Descinderi, rețineri, arestări. Ce facem cu ele? Vali Moraru analizează evenimentele care au zguduit fenomenul ultras din România

Societăți mult mai dezvoltate decât ce-am înțeles noi din democrație au tratat problemele cu o fermitate extremă, tocmai pentru a eradica un fenomen foarte periculos, cel al anarhiei, al descompunerii în celule tribale promotoare ale violenței și ale ideilor extremiste.

Nu înseamnă că au și rezolvat problema, dar au încercat să găsească soluții adaptate la vremuri. Câteodată, mai ales în ultima vreme, tocmai din cauza ”opreliștilor” regulilor democratice, nu au reușit.

Noțiunea de galerie a fost confiscată

E foarte adevărat că astăzi nu mai poți lua aceleași măsuri ca pe vremea lui Margaret Thatcher (dar ce efecte benefice au avut pentru fotbal!), important e să fii preocupat și să găsești soluții.

Noțiunea de galerie a fost demult confiscată. Nu numai la noi. Galeria nu mai reprezintă acel grup mai mic sau mai mare de suporteri care cântă pe tot parcursul meciului, care merge cu echipa în deplasări, care poartă cu mândrie însemnele clubului.

În zilele noastre și pe plaiurile noastre, galeria a ajuns un pol de putere, o monedă de schimb, o grupare care se implică în afaceri legate de echipă sau de stadion, în strânsă legătură cu patroni sau conducători alunecoși. Și, când e nevoie, o masă de manevră din perspectivă politică.

Marele defect al descinderilor și reținerilor recente este că au venit abia acum. Gogomănii pe stadioane și în afara lor se petrec de 30 de ani încoace.

Poliția, Jandarmeria și Serviciile au toate informațiile legate de membrii galeriilor și de acțiunile lor. Dar statul hulit de ”galerieni” este cel cu care ei înșiși fac zilnicul troc: vă lăsăm să faceți o parte din ce vreți dar săriți pentru noi când avem nevoie. A se vedea trăsnăile violente ”inexplicabile” de la diverse mitinguri celebre de protest.

De ce așa târziu?

Stai și te întrebi: dacă ai toate informațiile, de ce nu iei măsuri? E clar că trebuie să vină așa-zisul ”OK” de SUS. Cine și ce e acest SUS? Nu e ceva abstract.

SUS este un alt soi de trib, constituit din oameni pe care i-am ales sau am fost puși să-i alegem, care au numit alți oameni, de multe ori rude sau pur și simplu prostănaci cu șira spinării încovoiată. Oameni care dispun de viețile noastre după propriul interes meschin.

Aici, Peluza Sud a Stelei are dreptate când vorbește într-un comunicat despre sistemul subordonat ”adevăraților infractori în costum și cravată”. Așa e.

De cele mai multe ori, marii infractori sunt cei care vorbesc frumos, mint natural și se îmbracă de firmă. Problema vine când aceeași Peluză Sud vorbește despre ”ruinarea vieților unor oameni pentru vina de a deranja” acest sistem.

Rebelii din galerie se consideră anti-sistem, dar uită că însăși echipa pe care o susțin este născocirea unui sistem criminal, nu rezultatul vreunei boemii studențești la o bere.

Ok, a căzut comunismul, avem alt sistem acum. Oare? Luptătorii de gherilă anti-sistem omit faptul că fix acest sistem face posibilă în continuare existența unei echipe profesioniste de fotbal a armatei. Sau a miliției, e același lucru. O normalitate în comunism, o anomalie istorică în vremurile de azi.

În plus, exact acest sistem, cu componenta sa juridică, i-a dat dreptate în tribunale echipei pe care o iubesc disidenții. Sună bine să susții că deranjezi, e o placă folosită de absolut toți cei care s-au trezit cu niscaiva bijuterii pe mâini.

Doar că marii luptători pentru libertate n-au reușit să clintească un pix din birourile reprezentantului sistemului în curtea proprie, CSA. Așa că echipa nu are drept de promovare nici după atâția ani.

Pe ideea nedreptății au mers și rapidiștii când au afișat bannerul de pe Podul Grant care stabilește clar vinovății și priorități. E firesc, oamenii își apără cum pot frații de arme.

Care sunt urmările?

Nu mă aștept la efecte imediate și majore după descinderi și rețineri. E clar că justiția, atâta câtă mai e în România, trebuie să dea verdictul.

Toate demersurile prezentate la televizor (nu mă refer doar la cele legate de galerii) rămân un spectacol ieftin dacă în instanță li se dovedește nevinovăția celor reținuți sau arestați. Sau li se prescriu faptele, așa cum are grijă iubita noastră justiție să se întâmple în cazuri selectate cu atenție.

Dincolo de verdictul juridic, există deja efecte. Pentru că acțiunile autorităților pot juca rolul minim al unei sperietori. Cluburile încep să-și dea seama, în sfârșit, că tactica blatului cu galeria nu mai merge, că trebuie luate măsuri de prevenție. Tocmai pentru a nu deteriora competiția, cum spune îngrijorat Dan Șucu.

Dinspre Dinamo se vorbește deja de noi contracte cu firme de pază, de scanări ca la aeroport. Galeriile însele vor încerca să fie mai precaute.

Ceva-ceva se va mișca pentru a putea să mergi la stadion în siguranță și să te bucuri de fotbal. Să strigi, să cânți, să sari pentru echipa favorită. Să ții fularul iubit deasupra capului în timp ce cânți imnul echipei. Fără măscări, fără rasism, fără petarde în teren, fără bătăi, fără ură. E atât de greu?

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!