Editorial Ștefan Beldie: ”Dacă Hagi va fi selecționer, mulți își vor dori să 'rateze'”

În primul rând, cine sunt cei care nu pot trăi fără un verdict în privința capacităților în antrenorat ale lui Hagi?

Cine sunt cei care au acest uriaș zbucium: este sau nu este Hagi un antrenor valoros?

Cine sunt acești indivizi suficient iubitori de superficialitate care ar vrea ca un verdict legat de o carieră de antrenor să fie dat de un singur mandat pe banca unei echipe, fie ea și echipă națională?

Hagi e mult, mult mai iubit în afara fotbalului decât în fotbal

Teoretic, ar trebui să fie oameni care n-au legătură cu fotbalul pentru că doar ignoranța te poate face să înțelegi atât de puțin această meserie încât să o evaluezi de-o asemenea manieră.

Doar că, din contră, sunt mai ales oameni din fotbal sau oameni care au legătură cu fotbalul, cum sunt ziariștii de specialitate.

În acord cu superficialitatea lor, pot să speculez și eu că-n realitate sunt niște mari lași care n-au curajul să spună că Hagi este un antrenor slab sau măcar nepotrivit pentru echipa națională și o aruncă șmecherește - “va avea o misiune dificilă, dacă ratează, nimeni nu-l va ierta, bla-bla”.

Vai de mine, nimeni nu-l va ierta.

Dar ce grozăvie este să nu te califici la un turneu final sau să nu obții rezultate mari cu echipa națională?

Este ceva ce n-am mai văzut?

Ceva ce nu am mai trăit și simțit?

Atunci?

Repet, e vorba exclusiv de aceeași lașitate care-n emisiuni se manifestă sub formă de laude pentru Hagi, ce-a construit, ce jucători a produs, ce rezultate excepționale a obținut cu jucătorii, iar în pauzele publicitare se manifestă sub forma lui “moamă, regele a luat-o iar razna... Tu nu vezi că niciunul de la el nu face față nicăieri!”.

Care este marele câștig dacă Hagi vine la echipa națională

Marele farmec al echipei naționale este reprezentativitatea sa pentru poporul nostru. Sună desuet într-o lume în care orice nuanță de patriotism ori este luată la mișto, ori este rapid înăbușită corect politic prin atașarea sintagmei “naționalism”.

Și totuși, acesta este adevărul.

Echipa națională e o formă mediatizată de românism și românitate. Fotbalistică și extra fotbalistică.

De asta ideea naturalizării cu scopul obținerii de performanțe este o idee proastă atât timp cât cel naturalizat n-are nicio treabă cu cultura locală, cu identitatea locală, cu tot ceea ce scoate din sărite din perspectiva conturului național orice individ dornic de o lumea mai puțin “înapoiată”.

Iar Hagi este un simbol care întregește ideea de echipă națională. Prezența lui îi dă un sens mai bogat pentru că-n mințile tuturor celor care iubesc această echipă, Hagi se confundă cu naționala și abia apoi cu ideea de Steaua, de românul care a jucat la Real și la Barcelona, de românul care a făcut mai mulți turci fericiți decât oricare altul...

Ceea ce nici n-ar fi prea greu având în vedere istoria relațiilor noastre.

Hagi la națională este un câștig pentru că este un vis care se-ntregește prin apariția unui personaj care lipsea. Iar pe baza acestui vis e absolut firesc să construiască și ceilalți ce vor să construiască.

Inclusiv FRF să se bucure de marketingul acestei lovituri.

Ce se va întâmpla dacă Hagi va rata și ce se va întâmpla dacă va reuși

Dacă Hagi va rata, lașitatea celor care n-au curajul să-l conteste se va manifesta ceva mai evident. Uneori, de-o manieră aproape politicoasă:

“Ați văzut? Dacă nici Hagi, care vorba aia, n-a reușit, păi cum să reușească X-ulescu?” (X-ulescu fiind un alt urât de serviciu sau de context).

Iar dacă mandatul său va fi o reușită, Hagi va avea în continuare soarta super personalităților - va fi lăudat în față și-i vor fi tocate toate hibele reale sau ireale pe ascuns:

“A făcut ce-a făcut și l-a băgat pe Ianis… Deși îl avea pe X pe bancă. Zi și tu… Între Ianis și X, cine e mai în formă la ora actuală?”.

Deci oamenii din fotbal sau legați de fotbal vor rămâne aceeași.

Ce-i în regulă vor fi în regulă, iar lașii vor fi lași.

Dar niște lași guralivi.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google