exclusiv Ziua la universitate, seara la Universitatea. Povestea fascinantă a lectorului din Cluj care a mers la mai multe meciuri decât antrenorul principal

Dintotdeauna, profesorii din universitățile clujene și-au îndemnat elevii să ia drumul stadioanelor, fie pentru a practica diferite sporturi, fie pentru a-și susține favoriții.

Într-un recent interviu al lui Alex Pop pentru iAMsport.ro, atacantul de la Oțelul mărturisea că le este recunoscător dascălilor de la facultate pentru modul în care a fost ajutat și a recunoscut că o parte din ei îl cunoșteau din fotbal, fiind fani ai Universității Cluj.

”În prima sesiune am avut cantonament cu U Cluj în Cipru. Toată sesiunea de examene am fost în cantonament, iar când erau restanțele am avut meciuri în deplasare. Cumva s-a rezolvat să am o sesiune deschisă. Dădeam examene în biroul lor sau la alte ore, cu alte grupe. Chiar le mulțumesc tuturor că au fost înțelegători. Am fost la Universitatea Babeș Bolyai, majoritatea țineau cu U și mă cunoșteau”, spunea Alex Pop.

De Crăciun, iAMsport.ro a schimbat perspectiva și a dialogat cu Violeta Valentina Merie, lector al Universității Tehnice din urbea ardeleană, care duce o viață activă fiind și suporter fanatic al "șepcilor roșii". De asemenea, tot în timpul liber face voluntariat într-o asociație care le oferă sprijin tinerilor cu sindrom Down.

Vă mai amintiți cu s-a lipit fotbalul de dumneavoastră?

De mică am fost microbistă și țineam cu naționala României. Înainte de anii 2000 mergeam prin galeria Universității alături de un prieten. Au tot urmat partide și mi-am dezvoltat pasiunea. Când a picat U Cluj în Liga a 3-a am fost una dintre persoanele care a mers la toate meciurile.

Vă mai aminți prima deplasare?

Cu siguranță, n-am cum să uit deplasarea de la Sibiu, am jucat atunci cu Inter. La jocul respectiv, în tabela de la stadion, a fost găsit cadavrul unui om și cumva m-a marcat pentru totdeauna. Nu făceam parte din galerie, am fost strict ca participant. Apoi am început să mă ocup și de organizarea deplasărilor cu băieții din galerie.

Violeta Merie: ”Mama știa că sunt bolnavă, iar eu pregăteam scenografii”

Echipa obișnuia să-i mai ia pe fanii care veneau la deplasările mai îndepărtate în autocar.

E adevărat! Am avut o deplasare la Reșița, iar la întoarcere ne-au luat băieții cu autocarul. Plecasem încă de joi cu trenul până la Timișoara, apoi am luat personalul ca să ajungem la Reșița. Sâmbătă la amiază a fost meciul și pentru că eram foarte obosiți jucătorii au decis să ne ia cu ei. A contat enorm acel gest.

Ioan Ovidiu Sabău ne-a ajutat mult la organizare la începutul anilor 2000. Se ocupa cu contactarea firmelor de transport. Era important ca tinerii să meargă în deplasări fără să ceară bani de la club

Care a fost cea mai frumoasă deplasare?

Finala Cupei României de la Sibiu, cea cu Sepsi, chiar dacă am pierdut. N-a contat rezultatul. Am fost foarte mulțumită că am ajuns să jucăm o finală de Cupă și că am mers foarte mulți oameni. Eu am adus o persoană din Germania și m-am întâlnit cu un fan venit din Canada și cu un altul din Statele Unite.

Circulă o poveste legată de dumneavoastră, mai exact că prin anii 2000 ați mers la mai multe partide decât unul dintre antrenori.

Da, s-a întâmplat ca respectivul antrenor să aibă un eveniment și n-a putut fi prezent la meci. Era prin Liga a 3-a echipa. Am avut șansa respectivă să asist la mai multe partide decât antrenorul principal! În acel an am fost la absolut toate meciurile de acasă și din deplasare!

Am fost la un meci la Pecica, la Arad. Am prins un târg de animale lângă stadion. Se vindeau găini și tot felul de animale. Ne-am grăbit cât am putut să ieșim de acolo pentru a prinde meciul

Bănuiesc că aveți amintiri amuzante din acea perioadă.

Am câteva. Pregăteam o scenografie. Chiar dacă eram bolnavă la acel moment, m-am dus și am contribuit la grafică. Cineva de la un ziar a făcut un reportaj despre acea scenografie și l-a pus pe prima pagină. Maică-mea, care știa că sunt bolnavă, a rămas surprinsă când m-a văzut a doua zi pe prima pagină în ziar.

Aveți vreo scenografie care v-a rămas la inimă?

De regulă nu contabilizez meciurile la care merg, dar nu pot să nu-mi amintesc de scenografia în care s-au realizat acele pancarte cu inimioare. La jocul respectiv am fost lăsați să intrăm mai târziu. A fost un moment special, mai ales că a fost realizat pe stadionul CFR.

Ați avut și întâmplări nefericite mergând cu galeria?

Mi s-a întâmplat în 25 iulie 2010, într-un meci cu FCSB, la Alba Iulia. Turnicheții nu mai funcționau și lumea a început să se îmbulzească. Cineva și-a lăsat cotul pe claviculă și mi-a mutat-o de la locul ei. Pe moment am simțit un disconfort, ulterior a trebuit să merg și la medic.

Vi s-a întâmplat să fiți discriminată în galerie pentru că sunteți femeie?

În momentul în care oamenii împart același lucru și au același crez, nu mai contează așa de mult dacă ești bărbat sau femeie. M-am simțit bine și niciodată n-am fost dezavantajată pentru că eram fată. Uneori cred că am avut un avantaj, mai ales că eu sunt mai mică de înălțime. Te mai lasă lumea în față sau să prinzi un loc mai bun.

Violeta Merie: ”Mi-am ajutat studenții cu bilete”

Cum văd studenții faptul că au un profesor ultras?

N-am avut neplăceri, situații în care să-mi spună cineva că nu-i place de mine pentru că țin cu U Cluj. Îi mai motivez să meargă la stadion și oriunde. I-am mai ajutat cu bilete când am fost abordată. Încerc să-mi creez o legătură cu studenții pentru că au nevoie de empatie. Mi-au făcut și un cadou la care țin din toată inima.

Despre ce e vorba?

Am condus o promoție din 2016 până în 2020 la facultate, unde sunt cadru didactic. La finalul anului mi-au pregătit un tricou cu echipa, pe negru. Pe spate apare promoția și ori de câte ori am posibilitatea îl port tot timpul cu recunoștiință.

Cum vi se pare U Cluj în acest moment?

Nu prea ne vine să credem. Am prins tot felul de fluctuații din Liga 1 până în Liga a 4-a. Cred că e o muncă intensă în spate. Sunt oameni deosebiți care încearcă să facă mult.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google