Tragic sau nu? Ștefan Beldie, despre jucătorii care nu se uită la fotbal în timpul liber: “«Voyeur-ul» Mihai Stoica vs player-ul Ionuț Radu”
Galerie foto(5) Galerie foto (5 fotografii): Tragic sau nu? Ștefan Beldie, despre jucătorii care nu se uită la fotbal în timpul liber: “«Voyeur-ul» Mihai Stoica vs player-ul Ionuț Radu”
Ștefan Beldie | Publicat: 29.01.2026 13:54 | Actualizat: 29.01.2026 13:54
Lucrurile sunt simple – Radu a spus că nu se uită la fotbal dincolo de momentele în care natura meseriei sale îl obligă să-și urmărească adversarii. Altfel, nici nu prea îi place fotbalul în afara celui pe care-l joacă.
Simplu și direct. Mihai Stoica l-a auzit și a avut o reacție rapidă: „Mi se pare o chestie tragică.”
Acum, reflexul celor de pe margine este să dăm uneia dintre părți dreptate, astfel încât să avem în mod clar un „câștigător” și un „învins”.
Și e un reflex normal, pentru că întregul comportament de consum se bazează pe această chestiune – de la meciurile de fotbal pe care le urmărim, cu câștigători și învinși, și până la produsele clasice pe care le cumpărăm, situație în care validăm câștigătorul prin achiziție și indicăm pierzătorii prin refuzul de a plăti pentru restul produselor concurente.
Ambii au dreptate, dar Stoica are o dreptate în plus
În mod paradoxal, ambii au dreptate în ceea ce privește gândirea lor. Nu doar în baza ideii că gusturile sunt chestiuni personale, deci automat subiective, dar și în logica goală a situației.
Lui Radu nu-i place să se uite la meciuri în general. Ce trebuia să facă? Să mintă că-i place? Nu poate fi condamnat în vreun fel pentru că pasiunile sale în ceea ce privește fotbalul se reduc mai ales la participarea sa la joc, nu la privitul de pe margine, așa cum o facem miliarde de oameni.
Din anumite puncte de vedere, chiar pare mai sănătoasă gândirea lui – îmi place să joc, nu să mă uit.
Mihai Stoica își alimentează reacția probabil din două mari surse – pe de o parte, credința de multe ori verificată că nu poți excela într-un domeniu dacă nu ești superpasionat de acel domeniu.
Iar în al doilea rând, iarăși o speculație din partea mea, un soi de dezamăgire conștientă sau nu legată de faptul că pot exista oameni care să nu aprecieze ceea ce-i place domniei sale. El fiind un devorator de fotbal, normal că vede ciudat faptul că Ionuț Radu, portar în prima ligă din Spania și al echipei naționale, sfidează această plăcere supremă a multor bărbați – să se uite la meciuri.
Mai mult, asemeni multora dintre noi, e posibil ca și Mihai Stoica să considere un noroc absolut situația în care ajung fotbaliștii de înalt nivel – câștigă milioane de euro pentru a juca și a se juca fotbal.
Chiar un fel de „nu merită ce are pentru că nu apreciază ce are”.
Dacă Ilie Bolojan spunea că nu se uită la fotbal, era cu totul altceva
După cum știi deja, nu toți oamenii își învârt o mare parte din viață în jurul fotbalului, așa cum o face Mihai Stoica și cum o facem chiar mulți dintre noi care suntem doar pasionați de fenomen.
Prin urmare, dacă un astfel de om ar fi spus că nu se uită la meciuri, ar fi fost ceva banal. Chiar și dacă era cineva celebru – gen premierul Bolojan – nu ți s-ar fi părut ciudat.
Te rezumai la prejudecățile sănătoase din categoria „ce să-i placă ăluia fotbalul? Dacă nu-i cumpărau părinții minge când era copil, nici în poartă nu-l băgau golanii din cartier!”.
Doar că Ionuț Radu chiar este portarul echipei naționale și-și permite ceva ce irită măcar o parte a celor care stăm pe margine și ne uităm la fotbal.
Iar faptul că nu-l preocupă ce ne preocupă pe noi poate cu mare ușurință să ne facă să credem că nici nu-i pasă prea mult de zbaterile noastre legate de fotbal.
Mi-e teamă să nu fie precum fotbaliștii pe care Dorinel Munteanu și Jean Vlădoiu i-au întâlnit pe când jucau la FC Köln: „După un meci pierdut, noi doi eram terminați, n-aveam chef de nimic. Ei, în schimb, nu că se distrau, dar aveau o atitudine ca și când nimic grav nu s-a întâmplat.”
Prin urmare, indiferența asta a lui Radu e enervantă de-a dreptul.
Pare să spună că e ceva în neregulă cu noi, cei care ne consumăm timpul și energia uitându-ne la ce fac alții ca niște voyeuri surescitați, gata să-i criticăm dacă nu prestează așa cum noi înșine n-am fost în stare din tot felul de motive absolut obiective.
Pare ciudat, nu?
Sau tragic de-a dreptul?
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
