilitate după plecarea lui Mehmet Topal?

Cu siguranță e foarte important să avem un antrenor ca Mutu. E important pentru viitorul clubului și pentru viitorul nostru.

Cum vezi 2025 pentru Petrolul?

Sper să fie un an bun și performant. De asta ne pregătim foarte bine și tragem tare la antrenamente. Sperăm să avem rezultate cât mai bune în acest de campionat.

Ai înaintat în vârstă. Simți că mai poți să tragi la tare în astfel de cantonamente?

Chiar mă simt bine. Sunt obișnuit cu cantonamentele. Îmi plac mult. Te pregătești ca să fii cât mai bun în campionat. O astfel de pregătire e benefică și ar trebui să fie văzută de toți jucătorii din campionat drept un privilegiu. Ce muncești aici se vede în campionat.

Cum îți motivezi colegii mai tineri, având în spate o experiență și un caracter de luptător?

Sunt exigent cu ei. Încerc să-i învăț cât mai multe lucruri pe care le-am acumulat de-a lungul timpului. Îmi place că sunt receptivi. Și mie îmi place să stau să vorbesc cu ei. Iar ei au văzut asta.

Ești ca un tată.

Nu chiar așa, dar ca un frate mai mare. Nu sunt chiar așa bătrân, 35 de ani nu mai e o vârstă înaintată în fotbal. Cred că mai pot juca încă 3 ani liniștit.

Te-ai gândit ce vei face după ce-ți vei încheia cariera? Poate o carieră de antrenor.

Cu siguranță! Am un plan și urmez cursurile școlii federale. Încerc să fur de la toți antrenorii care m-au antrenat și care mă antrenează. Mă pasionează și asta am să fac după ce-o să agăț ghetele în cui.

Cine te-a impresionat în modulele pe care le-ai parcurs?

Deocamdată nu m-a impresionat cineva. Învățăm multe la școala federală, însă până acum nu a venit niciun antrenor care să ne predea cine știe ce curs. Eu mă aflu la început, apoi o să urmeze și licențele. Acum e ceva mai ”light”.

Paul Papp: ”Suntem 8 frați la mine în familie”

Puțină lumea știe despre copilăria ta și cât de mult ai muncit ca să ajungi sus. Cum au fost primii tăi pași din fotbal?

Copilăria mea a fost una frumoasă, deși destul de grea. Părinții mei au avut grijă să ne pună la dispoziție strictul necesar, chiar dacă suntem 8 frați, eu fiind cel mai mare. Primii pași în fotbal i-am făcut la Dej. Pe atunci mai umblau antrenorii prin școli și căutau sportivi. Mai spuneau care e bun la volei, care e la fotbal și așa a fost și-n cazul meu. Apoi bunicul meu, fiind antrenor pe la Dej, mă tot împingea către fotbal și mergeam de plăcere. Mă jucam și în fața blocului, oriunde mergeai toți copiii făceau mișcare.

Unul dintre primii tăi antrenori de atunci, Ovidiu Fărcaș, spunea același lucru, că bunicul tău a avut un rol în drumul pe care l-ai luat în fotbal.

Ovidiu Fărcaș a fost primul meu antrenor de la juniori. Mi-a fost ca al doilea tată. Țin legătură cu el și acum. E un om fascinant, m-a învățat multe despre fotbal, dar și despre viață.

Ți-a fost greu să ai grijă de atâția frați mai mici?

Da, a fost greu... Am avut o responsabilitate încă de la vârstă fragedă. Încă de la primii bani câștigați din fotbal, un contract de 50 de euro la Dej pe lună, dădeam banii în casă. Am fost greu, însă am scos-o la capăt și acum suntem toți la casele noastre, o familie fericită și ăsta e lucrul cel mai important.

Cât de mult înseamnă această unitate de familie?

Foarte, foarte mult! Reprezintă modelul pe care trebuie să-l ai în viață. Așa trebuie să existe și la fotbal. Când intri pe teren să simți că ești cu familia ta și asta duce la rezultate remarcabile.

Cât de mult înseamnă să o ai și în momentele grele?

Enorm! Cu ei poți să discuți situațiile grele din spate, cu ei treci peste toate greutățile și îți dau puterea să treci peste mii și mii de situație care se ivesc în viață.

Fac o pauză. Mister Florin Stângă are o întrebare pentru tine: "Dacă ați fi respectat indicațiile antrenorului, ați fi avut cea mai bună apărare din țară?".

Are dreptate, așa este. Am avut o discuție cu dânsul și antrenorul are dreptate întotdeauna.

Paul Papp: ”Am acasă tricoul lui Lucio”

Sunt multe imagini cu tine la în meciurile din campionat cu ghetele pline de sânge. De unde vine mentalitatea această mentalitate de luptător?

Mi-am căpătat-o de mic, mereu am fost un luptător. Am fost mulți frați acasă și am avut responsabilități de tânăr. Am învățat să nu mă dau bătut în nicio situație. Am învățat ca durerea și suferința să-mi fie aliați. Greul pe mine mă motivează, la fel și frica.

Rămâne cel mai frumos meci al carierei cel cu Irlanda de Nord, când ai marcat ambele goluri ale victoriei naționalei?

Cu siguranță e cel mai frumos moment al carierei. O să-mi aduc aminte de toate sentimentele pe care le-am trăit atunci. Mă refer la cele de dinainte, din timpul meciului și de după. I le mai povestesc copilului meu. Am un fiu de șase ani, care joacă deja fotbal. Se descurcă și e pasionat.

Cum trăiai acele momente de dinainte?

Nu mă gândeam că o să dau vreun gol. Era un joc care-l disputam în fața a 50.000 de spectatori. Jucam fundaș dreapta atunci și voiam doar să mă apăr bine. Nu m-am gândit niciun moment că o să dau două goluri. Dacă știi să treci prin suferință, greutăți și să fii un om corect, Dumnezeu te răsplătește într-un mod sau altul. Pentru mine a fost cea mai frumoasă răsplată pe care am primit-o vreodată.

Printre momentele frumoase de la națională rămâne și meciul de retragere al lui Ronaldo?

Îl pun pe locul doi. A fost o sărbătoare foarte frumoasă! Am ajuns să joc contra lui și a altor staruri mondiale. Erau Neymar, Robinho, Maicon, Lucio... Am poze acasă, pe perete, și e un sentiment frumos când ajung printre ai mei și îmi aduc aminte. Chestia asta mă motivează mult.

Ai plecat cu vreun souvenir din Brazilia?

Am plecat cu tricoul lui Lucio. E acasă și mă bucură.

Paul Papp: ”Robinho i-a pus sos picant în iaurt”

Cum a fost relația cu Robinho la Sivasspor? Ai jucat cu el acolo.

Una apropiată. În perioada aia la Sivass erau patru brazilieni, un ucrainean, un suedez, vreo 2-3 francezi, care aveau bisericuța lor. Eu trăgeam spre sud-americani, m-am împrietenit cu ei. Robinho era un tip super ok, foarte nostim. Ne-am înțeles bine. Chiar înainte să aibă probleme (n.r. cu pușcăria), am discutat cu el și cu Douglas Pereira pe Instagram.

Povestește-mi o fază amuzantă cu Robinho de la Sivasspor!

Țin minte că eram într-un hotal la o deplasare. Jucam ”UNO” mai mulți, iar Douglas Pereira avea un iaurt într-un pahar și bea cu paiul. În timp ce a plecat Douglas la baie, Robinho a cerut de la bar un sos picant și i l-a pus în iaurt. Apoi a venit, a băut și...

Cum l-a ambiționat Gabi Tamaș

Tot în ideea de bucurie pe care ți-a oferit-o fotbalul, care rămâne cel mai frumos meci al tău, exceptând cel cu Irlanda de Nord?

Debutul la echipa națională, la 20 de ani. Venisem de la Vaslui și aveam un meci cu Bosnia Herțegovina pe Giulești, în care am bătut cu 3-0. Răzvan Lucescu era antrenor. Marica a înscris două goluri și mister Adrian Mutu un gol. Aveam emoții mari de tot. Prin minutul 60, m-au luat niște crampe mari de tot, de la intensitate și emoții. Jucam fundaș central cu Gabi Tamaș. I-am spus că nu mai pot și că trebuie să ies. Mi-a răspuns că mă omoară dacă ies de pe teren și că trebuie să-mi termin meciul de debut. Am tras de mine atunci și am reușit să-l termin.

Tatuajul preferat rămâne cel cu ”Love, Faith & Hope”?

Rămâne un tatuaj simbolic pentru mine. Printre primele făcute. În viață trebuie să ai dragoste de dat, speranță și mai ales credință.

Ce alte tatuaje mai ai?

Am și cu câinele meu. Am anii de naștere al meu și al soției. Sunt mai multe. Îi mai am și pe copiii. Cel cu cărțile a fost printre primele și le-am făcut când jucam la Constanța. Mai am cele două goluri cu Irlanda de Nord. Mai am și anul nunții pe care am făcut-o în 2014, dar tatuajul e din 2013. Mă întreba toată lumea de ce am făcut tatuajul în 2013 și nunta mea era în 2014. Le-am spus că am niște idei și niște principii și că viitorul ți-l faci singur.

Paul Papp: ”Pe Niculae l-am văzut doar de două ori în vestiar”

Îți dau o scurtă provocare și anume să-mi faci o scurtă descriere fiecărui patron pe care l-ai avut. Începem cu Valeriu Iftime.

L-am avut șase luni la Botoșani și m-am simțit extraordinar. Un om cu capul pe umeri, care m-a ajutat mult. De la Botoșani am zburat spre fotbalul adevărat.

Adrian Porumboiu.

M-a ajutat enorm. De la el am plecat în Italia. Un om exigent, care a vrut să facă mult și să realizeze ceva pentru orașul Vaslui. Am fost foarte aproape de el și îi doresc multă sănătate.

Ioan Niculae.

Un om pe care puțin l-am văzut la Astra. Cât am fost acolo, l-am văzut de două ori în vestiar. N-am apucat să-l cunosc foarte bine, dar ne-am înțeles ok.

Gigi Becali.

Un om care face multe pentru fotbal. Fără el fotbalul românesc ar fi mult mai sărac. La el, la FCSB, am câștigat titlul, Cupa Ligii... N-am ce să-i reproșez. A fost un om bun și toată lumea din România știe că ajută foarte mulți oameni, deși nu declară asta.

La FCSB a creat niște condiții de top. Echipa joacă în Europa și a câștigat campionatul, iar asta denotă că-și face treaba cum trebuie. Felicitări! Și n-am de ce să vorbesc urât despre nicio persoană care mi-a făcut bine.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.