”Un pas în lateral”. Dan Capatos vine cu un altfel de discurs după Dinamo - Farul 1-1
Galerie foto (1 fotografii): ”Un pas în lateral”. Dan Capatos vine cu un altfel de discurs după Dinamo - Farul 1-1
Dan Capatos | Publicat: 23.09.2025 15:08 | Actualizat: 23.09.2025 15:08
Trăim în România și cel mai mic eșec, sau chiar un semi-eșec, este imediat întâmpinat de un cor de înjurături, sudalme, pomeniri de neamuri “adormite” și, în general, multă violență fizică și mai ales verbală. Exemplul suporterilor rapidiști, după meciul cu Hermannstadt din această etapă este elocvent.
Însă, sindromul este prezent pe toate stadioanele, suporterii nu mai au răbdare, sunt nervoși, turați, cu vena umflată la gât, o oglindă aproape fidelă a ceea ce vedem zilnic oriunde în România, cu bonus în București, pe străzi, în trafic, în societate, în general.
Recunosc, am fost și încă mai sunt deseori luat de acest val, care, de cele mai multe ori, mă ia și pe mine prin surprindere și nu reușesc să mă “extrag” decât atunci când răul a fost deja făcut, vorba urâtă a zburat deja ca porumbelu’, înjurătura a fost deja aruncată pe geam, printre dinți sau articolul a fost deja publicat. (Pentru că și aici am avut destule derapaje. Și probabil că voi mai avea. Pentru că sunt suporter. Din România).
Pe care le-am regretat într-o proporție covârșitoare. Cred că, printre multe altele, ceea ce ne lipsește cu adevărat este echilibrul. L-am pierdut de mult, în zorii acelei tranziții fără de sfârșit, în anii care au urmat, în care educația a fost făcută knockout pe ringul de box al politicienilor, când “școala vieții” a înlocuit munca dascălilor și când “șmecheria” s-a transformat în “master” și “doctorat”. Deși de obicei aprig la mânie, înțeleg că s-a ajuns deja mult prea departe. Și încerc să fac o schimbare chiar eu.
Meciul lui Dinamo cu Farul ar fi fost, în mod normal, un nou prilej pentru mine pentru a trage de urechi conducerea clubului. Motivele deja vă sunt cunoscute, pentru că le-am expus de zeci de ori, nu mai are rost să le repet.
Cred în ele, dar de data asta am hotărât să fac un pas în lateral. Nu cred că este momentul pentru o nouă critică. Da, ar fi fost frumos ca Dinamo să urce pe locul 2. Să joace la Craiova cu speranța ocupării primului loc în clasament (o adevărată minune dacă privim puțin înapoi, la cum era echipa în urmă cu 2-3 ani), cu un moral beton și cu o atitudine de echipă mare.
Din păcate, această șansă s-a pierdut. Cu ce efecte? Greu de bănuit. Unii spun că este punctul de inflexiune al acestui campionat. Că de aici, ceva s-a rupt și, având în vedere meciurile grele care vor urma, să vedem o cădere a echipei și ca nivel de joc, dar și în clasament.
Alții, mai pesimiști, proclamă direct că deja play-off-ul a fost ratat în acest sezon. Îi înțeleg pe toți. Sunt un pesimist de felul meu. Îmi e frică și mie de acest scenariu. Nu este chiar imposibil. Însă, să nu uităm că echipa venea după 6 meciuri fără înfrângere și și-a păstrat în continuare acest statut.
Când se adună meci, după meci, după meci în care nu pierzi, spectrul unei posibile înfrângeri devine din ce în ce mai mare. O știe orice sportiv de performanță. Nu s-a născut cel care învinge mereu. Sau echipa invincibilă. Într-o bună zi, dai mâna cu eșecul. Important este cum are loc această “întâlnire”. Poate fi o zi nefastă, un ghinion, o stare “ciudată” în care nu îți iese absolut nimic, un blocaj, dar poate fi și vorba de greșeală.
Și, din păcate, despre acest lucru putem vorbi în meciul cu Farul. De o greșeală de tactică. E o nenorocire acest lucru? Nu. Nu suntem roboți și fiecare dintre noi putem greși la un moment dat: jucători, antrenori, patroni. Că a venit într-un moment pe care mulți îl vedeau deja ca fiind unul “de grație”? Da, se poate întâmpla mai ales în astfel de momente.
“Spaima de victorie” este un sindrom pe care îl putem vedea și la marii sportivi ai planetei. Mai rar, ce-i drept, dar el stă cuibărit în cotloanele ființei lor. Însă, de cele mai multe ori, acest lucru se întâmplă cu cei nepregătiți. Nu fizic. Nu tactic. Ci psihic. Din păcate, Dinamo nu a mai trăit o asemenea situație de foarte mulți ani. Și, ca orice lucru pe care nu îl mai faci, el se uită. Nu prea e ca mersul pe bicicletă.
În sportul de performanță, totul se antrenează la micron. Mai ales performanța și gestionarea ei. Într-un asemenea moment, Dinamo a clacat. În frunte cu antrenorul ei. Nu e o tragedie, Doamne ferește. Este foarte important cum vor trece peste aceasta. Programul nu îi avantajează. Este o provocare în plus. Pe care, dacă o vor depăși, vor face un pas uriaș în consolidarea mentalului și a încrederii lor ca grup. Din acest motiv, am ales să las orice reproș la o parte.
Despre cei care înjură fix acum, nu am ce să spun. Este clar că nu înțeleg cât de important este ce va urma. Avem tot timpul să criticăm conducerea (care, fie vorba-ntre noi, a contribuit decisiv la felul în care echipa rămâne blocată într-un astfel de moment, din lipsa unui lot numeros și echilibrat valoric, pe fiecare post), dar acum cu toții trebuie încurajați și susținuți.
Următoarele meciuri sunt decisive pentru parcursul pe termen lung. Dar, mai ales pentru recâștigarea spiritului “câinilor roșii”.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.






Cele mai citite







