Bulgarul și meseria de a crede în ceilalți. Marius Mitran remarcă meritele lui Ivaylo Petev

Știința a legat, cu foarte mare greutate, nu doar patru succese în ultimele cinci partide, ci, mai ales, o formulă de echipă. Ceea ce părea să se obțină mult mai dificil decât să învingi pe Voluntari ori pe FCU. Și totuși, cineva a reușit și una, și cealaltă!

Pentru că, înainte de orice, a vrut să reușească, și-a fixat acest gând, s-a încăpățânat (cică e specific național, așa am auzit!) să reziste cu el și să creadă în el, în ideile lui, dar, mai cu seamă în ceilalți. Ivaylo Petev este cel care a luat Craiova de mâini și a scos-o dintr-o apă unde era aproape de înec.

Crezând în cine nu mai credea nimeni. Nimeni!

Marius Mitran, editorial după CFR Cluj - Universitatea Craiova 1-2

Ironizat prin diferite studiouri TV, privit cu imensă neîncredere și de aproape și de la distanță, și din Craiova și de aiurea, și de oameni cu adevărat competenți și de un public ușor derutat și clar nerăbdător, Petev a crezut în ideile lui, precum eroii lui Camil Petrescu, Ladima și Gheorghidiu, din marile romane ale literaturii române.

Sâmbătă, în Gruia, a fost, într-adevăr, întâia noapte de război adevărat, și Petev a învins tocmai grație acestei credințe bizare și nespecifice locului. Pentru că în Oltenia nici măcar răbdarea nu are răbdare. Câtă cantitate de răbdare trebuie să desfășori, de pildă, pentru a-l înțelege și juca pe Andrei Ivan? Infinită?

Aceeași cantitate nemăsurată, omenește vorbind, trebuie consumată ca să-l pricepi pe Căpățână, noul și vechiul și iarăși noul fundaș dreapta, pe Popescu în poartă, care scoate orice minge imposibilă, ca Oblak, dar e mereu învins de banalitatea oricărei centrări, pe Baiaram, care, între golurile marcate, trimite absolut toate pasele direct la adversar, pe Maldonado, pe Silva, care unul nu are plasament, iar celălat nu are viteză, ca să încerci degeaba cu Soiri, internațional finlandez, mai greu de fixat în schemă decât însuși Vlădoiu, de nefixat nicăieri.

Ce să mai povestim de Markovici? Ori de Zajkov? Markovici e deja o ecuație cu multe necunoscute, nu mai e de mult o poveste. E algebră. Chiar, cine mai e Markovici, știe careva? Ce face acest tânăr cu uriașul și uluitorul său talent? De ce îl ține închis?

Punctele fixe și sigure, Bancu, Screciu, Crețu, impecabilul puști Badelj și, primul între toți, genialul Mitriță, uneori și Houri, alteori Mateiu, georgianul Anzor chiar, au înțeles și au continuat să greșească. Au gafat și ei, au ratat singuri cu portarul, au comis penalty-uri înfiorătoare, dar au strâns din dinți și au crezut că se poate.

Intermezzo necesar. Când a venit, în ziua de Crăciun a anului 2011, la Atletico, Diego Pablo Simeone, zis și “El Cholo”, a spus mulțimii de “los colchoneros” că : “Si se cree y se trabaja, se puede!”.

"Dacă se crede și se muncește, se poate"

Dacă se crede și se muncește, se poate. Ceea ce a urmat la clubul care era atunci pe locul 12 în La Liga și azi e în primele 8 din Champions League, se știe. Eu știu. Știu și că Atleti avea atunci o cotă pe piața financiară de 150 de milioane de euro, iar acum e undeva la peste un miliard și jumătate. Dar cineva a crezut în oameni și oamenii au muncit și au întors, la rândul lor, această credință.

Au crezut în cel ce le-a cerut să creadă! Ce paradox minunat, nu-i așa? Sau e doar viață, pur și simplu? Universitatea Craiova a reușit cea mai importantă victorie a acestui campionat în ziua de 16 martie, era să scriu 1983, așa cum am scris de sute de ori în caietele mele de la Liceul Lazăr, spațiul și timpul în care m-au găsit centrarea lui Balaci, săritura “la derută” a lui Cămătaru și preluarea-reluarea fulgerătoare a lui Negrilă.

Universitatea Craiova - FC Kaiserslautern 1-0, 16 martie 1983, în față se deschidea poarta pentru prima semifinală de cupă europeană din istoria fotbalului românesc!

În Gruia, 41 de ani mai târziu, nu știu dacă e cineva care măcar a văzut acel meci. Poate că e Alin Fornade, inegalabil și sectant, ca și mine, ca și alții, ca toți din Nord.

Poate că mai e cineva, poate că mai sunt doar câțiva spiriduși, poate că e ceva din Bulgakov și “Maestrul și Margareta”, probabil că Popescu e pisica aceea diabolică, făcătoare de minuni. Trebuia, putea fi 3-0 pentru CFR. Era să fie! Dar a fost 1-2 final.

Pentru că bulgarul Ivaylo Petev a crezut și a muncit, aproape mistic, cu o trupă dezechilibrată până la venirea lui, inclusiv de povara tricourilor speciale cu care Bancu, fabulosul căpitan, și ai lui, au intrat pe teren la Cluj, în seara de acum din ziua de atunci. Și căreia i-a găsit , în sfârșit, bogomilic aș zice, cifrul, traseele de joc și norocul.

Pentru că, dacă se crede, și se muncește, se poate! Are însă cineva curaj și inimă să scrie ce se poate?

Citește și

Tonto-gol în stil Bănel Nicoliță! Un jucător al lui Chelsea s-a făcut de râs și a oferit imaginea săptămânii în fotbalul mondial

Tonto-gol în stil Bănel Nicoliță! Un jucător al lui Chelsea s-a făcut de râs și a oferit imaginea săptămânii în fotbalul mondial

Fostul jucător al Rapidului e mai optimist ca niciodată chiar și după debutul dezamăgitor de play-off: "Au calitate, au tratat meciul superficial cu cei de la Farul"

Fostul jucător al Rapidului e mai optimist ca niciodată chiar și după debutul dezamăgitor de play-off: "Au calitate, au tratat meciul superficial cu cei de la Farul"

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!