Craiova -5. Stephenson 2-18. Marius Mitran încă nu s-a obișnuit cu gândul că oltenii sunt campioni: ”Fac meseria asta de 34 de ani, nu am mai fost pus în situația asta”
Galerie foto(8) Galerie foto (8 fotografii): Craiova -5. Stephenson 2-18. Marius Mitran încă nu s-a obișnuit cu gândul că oltenii sunt campioni: ”Fac meseria asta de 34 de ani, nu am mai fost pus în situația asta”
Marius Mitran | Publicat: 20.05.2026 16:50 | Actualizat: 20.05.2026 16:50
E noapte, dar nu e târziu. E aproape dimineață, așa că mă pot gândi că, de fapt, e foarte devreme. E a treia noapte albă, ori a treia dimineață pierdută, cum vrei să spui.
Nu rata știrile, emisiunile și cele mai tari clipuri iAMsport.ro
Urmărește-ne pe Google
Urmărește iAMsport.ro pe Google
Nu rata știrile, emisiunile și cele mai tari clipuri iAMsport.ro. Urmărește iAMsport.ro pe Google.
De trei zile, Universitatea Craiova este campioană și am văzut cum s-a întâmplat, am auzit ce-a mai fost, am citit ce era de citit. Și totuși, acum trebuie să spun eu ceva, să scriu eu ceva. “Trebuie”, în sensul că îmi doresc, dar simt că a devenit, între timp, un demers imposibil.
De 34 de ani scriu în presă, iar înainte, încă vreo 20, compuneam pe caiete de școală, pe agende, pe contra coperților prin bibliotecă, pe foi, pe la cursuri, multe chiar la Universitatea din Craiova. Scriam despre Craiova. Acum e însă mult mai greu.
Nu am scris și nu am fost pus în situația perfectă de a comenta, la timpul prezent, un titlu al Craiovei, de când fac meseria asta. 34 e mai mic decât 35. Deci, nu știu cum se procedează, singura cale către cuvinte, acum, e să nu dorm, mințindu-mă că starea asta de veghe continuă va limpezi, totuși, o idee. Un cuvânt. Ceva care să lege ce s-a petrecut duminică de ceea ce simt de atunci încoace.
Uite, un gând ar fi că orașul a devenit iar un loc fără corespondent în spațiul românesc. “Craiova văzută din car e cel mai frumos oraș din lume”, Marin Sorescu. “Craiova văzută din (auto)car e și mai și!”, îmi scrie un bun prieten, chiar de acolo, văzând, cântând și învingând! Și cred că asta e ideea! Orașul.
Când eram în clasa a zecea, la “Lazăr”, în Cișmigiu, la “Careul microbiștilor”, în martie 1983, după calificarea cu Kaiserslautern, cineva, un medic care zicea că e la Urgență, i-a spus orașului meu “Republica Federală Craiova”, și toți care eram de față am înțeles acel exercițiu de admirație ciudat de frumos. Pe atunci, unul dintre sloganurile la modă, subversiv și periculos, sună cam așa:
“Fie viața cât de grea, tot mai bine în Re Fe Germania!” Statul respectiv era un etalon al lumii libere și prospere pentru noi, cei peste care se trăsese de mult Cortina de Fier. A trăi “în Refege” era marele vis imposibil, pentru toți cei din “RSR”. Unii mai reușeau să ajungă, totuși, pe acolo, și chiar reveneau, după ani, la rude, la prieteni. Diferența era colosală. De aer, de stil, de eleganță.
Craiova, campioană! Așadar, chiar campioană! (Ar trebui să fiu lăsat, de propria-mi conștiință, în primul rând, și apoi de editori…să scriu de o sută de ori aceste două cuvinte și apoi să pun capăt textului! Craiova, campioană!)
Însă, parcă aș mai spune ceva. Apropo de acel statut de oraș occidental, răzvrătit și, iată, superlativ în fotbal! Triumful acesta total al Universității, Cupa și Campionatul în doar patru zile, are o mulțime de factori care l-au făcut posibil. Lotul cu adevărat valoros și echilibrat, antrenorul Filipe Coelho, inteligent și de o forță interioară uluitoare, condițiile, mult peste ale contracandidaților, însă toate aceste mari atuuri nu ar fi fost eficiente fără oamenii care iubesc această echipă necondiționat.
Oamenii de acum sunt mai mult decât “RF Germania” de acum aproape o jumătate de veac. Oamenii care îi sunt sprijin echipei de azi sunt Argentina! Sunt Napoli ori Racing Club Avellaneda! (Și asta nu o scriu doar ca să păstrez culorile!)
O nouă generație, care are imensul merit de a fi înțeles și de a fi crezut până la capăt, a ridicat pe umerii ei această echipă, a transformat-o într-o învingătoare și a modificat structural gena orașului ei! Craiova a devenit, grație acestor oameni, un imperiu, nu mai e un oraș! Un regat al unui joc care doar acolo are semnificația și valoarea unui sens existențial. Fotbalul, în Craiova, era o proiecție sufletească.
O religie, dar termenul e un clișeu în aceeași măsură în care e și o realitate. După acest triumf total, Craiova cred că a depășit și statutul de “campioană a unei mari iubiri”, pe care, în orice condiții, îl va păstra pentru totdeauna. E definită chiar de el!
Dar astăzi orașul s-a extins până la dimensiunile unui Regat al fotbalului, iar asta au făcut-o cei din peluză și tribune. Nu întâmplător, e singurul loc cu oameni de sânge (alb) albastru! E posibil, deși foarte puțin probabil, ca echipa campioană azi a României, să fie, cândva, într-un viitor oarecare, ajunsă în valoare și depășită în vreun clasament.
Dar construcția spiritului care a dus echipa unde este acum nu va putea fi refăcută nicăieri altundeva, pentru foarte mult timp de acum înainte. Forța ei de atracție este enormă și necunoscută în totalitate încă, precum cea a marilor galaxii.
În asta constă, de fapt, triumful absolut al Craiovei!
Iar puterea credinței acestor oameni e un trofeu pe care Bancu și Screciu nu l-au adus pe scena din Piața Mihai Viteazul, pentru că era prea greu. Are exact dimensiunea lui Stephenson 2-18. Care e cea mai mare stea din Universul cunoscut, a cărei dimensiune depășește aproape în întregime sistemul nostru solar și în interiorul căreia ar încăpea Soarele de peste 10 miliarde de ori! Cum vă spuneam, Craiova e un Regat, nu mai e un oraș. Are o formă de gravitație și atracție care te împiedică să o părăsești, măcar că nici nu vrei asta vreodată!
P.S. Nu pot încheia fără să spun ceva care mi-a plăcut, emoțional, tot la dimensiunea lui Stephenson 2-18, ba chiar am simțit în cazul acesta o forță de seducție încă și mai mare. Faptul că, la Prima Sport 1, în timpul prezenței genialului Sorin Cârțu în studio, marți seara, pe una din burtiere a stat scris astfel:
“CÂRȚU A FĂCUT ISTORIE
SORIN CÂRȚU A DEVENIT CAMPION CA JUCĂTOR, ANTRENOR ȘI PREȘEDINTE CU ACEEAȘI ECHIPĂ“.
Așa scria, pe două rânduri. Așa am scris și eu. Deși eu aș fi subliniat un cuvânt, din rândul al doilea. Știți care, nu?
Nu, nu ultimul.
Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
