exclusiv Petre Grigoraș, ”cel mai tare din oraș”, spune tot! ”Dacă ăsta e Farul? Să zicem...”. "Cu Drăgușin de ce ne lăudăm?!". "Vrem să fim ca Anglia sau Franța? Să investim ca ei!"

Interviul a avut loc în ziua meciului Farul - Dinamo, câștigat de ”câini”, surprinzător, la Ovidiu, cu 2-0. Antrenorul, cu același fler cu care a obișnuit în lunga-i carieră, a purtat o discuție degajată cu reporterul iAMsport.ro, dialog care a mers pe mai multe direcții: starea actuală a fotbalului românesc, calificarea echipei naționale la Euro, nemuritorul ”Du-te, bă, la șah!”, gestionarea relației tată-fiu, antrenor-jucător sau Farul Constanța.

”Ce faceți, măi, băieți?”, ne-a întrebat Mister, în momentul în care am ajuns la hotelul Merty, gazda interviului. ”Nu aveți ce face în București?”, a continuat Grig, pe același ton glumeț.

”Am venit la Constanța să vedem două echipe mari”, am răspuns. ”Care-s alea?”, întreabă râzând.

”Haideți înauntru”. A urmat o oră de discuții.

Chiar dacă e "exilat" în Liga a 3-a, Grigoraș respiră fotbal prin toți porii. Și încearcă să aplice metode profesioniste de pregătire și la Cernavodă. În același timp, alături de fiul său, se ocupă de școala de fotbal pe care cei doi o dețin în Constanța.

”Scriptic, nu știu, dar să spunem că astăzi echipa este Farul”

Domnule Grigoraș, ce mai faceți, cum sunteți? De ani buni lumea v-a cam pierdut urma. Știm doar că din 2021 antrenați pe Axiopolis Cernavodă, formație din Liga a 3-a.

Da, am un proiect frumos la Cernavodă. M-am dus cu inima strânsă, știam că voi coborî la un nivel de Liga 4, acolo unde erau în 2021. Fiind aproape de casă, nedorind să mai fac drumuri lungi, pentru că am pierdut mult în fotbal, în ultimii ani, am zis "de ce nu?". Nu-mi pare rău.

*Petre Grigoaș a ajuns în 2021 la Axiopolis Cernavodă, în Liga 4 Constanța. În stagiunea 2022-2023, formația sa a spulberat tot la nivel județean: 30 de partide, 29 de victorii, o singură înfrângere și 190 de goluri marcate. O medie de peste 6 goluri/meci. A promovat în Liga 3, după o victorie la baraj cu Victoria Gugești.

Un băcăuan spune că "acasă" e Constanța?

Sunt născut în Bacău, dar sunt stabilit aici din anii ’90. Constanța a devenit casa mea, aici m-am stabilit. Farul este echipa mea de suflet, chiar dacă am antrenat multe alte formații și chiar dacă am jucat și împotriva Farului și am câștigat. Nu a însemnat că mi-am renegat locul în care m-am mutat sau echipa. Farul Constanța a fost cea mai frumoasă experiență din viață, din carieră. Mi-a dat multe, este locul unde am jucat și antrenat cel mai mult.

Ați jucat și antrenat la Farul inclusiv înainte de fuziunea cu Viitorul. Cum vi se pare clubul în prezent?

Echipa a trecut prin momente grele, desființată și reînființată. Suporterii au reînființat-o în Liga a 4-a. Acolo mi-am lăsat copilul să joace, au promovat în Liga a 3-a. După aia am venit și eu, am promovat din Liga a 3-a în a 2-a. A fost o perioadă frumoasă. Din păcate, nu s-a putut menține și a avut loc acea fuziune cu Viitorul. Astăzi, să spunem, este Farul. Scriptic, nu știu, nu mă pricep, dar Farul s-a identificat întotdeauna cu stadionul din Primăverii, astăzi dărâmat.

”Poate că n-am fost atât de important pentru Farul. Sunt dezamăgit!”

Gică Hagi are în organigrama clubului foști jucători, de la Farul sau Viitorul, glorii ale clubului. Dumneavoastră vi s-a pus vreo întrebare după fuziune?

Îl felicit pe Gică pentru că a adunat în jurul clubului foști jucători ai Farului. Eu, din păcate, nu am primit niciodată măcar o întrebare, dacă aș vrea să vin. Poate că n-am fost atât de important.

Sunteți dezamăgit?

Sincer, da! Măcar o întrebare. Poate aș fi refuzat, poate aș fi venit, cine știe?! E normal să am un mic regret pentru că, poate, am reprezentat și eu ceva pentru Farul. Supărat 100% nu sunt. Asta este. Au considerat, probabil, că nu mă ridic la nivelul celor care sunt acolo. N-am vrut să întreb și n-o să întreb niciodată de ce nu m-au căutat.

Cum vedeți sportul românesc, în general?

E clar că este mult mai jos decât altădată, mult mai neinteresant pentru guvernanții noștri. Ar trebui să fie un semnal de alarmă! Sunt mai multe interese în altă parte decât să creăm un cadru sănătos pentru copii, pentru viitorul țării, nu că nu sunt sponsori la cine știe ce echipă. Ce face guvernul pentru sportul românesc, cel care a adus atâtea satisfacții pe plan mondial, ani la rând? Unde suntem acum? Nicăieri! Lipsă totală de interes. Legislația e făcută în așa fel încât oamenii care au posibilitatea să ajute nu au cum s-o facă.

Ați fost atacant și ați marcat destule goluri în cariera dumneavoastră. Se vorbește mult de Louis Munteanu, care e genul de atacant ce ajunge în fața porții, dar ratează mult. Ce sfaturi i-ați da?

E un jucător care, personal, îmi place. Nu marchează extraordinar de mult, însă nu este o problemă. Este o bucurie pentru mine că ajunge să-și creeze situații. Sunt convins că, la calitatea pe care-o are, va înscrie mai mult.

”România nu mai are fotbaliști adevărați. Ne lăudăm cu Drăgușin, dar el a crescut în Italia”

Mai are România marcatori pur sânge?

Deocamdată, România nu prea mai are fotbaliști adevărați, care să performeze și la nivel internațional. Cred că aici este marea problemă a sportului românesc. Nu mai avem ce am avut odată. Înainte aveai reprezentanți la cele mai puternice cluburi din Europa, iar ca națională obțineai rezultate foarte bune și te luptai de la egal la egal cu oricine... Nu mai avem jucători să evolueze la acel nivel.

Îl avem pe Radu Drăgușin!

Să-i urăm multă baftă, dar, deocamdată, a jucat 10 minute. Oricum, el crescut mai mult în Italia. Dacă nu mă înșel, nu era titular la tineret. Era foarte supărat domnul Manea că-l chemau din Italia și nu-l băgau. Acum ne lăudăm că l-am făcut pe Radu Drăgușin mare jucător și că s-a vândut pe 25-30 de milioane de euro? Să nu ne amăgim! Noi nu facem nimic momentan.

Din acest punct de vedere, calificarea la Euro 2024 este o mare realizare pentru fotbalul românesc? Locul 1, peste Elveția, și cea mai bună defensivă.

Este o performanță, da! Totuși, cei care analizează performanțele trebuie s-o facă foarte exact și corect. Am avut o doză mare de șansă în multe meciuri. Dacă ne îmbătăm cu apă rece și zicem ”Mamă, ce performanță, cum jucăm, ce mult a crescut nivelul”, ne înșelăm amarnic. E o performanță, felicitări, am avut tăria să trecem peste momente critice. Dar dacă facem din asta ceva că, vai, a crescut fotbalul românesc și suntem pe cai mari, ne înșelăm. E doar un început.

Ați deschis, cu fiul dumneavoastră, o academie de fotbal. Cum merge?

Suntem la un nivel foarte scăzut. Avem vreo trei grupe. Nu suntem o academie în care să ne permitem investiții majore, avem un stadion în concesionare, un teren sintetic. Nu pot să zic ”mamă, ce am și ce voi face”. În afară de academia si investiția lui Gheorghe Hagi, cu toată baza, în Constanța, fotbalul este zero la acest nivel. Sau aproape zero.

”Am greșit față de fiul meu. Au fost momente când ar fi meritat să-l bag să joace, dar l-am dat la o parte”

Apropo de fiul dumneavoastră, cum a fost să gestionați această relație de tată-fiu, antrenor-jucător? V-ați auzit vorbe de genul ”îl bagă pentru pentru că e băiatul lui”?

Nu. Cred că aici am greșit eu. Au fost momente când ar fi meritat să joace, dar l-am dat la o parte prin prisma faptului că nu voiam să aud astfel de lucruri. Cred că am greșit.

V-a reproșat vreodată?

Nu, are prea mult bun simț. I-a fost greu și lui, mi-a fost și mie. Pentru a evita astfel de discuții, mi-am călcat pe inimă și l-am defavorizat de câteva ori. Am ales altă variantă decât să-l folosesc pe el. Nu mi-am dorit să-l aduc la mine la echipă. Nu pentru că nu-l iubesc, ci pentru a evita astfel de situații. Până la urmă, l-a adus altcineva la echipă, trecând peste mine. M-am trezit cu el acolo, a trebuit să gestionez acest lucru. Nu mi-a fost ușor. Repet, poate, câteodată, l-am defavorizat.

*Alexandru Grigoraș (34 de ani), băiatul lui Petre Grigoraș, a fost antrenat de tatăl său la Pandurii Târgu Jiu și Farul Constanța, la nivel de Liga 1 și Liga a 2-a, dar și la Axiopolis Cernavodă, în Liga a 4-a.

Vreau să vorbim despre două momente rămase în folclorul fotbalului românesc. Celebra, deja, vorbă ”Du-te, bă, la șah!”. Vă mai amintiți?

Normal că-mi amintesc! 2007 sau 2008, cu prietenul meu Semeghin, la Oțelul Galați. A fost o chestie simpatică. Dacă adversarii îl loveau, el îmi zicea, pe culoar, că este lovit. Ca să nu mai fie lovit, l-am trimis la șah. A fost ceva spontan. A rămas în memoria tuturor. S-a dus la șah. Nu l-am întrebat dacă a învățat să joace. Sigur nu știa atunci. A fost ceva spontan.

”Grigoraș, cel mai tare din oraș”.

Dacă aș fi fost așa, eram primar. Totul a început la Constanța. După aia a mers și la Galați, dar și în mai multe orașe. Lucrul ăsta mi s-a spus pentru că rima. ”Grigoraș, cel mai tare din oraș”. Dacă mă chema Popescu, e posibil să nu-mi fi spus nimeni. ”Popescu, cel mai tare din oraș”. Nu merge. Mi-a plăcut, de ce să mint? Dacă galeria și tribuna au spus asta, înseamnă că la echipele respective am făcut și ceva bun.

Credeți că ați merita o șansă să mai antrenați în prima ligă?

Nu m-am mai gândit. Nu are rost cât nu ești căutat o lungă perioadă. Nu înseamnă că mă simt inutil sau depășit. Sub nicio formă! Totuși, dacă nu ești căutat 3-4-5 ani de nimeni, înseamnă că timpul tău a trecut. Trebuie să ai puțină răbdare, știi ce ai făcut în fotbal ca antrenor. În cazul în care nu mai primești nicio șansă, înseamnă că ce ai făcut n-ai făcut bine.

Ați antrenat câțiva fotbaliști foarte buni din România: Chiricheș, Pintilii, Nistor. Vă surprind cifrele lui Dan Nistor din acest sezon?

Nu mă surprinde absolut deloc sezonul lui Nistor! Am lucrat cu el, mai ales când s-a întors din Franța. Era dezamăgit de situația lui din acel moment. A revenit la Pandurii și a avut evoluții bune. Neavând juniorat, cred că maturizarea lui s-a produs mai târziu. Este mai matur în joc azi, știința jocului o are nativ, viziune. Mă bucur pentru el.

”Vrem să fim ca Franța, Anglia, Spania? Să investim și noi cum investesc ei!”

Pe final, vreau să vă întreb care credeți că ar trebui să fie locul realist pentru România la Euro 2024?

Cum ne calificăm din Paști în Crăciun, la opt-zece ani, la astfel de turnee, dar ținând cont și de cum ne-am calificat, este important că am ajuns acolo. Fiecare trebuie să facă tot posibilul să iasă cu fruntea sus de la fiecare partidă. Acolo sunt cele mai bune naționale. Oricând putem să avem demnitate și tăria de a ne lupta cu adversarii de la egal la egal. Important este cum ne prezentăm și ce atitudine avem. S-ar putea să fie adversarul mai bun, ce facem, îl împușcăm?

Nu suntem cei mai buni, asta înseamnă că suntem printre cei mai slabi?

Trebuie să ne facem o analiză și să fim foarte realiști. Suntem undeva... printre. Dar nu trebuie să ne supere. Acolo am ajuns din diverse motive. Trebuie să creștem. Nu trebuie să fim supărați că ne zice cineva că, la pariuri, avem penultima cotă, de exemplu. Cred că au dreptate. Se uită în ce campionat joacă fotbaliștii respectivi, cât joacă, cum joacă. Vrei să te pună la nivelul Franței, Angliei, Spaniei? Vrem mai mult? Să investim și noi cum investesc ei! Poate o să avem și noi pretenții să fim la acel nivel.

Campion în Bulgaria, Cupa Intertoto în 2007

Petre Grigoraș a avut o carieră de fotbalist întinsă pe 15 ani la nivel profesionist, între 1984 și 1999, timp în care a marcat peste 100 de goluri în partide oficiale. A evoluat în România și Bulgaria, însă cel mai mult și-a pus amprenta la Farul. Ca jucător, are un titlu în Bulgaria, la Levski Sofia.

Ca antrenor, a pornit de la Farul, în 2000. A pregătit, de-a lungul anilor, formații precum Oțelul Galați, Pandurii Târgu Jiu, unde a început pe bancă sezonul în care gorjenii au ieșit vicecampioni, ASA Târgu Mureș, CFR Cluj sau Poli Timișoara.

În 2007, a cucerit Cupa UEFA Intertoto cu Oțelul, iar cu Farul a disputat o finală de Cupa României, în 2005, 0-1 cu Dinamo.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google