exclusiv Scandalul ”Steaua e numai una” a mai avut un protagonist: ”Am fost și eu!”. Un dinamovist a scăpat basma curată

În noiembrie 2008, un scandal monstru a izbucnit la Dinamo, după ce imagini cu patru jucători de bază, Cristi Pulhac, Adrian Ropotan, Gabi Torje și Lucian Goian, cântând maneaua ”Steaua e numai una!”, într-o stare avansată de ebrietate, au apărut în spațiul public.

Cu versuri precum ”De invidiat începând cu portarul / Boștină și Ogăraru / I-am avut pe Dică, pe Bănel și Rădoi / Și pe Dumnezeu cu noi / Steaua nu putea să ne dezamăgească / E mândria românească / Și sărbătorim, să ne cânte lăutarii / Să petrecem cu Gigi Becali”, era clar că fanilor dinamoviști nu avea cum să le pice bine videoclipul cu ”câinii”.

Iar imediat după ce imaginile au fost făcute publice, a izbucnit un haos general în cadrul clubului din Ștefan cel Mare, cei patru protagoniști devenind aproape peste noapte cunoscuți în toată România.

Gabi Torje, despre scandalul ”Steaua e numai una!”: ”Mai era o persoană, dar nu contează”

Invitat la iAM Ștucan, Gabi Torje a vorbit deschis despre cele petrecute în urmă cu 16 ani. Fotbalistul a povestit cum ar fi ajuns imaginile în presă și a dezvăluit că a mai existat un al cincilea dinamovist prezent, al cărui nume nu s-a aflat nici măcar acum.

Costin Ștucan: Pulhac și Ropotan erau atunci în apartament, cu ”Steaua e numai una”...

Gabi Torje: Erau mai mulți!

Ștucan: Mai mulți decât au apărut?

Torje: Cine știi tu că a fost?

Ștucan: Pulhac, Ropotan, Goian, tu... nu mai știu.

Torje: Atât. Mai era o persoană, dar nu contează.

Ștucan: Tot fotbalist?

Torje: Da. Mai era o persoană. Nu contează.

Ștucan: Și cum de nu a apărut numele lui?

Torje: Că nu se vedea!

Ștucan: Nu te-am întrebat cine e...

Torje: Nu se vedea, stătea aici, de unde se filma, și nu se vedea. Nici Goian nu se vedea, Goian... a apărut după trei zile că e el. Nu se știa.

”Nu a apărut numele că nu am vrut noi”

Ștucan: Dar asta de ce nu a apărut? De ce crezi că nu a apărut? Că în mod normal se mai află, ce ai povestit tu, ciclul ăsta, mai vorbește nevasta...

Torje: Pentru că nu am vrut noi să se afle de nicio culoare.

Ștucan: De ce?

Torje: Am protejat persoana respectivă, cu toate că el s-a dus și i-a zis antrenorului: ”Am fost și eu”.

Ștucan: Și de ce ați făcut asta? Sunt curios de ce ați făcut-o.

Torje: Pentru că am vrut să îl protejăm cumva, să nu fie într-o situație nasoală și delicată și el, cum eram noi. Și ne-am dus toți și i-am zis antrenorului: ”Nu a fost, nu a fost”. Și el s-a dus și a zis: ”Da, am fost”.

Ștucan: Aveați voi o problemă cu antrenorul în cazul ăsta.

Torje: Nu! Nu aveam... în primul rând, ne-a amendat. Și nu voiam să îi dea amendă și lui. Am zis că aia e. A trecut.

Ștucan: Dar cine v-a filmat până la urmă?

Torje: O copilă de la Timișoara.

Ștucan: Adusă de tine?

Torje: Nu. Iubita unui prieten de-ai mei de atunci. Era și el acolo.

Ștucan: V-a filmat și ea a dat la presă sau...? Care a fost circuitul?

Torje: Povestea e... ea nu cred că a vrut să dea, ea s-a dus - gândește-te că a făcut pe un aparat foto, a filmat - să scoată pozele, era venită la București în vizită la băiatul respectiv. Băiatul respectiv nu avea bani atunci să stea undeva și i-am zis: ”Bă, stai la mine, fără nicio problemă, că am atâtea camere, stai aici liniștit”. Ea s-a dus a doua zi să scoată pozele la un din ăsta cu diapozitive, ceva de genul, cu un stick din ăla.

Ștucan: Era cameră digitală deja...

Torje: Da. Și când i-a dat stick-ul, i-a zis băiatului de acolo: ”Hai să îți arăt cum se distrează dinamoviștii”. Și întâmplarea a făcut ca băiatul ăla să fie dinamovist. Și el a descărcat filmarea pentru el în calculator și de acolo a plecat mai departe. Așa știu eu povestea din gura ei. Acum dacă ea s-a dus direct și a zis: ”Ia-o și dă-o mai departe”... nu știu, nici nu am mai stat să fac vreo anchetă, că deja era...

”Ascundeți-vă mașinile, vi le sparg!”

Ștucan: Ce ai simțit când a început povestea? Pulhac mi-a zis că a crezut că îi cade cerul în cap, Ropotan la fel.

Torje: Ce să simțim? Ne suna toată lumea, ne sunau telefoanele, suporteri, președinți, neamuri: ”Ascundeți-vă mașinile, vi le vopsesc, vi le sparg, fugiți, veniți să vorbiți cu noi ce e, cum e”.

Ștucan: Steaua e numai una...

Torje: E caternică, crede-mă că sunt o grămadă... nu doar aici, într-o grămadă de vestiare, peste tot, se întâmplă. Și la toate sporturile. Cu râsete... La noi a fost mai mediatizat pentru că eram dinamoviști și s-a ascultat melodia aia. Eee, a trecut. Nu mai vreau să vorbesc, am povestit-o de multe ori și acum, când mă uit în urmă, nu mi se mai pare ceva extraordinar.

Ștucan: Pentru că a trecut timpul peste ea.

Torje: Atunci, când a fost și era fierbinte treaba... gândește-te că am fost două săptămâni în ziare zi de zi. Zi de zi! Adică m-am dus la magazin în fundul blocului la mine acolo și știa doamna aia de 60 de ani că noi suntem ăia cu maneaua.

Ștucan: Ce ți-a zis?

Torje: Nu mai știu, dar ca idee! Înțelegi? Deci ne știa toată lumea... Era imposibil să nu te cunoască lumea.

Ștucan: Și ce motiv! Adică măcar dacă te cunoștea că ai dat un gol la națională sau...

Torje: Eee, m-au cunoscut și la alea! Sunt și alea destul de multe, nu sunt puține.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google