exclusiv Provocările rugby-ului românesc: De la tradiție la viitorul cenușiu

În ciuda eforturilor de a promova rugbyul de la o vârstă fragedă, se observă o tendință alarmantă: copii tot mai puțini aleg să practice acest sport. De la lipsa echipelor locale la dificultatea de a pătrunde în școlile din București, unde fotbalul domină peisajul sportiv, realitatea este că sportul cu balonul oval se află într-o competiție acerbă pentru atenția tinerilor sportivi. Echipele de rugby din teritoriu, cum ar fi cele din Bârlad, Constanța sau Cluj, continuă să existe, dar lipsa resurselor financiare și a suportului comunității face ca viitorul acestora să fie și aici incert.

Întoarcerea către copii

În acest context, discuția despre cum se poate revitaliza rugbyul românesc devine crucială. Este necesar să ne întoarcem la baza sportului, la copii, pentru a insufla dragostea pentru rugby. Însă, cum poate fi atrasă generația tânără când competiția din alte sporturi este atât de puternică? Cu o privire atentă asupra stării actuale a rugby-ului.

A doua parte a interviului cu Alexandru Marin (67 de ani), cunoscut ca Sandu Bucătarul, participant la prima ediție a Cupei Mondiale din 1987, explorează atât provocările cu care se confruntă sportul, cât și soluțiile propuse pentru a readuce rugbyul în centrul atenției.

În prima parte a interviului, pe care o regăsiți aici, nea Sandu a vorbit despre cum a ales să practice rugbyul, desi până la 14 ani a făcut și fotbal în paralel, cum a ajuns să devină bucătar profesionist, dar și despre aventurile din Noua Zeelandă, unde românii stabiliți acolo îi cereau rețete pentru mititei sau ciorbă de burtă.

Ce se întâmplă cu rugbyul românesc? Hai să începem cu 1964, când Grivița a câștigat Cupa Europei, precursoarea Cupei Campionilor Europeni, apoi cu anii 70-80, iar acum ne complacem în a doua ligă europeană.

Da, a fost o perioadă scurtă această competiție, Cupa Europei. Apoi a revenit când Farul era campioană, sub un alt format. Atunci erau mai puține echipe, pentru că și rugbyul din est era mai slăbuț.

Nu aș putea da un răspuns la ce se întâmplă.

Nu mai avem jucători în primele trei ligi franceze, nu mai avem jucători în Anglia. Antrenorii cred că încă știu ce să facă, școala românească încă este acolo. Nu mai vin jucători la rugby sau ce se întâmplă?

Nu mai avem jucători în Franța - Top XIV, iar în liga a doua franceză puțini și câțiva in Liga III-a. E un cumul. Copiii nu prea mai vin la rugby dintr-un simplu motiv: mulți nu cunosc acest sport. O să vă surprindă, dar când le spui copiilor de rugby, ei în confundă cu fotbalul american sau nu îl cunosc. Sunt părinți care îi ghidonează către alte sporturi. La fel și părinții, au auzit ceva vag despre rugby. Cei care cunosc rugbyul, spun că e un sport dur și îi duc în altă parte.

Noi vorbim să coborâm nivelul cât mai jos, pentru ăștia mici, să le insufli chestia asta legată de rugby de cât mai mici. Eu nu vreau să spun că ne sufocă alte sporturi, dar cam ăsta este adevărul.

Foarte mulți merg către fotbal, toată lumea cunoaște fotbalul, și mama de la bucătărie, dacă aude un meci, când amestecă în cratiță, știe că ăla a dat gol sau că a fost henț, dar mai sunt și alte sporturi, baschetul se joacă în sală, e dinamic, e frumos. E foarte greu să mai poți aduce copiii la rugby.

Încă mai există posibilitatea să aduci copiii la rugby, dar în teritoriu. Sunt o grămadă de echipe la Cristian, la dragonii din Constanța, partea din Moldova încă mai furnizează, Bârlad, Iași, dar și la rugby feminin. Mai e Clujul. Dar, aici la București și limitrof, e cam greu. Totul este fotbal, dacă te uiți de la Buftea la Pipera, numai academii de fotbal și e foarte greu să pătrunzi într-o școală ca să faci o propagandă pentru rugby, cu oricine te-ai duce.

Îmi aduc aminte de un experiment pe care l-am făcut: intri în clasă și, vrei să iei fete? Nu, atunci le scoți afară și rămâi cu băieții. Îi intrebi care joacă fotbal, îi ridici în picioare și îi dai și pe ăia afară și vezi care au rămas și cu ăia vorbești despre fotbal.

Echipele sunt și puține. Tot cele vechi au rămas în teritoriu. Pe vremea când jucam, erau pe lângă niște întreprinderi. Bârlad, pe lângă Rulmentul, Constanța pe lângă Port. Odată ce a dispărut echipa locală, a dispărut și sportul. Nu vreau să intru în discuții pur politice, să depinzi de Consiliul Județean sau de municipalitate, dar aceste echipe depind de banii primiți de la consiliile locale. Nu sunt singurii, mai sunt și alte sporturi și se sparg banii. Fiecare se descurcă cum poate, cu foști jucători, cu cunoștințe, iar restul banilor trebuie să îi cauți.

Părinții susțin activitatea copiilor

Câți copii aveți la Grivița?

Am început oxigenarea asta cu cei mici din toamnă. Aveam grupele de copii mai mari, dar veneau din ce în ce mai puțini. Și antrenorii care să lucreze benevol, mai puțini. Ne-au ajutat foarte mult profesorul Beșliu și Mihai Duță, dar nu puteau. Atunci, am considerat să cobor iar la copii, am lăsat echipa mare pe mâinile lui Oprișor, un fost jucător care s-a implicat 100% și am luat-o de la capăt cu ăștia mici.

Am găsit sprijin și la părinți. Am strâns la categoriile care joacă în AMRB, 8, 10 și 12, mai puțin 14, că nu puteam să îi ținem, că nu aveam un schelet. O parte dintre ei i-am dat sub formă de împrumut la alte cluburi. Sunt 58 de copii, în afară de cei mici, sub 6 ani, unde și acolo sunt vreo 20. Nu am vrut să intre și ei în lucru, dar au venit cei cu frați mai mari și nu puteam spune că nu-i primim și atunci ne-am hotărât să facem și o grupă de grăiniță.

Cât costă pentru un părinte să-și aducă la rugby copiii?

Tot ce înseamnă utilități, vestiare, este suportat de uzina Grivița. Avem o mininocturnă, se vede și totul este achitat de uzină. Am luat legătura cu părinții, am luat modelul altor cluburi, cu înființarea unui comitet de părinți. Ei se ocupă de acei bani care ne trebuie pentru restul activității. Au stabilit o sumă de 100 de lei pe lună, care este modică, cu cont, cu tot și de acolo se plătesc echipamentele, dar părinții mai aduc și sponsori de la cunoștințe.

Anglia, patria gazonului perfect, a trecut la terenuri sintetice

Spuneați că sunt copii care nu vin la rugby, că nu vor să se murdărească, în Anglia se joacă deja pe terenuri sintetice.

Cele de antrenament sunt de iarbă, iar cele de meci, pentru că sunt foarte costisitoare, majoritatea sunt sintetice. Dacă ai meci în fiecare săptămână, cu multe grămezi, atunci l-ai arat și au optat pentru sintetic, dar e un sintetic special. Ai căzut, nu te julești.

De ce are nevoie rugbyul românesc pentru a reveni, ca să nu mai participăm în cupele europene cu echipe regionale?

E o formă nouă a Rugby Europe, deci nu doar noi suntem în situația asta. Totul pleacă de la bază. Tot timpul vorbim de sistemul piramidal, dar la piramidă stăm prost. Oamenii de rugby, care erau mai devotați, au cam dispărut și au ajuns la o vârstă... E proverbul că omul sfințește locul și vă dau doar un exemplu: la Brașov, au o bază frumoasă, au intervenit ăia cu imobiliarele și s-a dus naibii tot ce era pe acolo. La selecție, jos, la nivel de copii, stăm prost. De la copii se cern, iar la juniori nici nu mai avem rezultate.

Am văzut rezultate surprinzătoare la juniori.

Nu mai suntem campioni europeni, s-au schimbat polii. Sunt două Cupe Mondiale, am avut onoarea să fac parte din staff-ul a cinci Cupe Mondiale de juniori. Sunt cele de grupa A, cu Noua Zeelandă și Africa de Sud, și Grupa B Trophy. Câștigi grupa B Trophy, cum a fost cu generația lui Cătălin Fercu, cel mai reprezentativ jucător, am câștigat la Durban, iar anul următor am stat în grupa de elită. Am căzut, dar a rămas o echipă foarte puternică în trophy. A fost o perioadă bună, cu jucători buni, cu copii mulți, talentați de la cluburi, cu antrenori devotați. Acum nu spun că ăștia nu sunt devotați, dar nu e marfă, iar marfa trebuie să o și cauți. Dacă nu o cauți și aștepți să-ți intre cineva pe poarta clubului, nu o să-ți intre. Trebuie să îți faci un planning. Aici trebuie lucrat și poți să joci rugby în 15. Așa, joci cu 8-10 pe teren redus.

Miza pe rugby în 7

Toată lumea vizează și visează la rugby în 15, unde este elita, dar mai există și rugby în 7.

E demarat un proiect de federație cu CNOPT. Și eu am fost o perioadă la Agronomia, abordat de profesorul Leu, și am demarat acolo un proiect de rugby în 7, care funcționează și acum și unde am petrecut cam 10 ani. În centrele universitare, chestia asta prinde. În rest, nu vreau să fiu critic, nu prea prinde, pentru că tu practic joci cu jucători de rugby în 15 la un turneu de rugby în 7.

Echipele țărilor europene, Franța, Spania, Portugalia, britanicii la 7's (fete băieți) participă la turnee organizate de World Rugby, noi la cele organizate de Rugby Europe, dar și aici în grupa a II-a valorică.

Canadienii, când i-am bătut în 2015, ei aveau lotul de 15 format pe baza lotului în 7, unde au rezultate mai bune.

Calitățile de 7 sunt aparte, spații mai mari, e altă inteligență a jocului. Mutând jucătorul de la 15 la 7, ei având un bagaj de cunoștințe diferit, nu o să iasă mai nimic, cum de fapt nu iese. Există aceste centre la CNOPT, care ar trebui să funcționeze foarte bine, dar nu o fac. Nici aici nu ne prezentă wow. A apărut acum rugby beach. Fetele au avut o performanță, campioane europene, într-o finală împotriva Moldovei, dar a fost cu o participare modestă, chiar dacă a fost sub egida Rugby Europe. Ucraina, Moldova, dar nu au venit echipele mari, Spania sau Italia. Ele punctează către Rugby Europe sau IRB.

Am avut și un meci de rugby în 15 cu Bulgaria la feminin, care nu s-a mai jucat de nu știu câți ani. Cei de la Rugby Europe ne sprijină, să dăm drumul și la rugby în 15 în partea asta din Europa de Est. Italia are, Franța are, nu mai vorbim de țările britanice. E greu să treci de la rugby în 7, unde avem un campionat cât de cât regulat, pe centrele astea universitare, Agronomia, Iași sau Cluj. Ar mai fi centre universitare unde ar putea prinde.

Portugalia a luat avât, introducând rugbyul în 7 în centrele universitare. Am fost cu echipa României de fete la Campionatul Mondial Universitar, deci există o competiție majoră. Important e ca și noi să avem echipa cu care să ne prezentăm la o astfel de competiție.

Aveți un nepot care face rugby în Anglia.

Am un nepot din partea fetei mari, care a fost și arbitru de rugby. Ea a demarat proiectul la Agronomie cu profesorul Leu. A absolvit îmbunătățiri funciare și sper să meargă în continuare acest proiect. E stabilită de 12 ani în Anglia.

Acolo sunt școli, unde ora de sport e a unui sport specific: rugby, cricket sau fotbal. Practic, a ținut să meargă la o școală care are și rugby. El are patru antrenamente la școală și trei antrenamente la club. Joacă sâmbătă la echipa școlii, iar duminică la echipa de club. Cele două au un protocol și fac o depeșă către școală și îl roagă să îl lase la meciurile de club, unde meciul este mai important.

Arcul de Triumf sau lupta dintre fotbal și rugby

Are un viitor în rugby?

Eu zic că da. Pe mine m-a surprins. E un copil care nu a abandonat limba română și m-a surprins că mi-a spus că vrea să joace pentru echipa României. Poți discuta cu el orice și am văzut cam cu ce se mănâncă rugbyul profesionist acolo, începând de la academii.

Are două variante: să mergi pe linie școlară și să mergi și pe academie, care e foarte greu, sau să mergi pe linie școlară, iar rugbyul să fie mai ”easy”, așa cum spun ei. L-am întrebat ce vrea să facă și mi-a spus că și-a ales domeniul juridic și face doar anumite materii. Preferă să meargă cu rugbyul de club, să nu meargă către o academie, iar dacă are posibilitatea să fie convocat, el vine cu mare drag pentru echipa României.

Are o bază mult mai sănătoasă în Anglia.

Da, el asta face de la șase ani.

Este loc pe Arcul de Triumf și pentru fotbal și pentru rugby?

Nu aș putea să spun. Eu acolo mi-am trăit junioratul. E dureros că nu e prioritar rugbyul la orice oră. Cei de la Federație și Minister știu mai bine care e situația. S-a tot agitat lumea, cu manifestație, cu casa rugbyului. Toți vorbesc în barbă și nu înțelegi nimic. Am ajuns ca Arena Națională, se joacă orice sport. Știu că rugbyul are o portiță pentru meciurile internaționale. Ar trebui să fie și pentru copii să se permită accesul.

---

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.