Editorial Marius Mitran: Muchia de cuțit a Craiovei
Galerie foto (1 fotografii): Editorial Marius Mitran: Muchia de cuțit a Craiovei
Marius Mitran | Publicat: 26.04.2026 17:30 | Actualizat: 26.04.2026 17:30
“Ce spuneți de seria asta din aprilie, atât de proastă, cu patru înfrângeri consecutive?” A fost o întrebare, spre finalul conferinței de presă susținută de Diego Pablo Simeone înaintea derby-ului dintre Atletico și Athletic. Cholo nici măcar nu a tresărit și a răspuns așa, vineri s-a întâmplat dialogul respectiv: “Am de spus următoarele: că doar două meciuri ne mai despart de finala care ar arăta multe, dar mai cu seamă faptul că noi, Atleti, am jucat toate meciurile posibile din acest sezon.” Adică, pe lângă, desigur, întreg campionatul, 39 de jocuri, toate partidele din Copa del Rey și toate meciurile din UEFA Champions League, dacă, evident, Atletico ar trece și de semifinala cu Arsenal. Atât!
Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google
La Universitatea Craiova m-am gândit după ce am închis tableta și la ce i se tot reproșează acum, înaintea ultimelor și uriașelor ei finale. Mai are una, care pare cea mai frumoasă și mai ușoară, cea de Cupă, din 13 mai, și încă CINCI, infernale, adică acest complicat și atât de înșelător și imprevizibil retur de play-off. Atât.
Sigur, Craiova a depășit numărul de jocuri al tuturor adversarelor sale, pare uneori obosită, și cred că e, nu s-a calificat, e adevărat, în primăvara europeană, dar, altfel, va juca toate meciurile posibile. Cu mai puțin de o lună înaintea finalului de sezon, Universitatea Craiova poate învinge tot și face Eventul, poate fi doar campioană, ori poate câștiga doar Cupa. Și, vai, în aceeași logică, poate pierde absolut tot: Cupă, campionat, ba chiar și un loc de cupă europeană, dacă …
Deocamdată însă, Craiova nu doar că e cu toate cărțile în mână, dar cred că le are și pe cele mai bune, și mă gândesc, bineînțeles, la campionat, pentru că în finala Cupei nu există favorită. Există doar forma din ziua aceea și Dumnezeu.
În play-off însă, Universitatea Craiova are, încă mai are, niște atuuri.
În mersul ei atât de riscant, pe muchia unui cuțit al sorții, Știința are avantajul egalității cu oricare altă echipă, dacă va fi cazul. Apoi are meciul cel mai greu, aproape decisiv și, în orice caz, esențial, pe teren propriu. Mă gândesc, of course, la jocul cu “U” Cluj, care pare a fi, în conjunctura prezentă, singura contracandidată la titlul. Pare.
Apoi, dacă ar reuși să învingă în acel meci, și în cele care îl preced, Universitatea Craiova ar putea chiar pierde un meci, în varianta că trupa lui Bergodi nu ar mai lăsa chiar niciun punct, nici pe teren propriu, nici în deplasare.
Ar putea părea oarecum liniștitor acest discurs, dar sigur că nu e. Pentru că totul se joacă, pentru toți, la cele mai înalte cote! Iar de-acum știm și că locul al patrulea are șansa Conference League, în urma barajului, normal. Așadar, toate echipele sunt absolut direct implicate, interesate și cu șanse încă mari pentru obiectivul fiecăreia în parte.
Iar acesta este nu doar avantajul acestui sistem competițional, ci și, cred absolut asta, cel mai mare atu al Științei!
Practic, ascuțimea acelei lame de cuțit poate acționa în cazul tuturor, în fiecare meci din orice etapă!
La ora de față, și acesta e ultimul important avantaj al Craiovei, alb-albaștrii trebuie doar să obțină rezultatele în oglindă ale clujenilor. Nu mai mult, dar în niciun caz mai puțin. Și abia în acest punct totul poate deveni incandescent!
Vă reuși Craiova să-și stăpânească emoțiile, care vor escalada exponențial? Va putea să-și învingă oboseala, cum spuneam, tot mai evidentă? Va trece peste accidentări, pentru că, iată, lotul nu mai este chiar cel din toamnă, fără Isenko, Băluță, Baiaram, toți accidentați la ora semifinalei cu Dinamo, și fără Etim, în continuare suspendat?
Rezistența mentală din finalul meciului de joi, când a primit gol în ultimul minut al primei reprize din prelungiri, fiind capabilă să se înfășoare în calm si să se desfășoare la “modul avion”, adică să atace fără interferențe generate de criza timpului, acea rezistență e o probă că echipa crede și poate. În ea însăși, într-un destin, în titlu și Cupă.
Dar, vorba lui Adrian Păunescu, “și ce se mai poate când totul se poate?”
Orice, pentru că echilibrul atât de fragil al mersului pe o muchie de cuțit e mereu la limita maximă a supraviețuirii.
Craiova trăiește riscant, însă poate și triumfa la fel de riscant.
De fapt, din această etapă, totul, pentru această echipă va fi risc, pericol, curaj, triumf ori cădere.
Mai are cinci pași, mai sunt cinci clipe, adică cinci vieți. Fiecare fază, fiecare șut, fiecare corner, ba chiar fiecare mișcare vor fi înregistrate de echipă și de suporterii ei pe un seismograf mai sensibil decât cel de la Institutul de Fizică a Pământului. Și asta, pentru că în cazul Științei, vorbim iar, după 35 de ani, despre o Terra Nova. Da, ca în cântec!
Dar fragilă, ca în realitatea ultimelor minute ale ultimelor meciuri. Pentru că, în cazul Craiovei, riscul e un mod de a fi.
Dar nu așa i-a fost ei mereu, când a fost să fie?
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
