corespondența antalya Răzvan Patriche, ”poștașul” cu peste 400 de meciuri în carieră, interviu inedit pentru iAMsport.ro! ”N-am primit salariul un an și jumătate!”. Antrenorul care l-a marcat: ”Am rămas cu mentalitatea lui!”

Liniștit, la locul lui, fără a ieși în evidență prin vreo calitate tehnică, ”Poștașul” legitimat la ”câini” din 2022 a bifat, într-o carieră care va atinge 20 de ani dacă va juca și în 2025, peste 400 de meciuri în primele două eșaloane. În acest moment, Patriche este unul dintre cei mai longevivi fotbaliști autohtoni.

• Cu iAMsport.ro rămâi conectat la tot ce se întâmplă în cantonamentele echipelor din Liga 1! Reporterii speciali iAMsport.ro - Vlad Nedelea, Silvian Bădulescu, Iosif Popescu și Daniel Bălan - îți aduc zi de zi cele mai importante informații din Antalya.

Acesta a acceptat să poarte un dialog cu iAMsport.ro în cantonamentul din Antalya. A vorbit despre cum a ajuns la fotbal, primii bani câștigați, motivația care-l ține în picioare și la aproape 40 de ani, ”ciocnirea” cu Sportul Studențesc și promisiunea pentru suporterii dinamoviști.

”La 8 ani am fost să dau o probă. Am ținut pe picior, am jucat fotbal, după antrenament mi-a zis să aduc 2 poze și 5 lei pentru legitimație”

Salut, Răzvan. Suntem în ultima parte a cantonamentului din Antalya. V-am văzut la meciul cu Genclerbirligi, la final, erați storși de energie. Cum a fost pentru tine?

E normal. Cam asta este perioada de cantonament. Trebuie să acumulezi cât mai mult. Momentan, nu avem prospețime fizică la meciuri, nu suntem în cea mai bună formă, dar, cu timpul, vom ajunge acolo până începe campionatul.

Ești mai aproape de retragere, dar, la testele fizice, ești în prima linie. Ce te mai motivează?

Mă bucur că sunt la fotbal. Este o plăcere enormă, avem și grup bun. Motivat am fost mereu. Îmi place fotbalul, îmi place să mă antrenez. Când joci la Dinamo, cum să nu fi motivat?

Crezi că cei tineri te iau drept exemplu?

Eu cred că sunt un exemplu. Mereu am fost serios și am tratat totul cu seriozitate.

Te menții bine fizic. Care este secretul? Alimentația, vreun regim?

Așa am fost eu, mereu, genetic. Mănânc, de asemenea, și sănătos, de dulciuri mă feresc cât pot. Ai mei nu au practicat niciun sport.

În 2025 se fac 20 de ani de carieră pentru tine. Totuși, de unde a plecat totul?

De la Sportul. Aveam 8 ani și m-am urcat în tramvai, din Drumul Taberei. Am ajuns la stadion, am nimerit fix ziua în care nu se făceau antrenamente. Am văzut un băiat în tribună care mi-a zis să vin a doua zi. Am venit și am dat o probă. Domnul Suciu, primul antrenor, Dumnezeu să-L ierte, m-a pus să țin pe picior și am jucat fotbal. Mi-a zis să vin cu două poze și 5 lei, cum era atunci, pentru legitimație.

”Am un băiat care joacă fotbal, dar este legitimat la CSA Steaua”

Te-a susținut familia?

Da. Chiar dacă am fost o familie modestă, normală. Părinții m-au susținut mereu. Tata venea mereu la meciuri, acasă, deplasări, Galați, Constanța.

Vorbeați după meci?

Da, mă încuraja, îmi dădea sfaturi.

Se pricepea la fotbal?

El așa zice (n.r. – râde).

Ai un băiat care joacă fotbal, unde este legitimat?

CSA Steaua. E aproape de casă, merge singur la antrenamente. El joacă mijlocaș central, are viziune bună.

De ce nu-l duci la Dinamo?

Asta ar însemna să-l duc eu la antrenamente. Momentan, îi este bine, este aproape de casă. Când o să crească, merge unde vrea. E prematur să zic dacă va ajunge fotbalist, dar, cum și eu am fost susținut de familie, o să-l susțin cât o să aibă nevoie.

”Dan Petrescu este cel mai important antrenor. Am rămas cu mentalitatea lui”

Sportul a fost casa ta atâta timp. Care este cel mai important antrenot pentru tine?

Dan Petrescu! Cu el am terminat junioratul, m-a luat la echipa mare. Am rămas cu mentalitatea lui. S-au schimbat lucrurile în vestiar, la Sportul, când a ajuns el. Practic, atunci se afla la început, dar a fost dintotdeauna un antrenor sever. Cred că era mai rău atunci decât este acum.

Ce poreclă aveai la Sportul?

Bărbatul! Aveam același fizic ca acum. Când am intrat în vestiar, s-a auzit ‘Mamă, ce bărbat‘. Mai făceam glume prin cantonamente, mai ales. Am una bună.

Te rog.

Eram într-un cantonament în Antalya și a plouat foarte tare. Noi am găsit o bilă de metal, cred că avea vreo 10 kilograme, și i-am băgat-o maseurului în geantă. Le-am zis băieților să se dea loviți la următorul antrenament. Alerga, săracul, cu geanta în cârcă. I-am scos-o la final.

Nu și-a dat seama?

”Ce naiba, nu ți-ai dat seamă?”, l-am întrebat. ”Am zis că a plouat, că s-a udat geanta și că ăsta e motivul pentru care e așa grea” (n.r. – râde).

Răzvan Bogdan Nichita Patriche. De unde Nichita?

Am două nume de familie. De la mine de la țară, de lângă Galați, era Patriche al lui Nichita. Când a mers să facă certificatul de naștere, l-a trecut așa.

”La Sportul am fost un an și jumătate fără să iau salariul integral. Mi-aș dori să joc până la 40 de ani, ca Tamaș și Săpunaru”

Tu poți să fii poștaș dacă te lași de fotbal, corect?

Pot să fiu… am terminat liceul de Poștă și Telecomunicații. Am atestat de poștaș, dar a fost o glumă când am declarat asta. În sport voi rămâne. Am carnet de antrenor, diplomă de preparator fizic, am terminat masterul în sport. N-o să devin poștaș după o viață în sport.

Când ai realizat că vei face o carieră din fotbal? Ai debutat în 2005, ai 19 ani în spate și peste 400 de meciuri oficiale.

A venit totul de la sine. Pas cu pas. Copii și juniori, după m-au luat la echipa de seniori. Mi-aduc aminte că m-au chemat la seniori și, un an și jumătate, m-au plimbat prin toată țara, dar fără să joc un minut. Atunci nu existau aceste reguli cu ”under”, cu obligativitatea de a folosi juniori. Am fost serios și mă bucur că joc și astăzi, la 37 de ani.

Îți mai amintești primul salariu?

Da, la Sportul. Aveam salarii de juniori, 10 lei, 70 de lei și după 250 de dolari. După, a crescut.

Sportul, gașca nebună, dar și multe povești negative. Ce amintiri ai cu el?

Este echipa mea de suflet. Am stat atâția ani acolo. Sunt amintiri plăcute, dar și neplăcute. La început a fost bine, după au venit problemele. Am avut o perioadă de un an și jumătate fără să fiu plătit. Bine, ne dădea parțial, undeva la 20%. Luna asta luam 20%, luna viitoare 20% și tot așa.

Ai pierdut mulți bani în fotbal?

Da. Banii vin, banii pleacă. Sănătoși să fim.

Mergi pe 38 de ani. Nu dai semne de retragere. Vrei să le calci pe urme lui Tamaș și Săpunaru?

Mi-aș dori. Important este să fii sănătos. Când o fi timpul, va fi greu, dar o să vină și momentul.

Ai jucat într-un meci celebru pentru fotbalul românesc: Dinamo 4-5 Sportul, ”Ștefan cel Mare”, 2005. Ce-ți amintești?

Am jucat fundaș stânga atunci, cum pot să uit? A fost primul meci pe această poziție. Meci nebun. Dacă nu poate Amzăr, pot eu stânga (n.r. – râde). Am jucat pe toate posturile, în afară de portar. La ce meci nebun a fost, am condus cu 3-0…

Prezentul vă găsește pe locul 15. Ce urmează pentru voi?

Meciuri de foc. Vom încerca să scoatem cât mai multe puncte pentru a ne apropia de restul echipelor. Când se trage linie, trebuie să ne salvăm. Avem grup bun, puternic.

Este nevoie de întăriri?

Da, este nevoie. Cu siguranță, vor mai veni jucători. Trebuie să ne atingem obiectivul.

Cum l-ai simțit pe Darko Velkovski.

Am făcut câteva antrenamente împreună. Nu este la nivelul nostru, din punct de vedere fizic, dar a venit să ne ajute și o va face. N-am avut probleme cu jucătorii, se va integra repede.

Ce este diferit cu Zeljko Kopic față de perioada Ovidiu Burcă?

Este mult mai sever. A venit cu o altă energie. Așa e normal. Antrenor nou, energie nouă, cerințe noi. Grupul s-a adaptat repede. Contează și experiența. Vom vedea.

Un mesaj pentru suporteri? V-au contestat la ultimele meciuri…

Le mulțumim că sunt alături de noi necondiționat. Vom face tot ce ne stă în putință pentru a ne salva.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.