Editorial Marius Mitran: ”Hagi înainte de toate”
Galerie foto (1 fotografii): Editorial Marius Mitran: ”Hagi înainte de toate”
Marius Mitran | Publicat: 14.11.2026 12:52 | Actualizat: 14.11.2026 12:52
Am vrut să scriu neapărat înaintea partidei cu Polonia aceste rânduri despre noi și despre Hagi.
Nu rata știrile, emisiunile și cele mai tari clipuri iAMsport.ro
Urmărește-ne pe Google
Urmărește iAMsport.ro pe Google
Nu rata știrile, emisiunile și cele mai tari clipuri iAMsport.ro. Urmărește iAMsport.ro pe Google.
După meci, indiferent de rezultatul cu care se va încheia, concluziile vor fi altfel percepute, evident impuse de scor, cu toate că eu nu am altele, indiferent de circumstanțe, de rezultat, de orice altceva. Și dacă meciul nu s-ar disputa, tot aș căuta un loc și un timp unde să mărturisesc ceea ce simt. Pentru că nici victoria, și nici înfrângerea, orice ar veni să se întâmple, nu-mi pot schimba tabloul. Pentru că nu este despre “acum”, ci despre “cândva” și “atunci”.
Nu am spus “credința”, deși despre asta e vorba, pentru că ea îi aparține lui Hagi, perfect natural, ca o definiție a propriei lui ființe. Am zis să vă povestesc doar despre un tablou, despre o imagine în care suntem și noi și el.
Noi, adică România. Noi, cei peste 40.000 care vom fi în tribunele și peluzele Arenei Naționale sâmbătă seara, noi, care vom fi alături de ei și de el și de acasă, de oriunde și în orice circumstanțe. Noi, România.
Dar, după cum știm și simțim la orice colț de stradă, în orice clipă a vieții, nu există o singură țară numită așa. Sunt mai multe, exact ca adevărurile lui Marin Preda din “Cel mai iubit dintre pământeni”. “Există un adevăr al tău, pe care îl știi doar tu, și există un adevăr pe care îl spui, îl oferi altora despre tine.
Există un alt adevăr, cel care se cunoaște despre tine și e lansat de către toată lumea, și unul pe care nimeni nu îndrăznește să-l spună. Și, bineînțeles, există și adevărul adevărat!” Însă, câți avem acces la adevărul adevărat?
România noastră e și ea supusă unor astfel de percepții. Nu mai vorbesc de Hagi! Deși de el vreau să vorbesc, înainte de orice. Despre Gică Hagi și echipa de fotbal a României, în situația pe care o știm.
Am văzut, vineri la prânz, conferința de presă a lui Gică Hagi. Mi s-a părut preocupat, îngândurat, dar perfect în controlul lucrurilor, calm și optimist. Mi s-a părut, și îl cunosc de o viață, e destul de greu să mă înșel, sigur pe el și oferind lumii adevărul lui, care, în opinia mea e și adevărul adevărat: România va fi ce-a fost, chiar și mai mult decât atât!
“Aș vrea să aduc România la un nivel FOARTE ridicat, la nivel european, la un nivel foarte sus. România trebuie să știe să facă, în următorii ani, pași către un nivel care să o facă să fie competitivă la un nivel european și mondial.
Ce înseamnă asta? Aș vrea să ajungem să fim ca atunci când aveam 70 la sută posesie pe Wembley, în fața Angliei!” Și, a adăugat Gică, “să facem, de asemenea, foarte bine și faza defensivă, așa cum am făcut-o la Mondiale în America, așa cum trebuie să o faci când joci cu echipe foarte, foarte bune!”.
Am încercat să citez cât mai exact cuvintele lui Hagi, de la amintita conferință de presă. Și două mi s-au părut a fi cuvintele esențiale ale acestei teme atât de încorsetate de adevărul istoric și cu sinceritate totală amintite de Gică: “ANII” și “NIVELUL”. Anii de atunci și de acum, nivelul de atunci, nivelul de astăzi.
Timpul și Valoarea. Și, pentru că Hagi a făcut referire la, într-adevăr, cel mai bun meci reușit vreodată de echipa noastră națională, cel din 17 octombrie 1994, de pe Wembley, 1-1 cu Anglia condusă de Terry Venables, să notăm pentru generațiile mai tinere ce însemna România în acea zi: Stelea (‘86 Prunea)- Dan Petrescu, Gică Popescu, Belodedici, Prodan, Dorinel Munteanu- HAGI (‘46 Selymes), Lupescu, Ilie Dumitrescu- Lăcătuș (‘81 Fl. Cârstea), Răducioiu (‘78 Daniel Timofte I). Marcatori: Ilie Dumitrescu (37) și R. Lee (45).
E limpede, e clar demonstrativ, e redundant că nimic din ceea ce aveam nu mai avem. Aproape nimic!
De aceea Hagi, deloc întâmplător, singurul nume care face, inclusiv prin această referire, legătura între unde am fost și unde ne dorim să ajungem, de aceea, repet, Hagi crede. Pentru că a trăit o odisee atunci și în toți anii care au urmat, a făcut și a trăit momente de glorie, dar și înfrângerile în șir de acum o lună și ceva, care îl dor mai mult decât orice. Pe el, mai acut decât pe oricine.
Nu neapărat revanșa după acel 0-6 de la Varșovia vor căuta Hagi și băieții lui în fața Poloniei, ci intrarea pe un drum care să- i scoată la lumină. Vor căuta să reușească meciul prin care să regăsească o cărare pierdută, pe care doar Gică a mai fost și pe care și-o amintește atât de bine. De aceea a și vorbit despre ea.
Pentru că o știe, o simte, o vede. Rămâne să o cunoască și băieții lui. Adică ai noștri. Și o vor cunoaște, doar dacă vor crede în existența ei. Ca Hagi. Pentru că nu trebuie să joace cum o făcea selecționerul lor de azi, nici nu ar fi posibil, e de ajuns să-l creadă pe cuvânt pe “Hagi,ăla bătrânul!” Acesta e adevărul.
Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
