interviu “Ori spune adevărul, ori are un pistol la tâmplă!” Jurnalistul englez expert în doping analizează "cazurile" Sara Maria Popa și Simona Halep: "Asta mi se pare greu de crezut..."

Damian Rielly este unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști sportivi din Marea Britanie. Fost ziarist la The Telegraph, The Huffington Post, acum la The Spectator, el a scris numeroase articole legate de doping. Cel care a cutremurat lumea sportului este legat de numele lui Angel “Memo” Heredia, devenit ulterior Hernandez.

Acesta din urmă a fost căutat și de FBI pentru că era “creierul” unei uriașe operațiuni de dopaj. Angel susține, ca să vedeți scala la care se lucra, că toți cei opt finaliști din finala de 100 de metri a JO de la Beijing apelaseră la serviciile sale. Prins, martor cheie în procesul atletei Marion Jones, chimistul mexican Angel a intrat în programul de Protecția al celor de la FBI în schimbul mărturiilor.

Damian Rielly are experiența unei vieți jurnalistice în care a căutat să dezvăluie practicile ilicite ale unor sportivi. În exclusivitate pentru iAMsport.ro, britanicul a acceptat un dialog.

Rielly: "Ori spune adevărul, ori are un pistol la tâmplă"!

Salut, Damian. Nu știu dacă ai aflat, dar de ultima dată de când am vorbit, Sara Maria Popa și-a cerut scuze Academiei Mouratoglou, antrenorului francez, spunând că “nici nu a fost jucătoare la instituția acestuia”. E ciudat?

Da, e foarte bizar. Pe scurt, ori spune adevărul, ori are un pistol la tâmplă. Mai simplu de atât nu cred se poate descrie situația. Dar, pe de alta parte, de ce ar fi mințit prima dată dând acele declarații...

Am fost când aveam 12 ani. Am jucat la Academia Mouratoglou. Este adevărat, de la o vârstă fragedă li se dau sportivilor nişte substanţe. La juniori, nu te controlează cei de la Anti-doping. Te lasă un pic să mai creşti, să împlineşti 17 ani şi de atunci încep controalele mai intens. Jucătorii şi părinţii trebuie să fie de acord. Li se dă o foaie şi trebuie să semneze să fie de acord să ia acea substanţă Sara Maria Popa pentru as.ro

Pentru cei care nu știu declarațiile făcute de Sara Maria Popa, le-am scris mai sus. Crezi că instituțiile abilitate vor cu adevărat să știe ce se întâmplă la Academia Mouratoglou?

Eu, unul, nu știu, ce se petrece acolo, la Mouratoglou Academy, dar acest citat cu siguranță nu sună prea bine.

Sunt uimit la nesfârșit de apatia incredibilă a așa-zișilor jurnaliști sportivi față de dopaj – care este un alt nume pentru înșelăciune – în sporturile pe care sunt plătiți să le acopere.

• 2 milioane de vizitatori unici are The Spectator în fiecare lună, la care se adaugă peste 78 de mii de cumpărători ai revistei tipărite

Atunci când Novak Djokovic a declarat, în urmă cu doi ani, la Wimbledon, într-o sală plină de jurnaliști, că substanța pe care părea să o bea dintr-o sticlă de apă, între game-uri, în timpul meciului cu Tim van Rijthoven, era o "poțiune magică" și că aceasta îi îmbunătățea performanța, îl “ajuta”, jurnaliștii doar au râs și nimeni nu i-a cerut să dea mai multe lămuriri. Nu îl acuz pe Djokovic de dopaj, dar lipsa de curiozitate a celor adunați în acea sală cred că este foarte instructivă în legătură cu starea jurnalismului sportiv în general.

Academia Mouratoglou a cerut ca un articol de pe tennis365.com, referitor la declarațiile Sarei Maria Popa, să fie retras de pe site. E aceasta o formă de cenzură?

Nu în mod special. Dacă acuzațiile sunt calomnioase sau nefondate, te-ai aștepta ca un avocat să ceară ca acestea să fie eliminate. Nu știu dacă site-ul tennis365 are un consilier juridic care să îi poată consilia în mod corespunzător cu privire la potențialele amenințări de acțiune în justiție. Însă, cum Sara Maria Popa și-a retras acuzațiile, a fost mai bine că au făcut-o.

Am fost contactați de academia lui Mouratoglou, care nu a fost mulțumită de material și a spus că sunt <afirmații nefondate>. Echipa editorială a decis, din cauza posibilității de a fi dat în judecată, să șteargă articolul Surse din redacția tennis365.com

Tu ai realizat un interviu celebru cu Ángel Heredia, care a zguduit lumea sportului. Și poate că te-a zguduit și pe tine. Întrebarea pe care cred că ai mai auzit-o este – mai crezi într-o lume a sportului fără dopaj?

Am devenit foarte cinic de-a lungul anilor în ceea ce privește dopajul în toate sporturile. Dacă testele pentru a-i prinde pe cei care se dopează nu funcționează 100%, ceea ce se întâmplă, atunci nu văd ce altă alegere au sportivii decât să se dopeze pentru a concura.

Asta sau să întoarcă spatele unui talent incredibil care le-ar putea aduce o bogăție inimaginabilă și care le-ar permite să vadă planeta, pentru a-și croi în schimb o existență infinit mai monotonă. De exemplu, într-un birou, într-un magazin sau într-un depozit, ca noi toți, unde în pauze ar putea vorbi cu colegii despre fotbal, tenis sau atletism pe care îl urmăresc la televizor.

La nivelul de elită al oricărui sport, avantajele fiziologice pe care concurenții le au unii față de alții sunt foarte mici. Din acest motiv, nu văd cum non-dopații îi înving pe dopați. Și, sincer, nu cred că o fac.

Din ce ai vorbit cu Heredia, ai avut senzația sau certitudinea că există laboratoare care se ocupă cu microdopingul și care sunt mult mai avansate decât laboratoarele WADA?

Da. Eu cred că există și nu au cum să nu existe. Adică nu-mi imaginez să nu fie. Bănuiesc că publicul larg ar fi uimit dacă ar ști cât de sofisticate sunt programele de dopaj la cele mai înalte niveluri ale sportului. Și noi, jurnaliștii, la fel.

Rielly: "Jones și Armstrong au fost prinși doar când s-a implicat FBI-ul"

Suntem naivi crezând că sporturile sunt lipsite de dopaj? Este el prezent în viața noastră, ca telespectatori, jurnaliști, mai mult decât ne dăm seama?

În toate sporturile - ciclism, atletism, fotbal, rugby, tenis, box, pentru a numi doar câteva - vedem astăzi fizicuri și performanțe aerobice susținute care sfidează în mod clar atât logica, cât și dovezile evoluției umane înregistrate. Și totuși, atunci când urmărim finala olimpică a sutei de metri sau când vedem etapele montane din Turul Franței sau când vedem jucători de tenis câștigând Slam-uri cu mult după vârsta de pensionare a marilor jucători de până acum, suntem fericiți să ne suspendăm neîncrederea și să ne bucurăm în schimb cu optimism de capacitățile speciei noastre.

Acesta este punctul culminant al sportului ca divertisment - magia care ne scoate din scaune și ne face să spunem "WOW" și nu "WTF?". Vrem să credem. Din ce în ce mai mult, în plină zi, atleții depășesc bariere sau sparg timpii stabiliți de sportivi dopați cunoscuți și, în cea mai mare parte, ne ridicăm în picioare și aplaudăm.

Simona Halep a spus lumii că echipa ei i-a dat suplimentul contaminat. Din cunoștințele tale, este aceasta o scuză obișnuită în lumea dopajului?

Sportivii care sunt prinși pentru dopaj par să se plângă adesea de suplimentele contaminate. De ce iau ei suplimente în primul rând? De ce sunt contaminate suplimentele? Întrebări.

Întotdeauna mi se pare greu de crezut. Dacă ar fi după mine, orice atlet găsit cu ceva în organism care nu poate fi cumpărat într-un supermarket bine aprovizionat ar fi interzis pe viață. Cred că acest lucru ar simplifica lucrurile în mod semnificativ. Așa cum e acum, e mereu loc pentru interpretări sau justificări.

Sunt sigur că ești la curent cu declarațiile celor doi mari jucători de tenis, Clijsters și Roddick. Au afirmat în urmă cu câteva zile că "echipa Simonei ar trebui să-și asume o parte din responsabilitate pentru greșeală". Ești de acord cu acest punct de vedere?

Sportivii ar trebui, desigur, să își asume responsabilitatea finală pentru ceea ce se află în corpul lor. Acestea fiind spuse, dacă un atlet este păcălit să ingurgiteze ceva fără să știe, cel care l-a pus acolo ar trebui să fie găsit vinovat de o infracțiune penală - exact așa cum sunt vinovați de comiterea unei infracțiuni penale nemernici care strecoară Rohypnol (n.r. – drogul violului) în băuturile unor femei neștiutoare.

Howard Jacobs, avocatul principal al Simonei, încearcă să anuleze, pe baza unor tehnicalități, probele de sânge care au fost semnalate ca fiind suspecte în problema pașaportului biologic. Este pașaportul biologic arma supremă în lupta împotriva dopajului?

Obținerea respingerii probelor incriminatoare este, în mod evident, un curs de acțiune sensibil pentru orice avocat al apărării plătit foarte bine. Să vedem dacă va și funcționa strategia.

Nu știu care ar fi arma supremă în lupta împotriva dopajului, dar întotdeauna am crezut că cele mai mari corporații din lume, care ar putea investi public în tehnologii și teste antidoping, ratează o oportunitate uriașă de sponsorizare. "Jocurile Olimpice curate, oferite de Apple/Aramco/Tesla" - genul acesta de lucruri. Iar cu banii lor chiar s-ar putea face diferența.

Serena Williams este una dintre sportivele care a fost mai mereu bănuită de dopaj. Sigur, medicamentele pe care le lua erau prescrise de un medic. Dacă se va descoperi ceva dubios la Academia Mouratoglou, crezi că americanii vor merge după Serena, așa cum au făcut-o în cazurile Marion Jones și Lance Armstrong?

Să nu uităm că Marion Jones și Lance Armstrong au fost prinși doar când s-a implicat FBI-ul. Bănuiala mea este că, de multe ori, federațiile sportive nu sunt deosebit de proactive în ceea ce privește urmărirea dopajului, deoarece acest lucru s-ar putea dovedi extrem de dăunător pentru brandul de care sunt responsabile.

De construirea și comercializarea acestuia - de exemplu, dacă unul dintre cele mai mari nume ale sportului respectiv ar fi prins pentru dopaj, potențialul prejudiciu adus brandului ar putea ajunge la multe sute de milioane de dolari.

Sperăm că, în cazul în care s-ar dovedi că la Academia Mouratoglou s-a întâmplat ceva ciudat, autoritățile competente vor urmări cu fermitate toate pistele relevante. Cu toate acestea, așa cum spunem aici, în Marea Britanie, nu-mi voi ține respirația în timp ce aștept să se întâmple acest lucru. Sunt prea multe mize la mijloc.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!