”Fostul mare jucător și încă nelămuritul antrenor Costel Gâlcă!”. Analiza lui Marius Mitran, după dezamăgirea din Cupă: ”Rapid, sub semnul întrebării”.

Rapid a jucat slab. Și atunci, ce-ar mai fi de scris? Dar, mai cu seamă, ce ar fi de înțeles din această eliminare, din moment ce e egală cu o ratare de obiectiv, nu-i așa?

Nu, nu-i așa! Pentru că egalul echivalent cu o eliminare și o ratare de obiectiv principal, egalul acesta sec ca o nucă ușoară și aproape fără conținut, acest semn de egalitate cu înfrângerea, practic, spune mult mai mult decât pare.

Incapacitatea Rapidului de a mai susține încă o direcție de mers, poate către cel mai la îndemână trofeu, nu s-a dovedit abia marți seară la Cluj, ci, vai, mult mai devreme, semn că urcarea pe tobogan și apoi alunecarea începuseră mai devreme.

Iată, spre înțelegere, un parcurs al ultimelor 10 (zece!) etape din campionat: CFR Cluj-Rapid 3-0, Rapid-Csikszereda 4-0, FC Botoșani-Rapid 0-0, Rapid-Oțelul Galați 0-2, FCSB-Rapid 2-1, Rapid-Metaloglobus 1-0, UTA Arad-Rapid 1-2, Rapid-Universitatea Cluj 0-2, Hermannstadt-Rapid 0-3, Rapid-Petrolul 1-1. Și acum, eliminarea!

Din 30 de puncte, giuleștenii câștigă 14, iar echipele învinse în această perioadă sunt Csikszereda, Metaloglobus, UTA și Hermannstadt. Adică ultimele două locuri din clasament, plus a patra de la coadă și, cel mai bine clasată, UTA, locul 9. Acasă pierde două meciuri și face o remiză, din totalul celor cinci. Și totuși, Rapid, după 26 de etape e la doar un punct de lider, pe poziția secundă. Și atunci, mai vorbim de o cădere sau doar de o încetinire a unui avânt care…

Care a existat și nu a existat. A unui elan care a fost și nu a mai fost. Rapid, care e o echipă de titlu, ori nu e?

În definitiv, ce se poate spune cu certitudine despre trupa lui Costel Gâlcă azi, cu patru etape înainte de intrarea în play-off? Primul și poate singurul răspuns care stă în picioare e cel filosofic, cum că știm clar că nu știm nimic!

Rapidul acestor zile e o mare necunoscută! Prăbușirea din Cupa României e doar un simptom, nicidecum un verdict.

Ultimele zece etape, al căror incredibil grafic l-am amintit aici, se înscrie și el tot la capitolul “semne de suferință”, dar nu e, nici pe departe, un diagnostic definitiv. Nu doar că mai e mult până departe, cum se spune, dar e încă și mai mult până să înțelegem ceva. Qvo vadis, Rapid?

După aproape 35 de ani de presă, pot să spun că mi-e greu să duc discuția asta spre indiferent orice concluzie, în afară de cea care susține teza că doar la Rapid e posibil să ai și să nu ai, să știi și să nu știi nimic, să poți și să nu poți, să aprinzi și să stingi totul aproape în același timp și cu același gest. Și nu, nu e vorba doar de Costel Gâlcă.

Sigur, antrenorul are o mare responsabilitate în tot acest urcuș care mai degrabă coboară, dar nu numai el. Nu doar tăcerile lui lungi din timpul meciurilor, nici ciudatele lui declarații de după. “Avem nevoie de calitate, nu de cantitate!”, un imperativ care nu avea cum să nu lase loc unor consecințe în vestiar, prelungite apoi până pe teren.

Și au venit Moruțan și Paraschiv, Sălceanu și Iliev. Calitate, dar și cantitate. Sau ?…

Nu știm. Nu e clar, nu e nimic sigur, Rapid e la titlu, dar nu iese din grupă în Cupă, în Giulești câștigă greu cu Metaloglobus și pierde ușor cu Oțelul și “U” Cluj, bate la Sibiu și la Arad, pierde cu FCSB și cu CFR, la Botoșani Petrila produce ratarea campionatului, golgheterii sunt Pașcanu, Ciobotariu și Bolgado, atacanții nu înscriu nicicum, totul e încă bine și echipa încă sus, dar e o observație de bun simț să admiți că are, totuși, mai multe puncte decât a împins-o propriul joc să aibă!

Rapid însă nu e o chiar o enigmă, pentru că totul e sincer în acest joc, caruselul în care s-a suit continuă să se rotească amețind orice analiză obiectivă și nici nu lasă pe nimeni să se dea jos din el. Ești cu Rapid? Rămâi cu Rapid!

Urmează programul cel mai dificil dintre toate, cu Farul.și Slobozia în deplasare, cu Dinamo și Universitatea Craiova în Giulești, apoi linia dreaptă și destul de lungă și ea a play-off-ului, în care nu vor fi însă nici echipe și, mai ales, nici clipe fără intensitate. De acum înainte, totul, dar absolut totul se va juca pe muchie de cuțit, contratimp și pe puncte duble.

În toată această lungă ecuație însă nu situația în sine e complicată, ci ceea ce spune și ce face Costel Gâlcă, cel de a cărui luciditate, în primul rând, depind multe. Dar calmul lui e nefiresc la cum arătau lucrurile în prima oră de joc de la Cluj, așa cum declarația de după meci e inacceptabilă. “Am pus presiune abia după ce am luat gol, am avut doi atacanți în teren, am avut șansa de a reveni. Puteam să câștigăm meciul, PĂCAT CĂ NU AM JUCAT AȘA MAI DEVREME!”.

O declarație foarte corectă, numai că ea putea fi rostită de oricare dintre noi, de dumneavoastră, dar nu de antrenorul echipei care juca așa cum juca. Cum adică, vorba celebră, “păcat că nu am jucat astfel MAI DEVREME!?”

Cine oare pe lume ar fi putut forța, determina acel forcing de final să nu fie abia la final? Cine, în afară de singurul om care putea și era obligatoriu să impună din start alt ritm și alt joc? Alt spirit! Cine oare?

Da, chiar el, fostul mare jucător și încă nelămuritul antrenor Costel Gâlcă!

E singurul răspuns, de altfel, la marile întrebări de deasupra Rapidului, care stă în picioare.

La toate celelalte, răspunsul, concluziile și verdictul vor veni în curând. Tot atunci va veni însă, paradoxal, și marea întrebare! Marin Preda spunea mereu că în lume există una singură, esențială: de ce?

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google