Editorial Marius Mitran: Lumea în două zile. Știința sau ”U”?

Cu două zile după ce a fost la Sibiu și cu alte două înainte de ce va fi pe “Ion Oblemenco”, emoțiile continuă să escaladeze, tensiunea e tot mai acută, miza, uriașă, a glisat și ea către ce va fi, pentru că întotdeauna viitorul e mai important decât trecutul, mai ales atunci când acesta din urmă e și atât de recent consumat.

Craiova a luat Cupa, da! Și a cucerit-o jucând bine, matur, pragmatic. Dar este suficient pentru oltenii să pretindă statutul de favoriți la titlu duminică? Craiova e lider în Superligă, dar acel punct avans e de ajuns pentru a se considera, din nou, favorită la titlu, în fața aceleiași echipe, care i-a devenit mai mult decât un adversar, îi este deja un companion pe drumul spre un superlativ, spre recunoașterea valorii încă necertificată de un titlu, al uneia sau al celeilalte, spre modificarea totală a supremației interne a ultimilor mulți ani? Este de ajuns pentru Știința?

Ambele cluburi, ambele echipe, ambii antrenori au ceva esențial de demonstrat. Lumii, nu lor! Poate și lor, nu știu.

Craiova pare, (revin la întrebările de mai sus, deloc retorice), mai aproape de atingerea visului, dar, după meciul de la Sibiu, este și mai puternică decât trupa lui Bergodi? A învins la cel de-al șaselea penalty, un semn că se putea întâmpla și invers, de fapt un moment care arăta că putea și pierde, în aceeași situație în care a și câștigat. E o realitate.

Deci? Intră duminică pe “Oblemenco” ambele echipe cu același statut, dar nu cu același moral?

Cred că abia aici avem un răspuns care poate fi oferit, în sfârșit, acestei lumi oricum împărțite.

Iar acesta e: da! Craiova este favorită grație moralului adus de Trofeul de miercuri, de punctul avans, dar mai ales datorită terenului și publicului propriu. Pentru că atunci și acolo, lumea Științei va fi mai mare decât cea a lui “U”.

Acela e marele avantaj al Craiovei, dincolo de victoria directă de alaltăieri, dincolo de locul din clasament, dincolo de echipă, care va arăta, probabil, altfel, diferit încărcată cu un combustibil pe care tocmai sper că l-am descris.

Duminică va fi un meci al emoțiilor strânse, atât pentru Craiova, cât și pentru “U”. Al nervilor, întinși la maximum.

Al unei tensiuni care trebuie controlată. Un meci din nou cu trofeul pe masă, trofeu care poate rămâne, trofeu care poate pleca. Un meci cât o istorie a clipei prezente, un meci al antrenorilor, dar, mai ales, al fotbaliștilor care pot.

Care pot, care știu și care înțeleg în ce moment al vieții și al carierei lor sunt.

Cu toții vor avea o minge în față și câte o lume de cucerit în spate. Deși poate că lumile acelea, împărțite în două zile și două idei, sunt de mult acolo, de ani și ani, crezând fiecare în orașul său ca într-o parohie în care există numai speranța.

Ce se mai poate spune, când totul s-a spus? Ce se mai poate întâmpla, când, între cele două, clar, cele mai bune echipe din România, totul pare să se fi întâmplat deja, fără să înceapă și să se încheie meciul cel mai important?

Echilibrul atât de fragil, din trecut și de acum, nu poate fi rupt decât de o energie care să semene, să pară ori chiar să aparțină unui geniu! Un șut viclean, o pasă magistrală, un dribling nemaipomenit, nemaiîntâlnit, nemaiauzit!

Cine își va asuma? Cine va dovedi curaj? Cine va intra în istorie?

Vreți nume? Și eu. Pentru că fotbalul este o creație pe persoană fizică, coordonată colectiv, nu-i așa?

Nu avem încă nume, nu altfel decât în memorie, nu altfel decât în dorințele fiecăruia.

Singurul mod în care vom putea înțelege aceste zile este să o uităm deja pe cea de miercuri, și să avem puterea de a o aștepta pe cea de duminică. Abia la sfârșitul acestei săptămâni, la sfârșitul acelei nopți, vom avea ceva răspunsuri.

Sau, cine știe, poate chiar unicul și definitivul răspuns. Cine poate ști?

În definitiv, doar Coelho și Bergodi, dintre toți care nu vor intra pe teren, pot și știu mai mult decât oricare dintre noi.

A unuia dintre ei va fi noaptea aceea, totuși. Dacă titlul se va câștiga duminică, ori dacă decernarea lui se va amâna.
Dacă pentru Craiova va fi Event, ori dacă “U” Cluj va reuși să ducă lupta tocmai în ultima etapă.

Ceva va fi din toate acestea! Dar lumea este deja împărțită: în două zile, în două condiții, în două oricum.

Cândva, am dat un titlu care a devenit un refren. “Mai mult decât fotbal”. E o definiție și pentru ce a fost, și pentru ce va fi.

Citește și

”Craiova, estetică și istorie”. Marius Mitran, concluzii după CFR-Craiova 0-0: ”Finalurile acestea de campionat, nu doar la noi, să fim serioși, ci oriunde în lume, așa se joacă!”

”Craiova, estetică și istorie”. Marius Mitran, concluzii după CFR-Craiova 0-0: ”Finalurile acestea de campionat, nu doar la noi, să fim serioși, ci oriunde în lume, așa se joacă!”

Editorial Marius Mitran: Muchia de cuțit a Craiovei

Editorial Marius Mitran: Muchia de cuțit a Craiovei

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google