Marius Mitran, despre cum trăiesc oltenii la înălțimea primului loc: ”Șeful sectorului suflete”
Galerie foto (1 fotografii): Marius Mitran, despre cum trăiesc oltenii la înălțimea primului loc: ”Șeful sectorului suflete”
Marius Mitran | Publicat: 24.09.2025 19:47 | Actualizat: 24.09.2025 19:47
“Cred că era un film, <<Profesorul de suflete>>, ceva de genul acesta, vechi, de prin anii ‘70 și ceva, și răspunsul acolo era <<Pentru că acum te cunosc!>>, și acum lucrurile sunt dinamice, răspunsul e valabil și într-o parte și în cealaltă, pentru că acum ne cunoaștem, și, dacă apar probleme, ele se rezolvă în virtutea faptului că știm la ce să ne așteptăm unul de la celălalt. Era un film cu Toma Caragiu, și actrița nu o mai țin minte!”
Nu rata știrile, emisiunile și cele mai tari clipuri iAMsport.ro
Urmărește-ne pe Google
Urmărește iAMsport.ro pe Google
Nu rata știrile, emisiunile și cele mai tari clipuri iAMsport.ro. Urmărește iAMsport.ro pe Google.
E seară, târziu, în studioul Digisport, când acționarul principal al Universității Craiova, Mihai Rotaru, răspunde astfel la întrebarea moderatorului Vali Moraru, despre ce s-a schimbat în relația de acum dintre Mirel Rădoi și Mihai Rotaru, față de cea din primul mandat al antrenorului pe banca Științei.
Ideea era clară, de ce acum lucrurile merg bine, iar acum doi ani au stat cum au stat.
“Pentru că acum ne cunoaștem!”, aceasta ar fi fost replica firească, însă Mihai Rotaru a ținut să citeze exact replica Irinei Petrescu, dată lui Toma Caragiu, într-adevăr, ea era marea actriță al cărui nume nu și-l mai amintea.
Altfel, cred că analiza concisă, pusă integral sub semnul cinematografic al destinului, este foarte corectă. Chiar și la telefon, fie și oarecum pe grabă și, cu certitudine, presat de încă alte probleme, șeful Universității a limpezit scurt, ba chiar plastic, o relație destul de lungă, care, din afară, poate părea complicată și aducătoare de grele semne de întrebare. În definitiv, de aceea a și venit întrebarea din studio.
Și eu cred că, în ciuda înfrângerii de la Galați, sau, mă rog, a pierderii a cinci puncte din șase în ultimele două deplasări, Craiova a devenit, în acest sezon, abia acum, o echipă, un club, în care cei care decid, pe paliere diferite, desigur, se cunosc perfect.
De aici au venit cele nouă etape fără înfrângere, de aici calificarea în grupa de Conference League, de aici poziția de lider aproape detașat în Superligă, după o treime din disputarea sezonului regulat. Din această cunoaștere invocată de șef.
(Bineînțeles că nu-mi place cuvântul “șef”, așa cum sunt convins că nu-i place nici omului care are în responsabilitate viața Universității Craiova, dar o fac pentru referință și citarea corectă a titlului unui film celebru, într-adevăr, în epocă, numit “Șeful sectorului suflete”, chiar dacă a apărut în vara în care eu mă nășteam, iar acum aud că e unul “vechi”.
OK, accept, atunci mă dau mare și citez și eu din Caragiale, ca să mă avantajeze și pe mine secvența asta cu ceva: “Sunt vechi, domnule!”…)
Dincolo de glumă, nu știu cât de bună, e de spus adevărul întreg despre Craiova, și anume că azi această echipă trăiește, domină fotbalul românesc și încântă pentru că are, în primul rând, suflet. Aproape că nici nu mai contează cine a făcut-o să înțeleagă că acesta e lucru cel mai important, pentru că sufletul, dăruirea, inima, au fost și punctele de plecare ale marilor generații ale aceleiași echipe de azi. Nu din alt motive Adrian Păunescu i-a spus primei mari echipe că e “campioana unei mari iubiri”.
Jocul bun, sclipitor uneori, deseori chiar, al echipei sigur că vine din selecția lui Rădoi, din mintea și antrenamentele lui, dar se produce, cred, mai cu seamă grație voinței lui, dorinței lui de (se) îndrepta totul, de a duce echipa într-un viitor bun, paradoxal, legând-o, conectând-o la un trecut mare. Pe care Rădoi nu l-a trăit, dar îl știe. Pe care Rotaru l-a și trăit și îl știe, pe cale de consecință, și el.
Jucătorii nu aveau însă această conexiune, până la apariția “șefului sectorului suflete”.
De aceea e ultra important marele meci cu unicul adversar total al Științei, și anume Dinamo. Dar tot de aceea, meciul de peste câteva zile nu e un capăt de țară, nici măcar de drum. Nici debutul din Conference, cu Rakow, din Polonia, de săptămâna viitoare nu trebuie pus sub alte coordonate: este esențial, este istoric, dar nu neapărat prin ce se va fi obținut de pe urma lui. Ca și cu Dinamo, vineri, ca și cu FCSB, duminică, pe 5 octombrie. Așa cum cred că nici punctele pierdute în Moldova, la Botoșani și la Galați, nu înseamnă mare lucru, dacă sectorul “suflete” va fi rămas funcțional.
Pentru că în fotbal totul se face comparativ, raportându-te la adversar, că de aia e sport și e competiție, dar uitându-te și la tine însuți. Dacă Știința va rămâne cu sufletul pe care îl are, va fi campioană, după 35 de ani.
Pentru că va mai pierde meciuri, desigur, va mai trăi drame, altfel n-ar fi ADN-ul ei, pentru că va mai întoarce pe dos și pe față toată gama de sentimente pe care Baiaram, în primul rând el, (care uluiește când ratează, dar e la fel și când marchează), și compania le produc, dar, la sfârșit, șeful sectorului suflete va fi învingătorul.
Vine, așadar, seria cea mai grea, cea mai importantă, cea mai dură: Dinamo-Rakow- FCSB. În doar zece zile, Craiova e în situația de a răspunde la cele mai acute întrebări de când speranța a pus stăpânire pe oraș, pe oamenii Olteniei, pe ziua de azi.
Rădoi a adus această cotă uriașă de așteptare și de încredere. Clubul, ca să nu zic șeful, a făcut posibilă cunoașterea reciprocă, deschizând larg ușile sectorului S, suflete. Pe acolo însă intraseră și erau de mult în așteptare, aproape de o eternitate, oamenii.
Nordul, singurul semn pe care busola îl arată în Craiova!
De altfel, deloc întâmplător, cum te uiți la clasament, acolo, în nord, e și echipa.
Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
