Filipe Coelho, “partido a partido”! Marius Mitran consideră că antrenorul portughez poate fi cheia câștigării titlului: ”Se apără mai bine decât CFR-ul lui Petrescu”
Galerie foto (1 fotografii): Filipe Coelho, “partido a partido”! Marius Mitran consideră că antrenorul portughez poate fi cheia câștigării titlului: ”Se apără mai bine decât CFR-ul lui Petrescu”
Marius Mitran | Publicat: 16.02.2026 20:47 | Actualizat: 16.02.2026 20:48
6 noiembrie 2025, Viena. Este minutul 19 când, la o simulare a unui jucător de-ai austriecilor, chiar în fața băncii sale, Mirel Rădoi își pierde total stăpânirea de sine și protestele lui apăsate îi aduc eliminarea. Peste alte zece minute îl zăresc în tribună, un pic mai jos și în dreapta grupului de suporteri olteni, majoritatea din generația Maxima.
Marian Bondrea, Emil Săndoi, Doru Cămătaru îl remarcă, profesorul Bondrea se arată surprins nu doar de felul în care se manifestase antrenorul Științei la acea fază, dar e și primul care îl zărește aici, sus, lângă noi. Întorc capul și caut să citesc ceva în profilul entuziastului Mirel Rădoi, creatorul acestei Craiove impetuoase și, evident, valoroase.
Nu descifrez nimic, nici când, în minutul 37, Romanchuk deschide scorul, după o urcare în atac lucrată clar la antrenamente. Craiova are 1-0 și mi-e de ajuns cu investigația, mai ales că meciul e sub controlul nostru. Și așa se și termină, 1-0, Craiova revine în calculele grupei de Conference, iar în campionat îi este bine, nu mai e lider, dar e aproape de el.
Asta pentru că în ultimele două etape făcuse doar un 0-0 la Metaloglobus și un 2-2, acasă, cu Rapid, egalând în minutul 90+7 din penalty. Ce-i drept, după ce ratase ocazii multe și imense, cât pentru un campionat! De la Viena, Craiova revine acasă, pentru prima etapă din retur, meciul în “oglindă” al acelui fabulos și nemeritat 3-3 de la Arad. Nemeritat, da. De către UTA și de către Craiova, care avusese 3-0 în minutul 80 acolo!
Dar UTA învinge la Craiova, cu 2-1, pe 9 noiembrie, și Rădoi își anunță demisia. Era cea de-a șasea în ultimele luni. În 48 de ore Universitatea se mișcă uluitor de repede și echipa are un nou antrenor: Filipe Coelho, portughez, 45 de ani. Tăcut, îngrijorat, îngândurat, cu un surâs șters repede de pe față, grav, pare că știe ceva și nu poate spune încă.
Secund multă vreme al celebrului Paulo Bento, șapte ani doar la naționala Coreei de Sud, apoi la cea a Emiratelor. Trei luni mai târziu, Universitatea Craiova e lider în Superligă unde, în 11 etape, a pierdut doar o dată, la Farul, un meci în care a primit patru goluri și a ratat zece. Duminică seară a învins campioana en-titre, FCSB, pe care, cu trei zile înainte, o scosese și din cursa pentru Cupa României. 2-2 joi, 1-0 cum spuneam, duminică. (Să nu uităm și că a învins pe Mainz, în Europa și a ratat în ultima secundă calificarea la Atena, cu AEK, după ce pierduse în minutul 89 și cu Sparta Praga).
“Sunt foarte fericit! Când am venit, în noiembrie, eram la șase puncte de primul loc și urma un meci important.”
Așa a deschis antrenorul Craiovei conferința de presă după atât de muncita victorie cu FCSB. “Sunt mândru de jucători. Nu mă gândesc la viitor, ci doar la prezent. Depindem doar de noi și o luăm pas cu pas, meci cu meci. Ne gândim doar la noi, la ceea ce putem îmbunătăți”.
Acum 15 ani, când a preluat Atletico Madrid, Diego Pablo Simeone pomenise niște vorbe care, între timp, au fost sculptate pe toți pereții de la Metropolitano. “Partido a partido”, nu cred că e necesară traducerea, și “Si se cree y se trabajo, se puede!” Adică, “dacă tu crezi și muncești, vei reuși!”. Probabil că portughezul de pe banca Științei nu e chiar un original, nu? Să ne întoarcem la el, zic.
Efervescența și forța Craiovei lui Rădoi aduceau cu ele însă o doză mare de risc, o apărare devastat-avansată, care venea mai mereu cu “un trou de memoire”, cum se spune la cursurile de la Clairefontaine, ori, mai pe înțelesul tuturor, un “blackout” de nu mai înțelegeai nimic. Între victoria de la Viena și egalul cu Metaloglobus Rădoi plantase, paradoxal, un dezechilibru care devenise marcă înregistrată.
Bancu răspundea mereu nervos, Baiaram primea ceasul și pierdea echipa, Nsimba nu zâmbea nici după ce egala cu Rapid, în minutul 90+7, Anzor era mai mult pe bancă, iar cine nu era se aștepta să ajungă. După cele zece etape pe primul loc, ieșirea de pe podium.
Aici a apărut Coelho. În electrocardiograma echipei graficul înțepa!
În condițiile acestea, în starea aceasta de spirit, cu timpul puțin și grăbit în care el, antrenorul, trebuia să arate ce înseamnă viața într-o altă dimensiune. Pentru că, în fiecare clipă, acel “partido a partido” însemna și încă înseamnă, de fapt, titlul! Craiova nu a renunțat o zi la ideea de a încheia totul cu titlul adjudecat în acest an! Chiar și în astfel de condiții de roți schimbate din mers, vorba lui Păunescu, când l-a adus pe Teașcă acum 50 de ani la Craiova.
Revin încă o dată. Și închei: Universitatea Craiova de azi este o echipă de autor, pentru că are un creator care a pictat peste pictura care exista, care era frumoasă și care acum aproape că nu se mai vede. Cea de acum e magnifică însă!
Este o echipă echilibrată, la modul cum doar în fotbalul occidental mare se poate găsi, este matură și vicleană, inteligentă și solidară în fiecare moment, iar dirijorul ei nu împarte ceasuri.
În orice caz, nu din acelea de pus la mână. Împarte timp însă, tuturor, iar nimeni nu se mai revoltă, fie că joacă un minut sau 90. Sau nu joacă azi. Știe că va juca mâine. Pentru că dacă se muncește și se crede, se poate! Se poate chiar să te aperi mai bine decât CFR-ul lui Dan Petrescu de acum niște ani și să ataci mai bine decât orice variantă a Universității din ultimii 40 de ani! Încet, Don Filipe, să mergem încet pe această muchie de cuțit. Partido a partido! Mai sunt 13.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
