”Hai, România!” Vali Moraru scrie despre singurul documentar despre cei mai frumoși ani ai fotbalului românesc

Înainte să se apuce de o nouă zidire - o școală și un club - a făcut câteva lucruri obligatorii în relația cu lumea care l-a iubit: și-a organizat meciul de retragere la Gala Hagi și și-a făcut un film despre propria carieră într-o serie de DVD-uri, că așa era la modă atunci.

”Și-a făcut”. Hagi are forța asta. În alte părți, casele de producție și organizatorii de evenimente ar fi făcut licitație, s-ar fi bătut la propriu să câștige dreptul unei Gale Hagi sau al unui film despre Hagi.

Specificul local ne face cumva ilogici de multe ori. Cert e că, dacă nu-și făcea singur, Hagi rămânea fără. Și noi la fel. După care, chestionat pe subiect, Gică ar fi ridicat din umeri și ar fi dat vina pe meleagurile carpato-danubiano-pontice, ca mulți dintre noi: ”Ce să fac? Să mă rog să facem un meci de retragere?”. A preferat să-și păstreze umerii la locul lor, și-a suflecat mânecile și s-a pus pe treabă.

Singuratici în relația cu Marea Poveste

Am aceeași senzație când vine vorba despre filmul Generației de Aur a fotbalului românesc. Că o poveste frumoasă revine în matca ei, că-și adună risipirile de peste ani și ni se întoarce în minți și suflete cu ceva din forța și energia de atunci.

Oricât de frumoase ne sunt amintirile, oricât de multe mini-povești am auzit din Marea Poveste, oricât de intense ne vor fi fost trăirile atunci - parcă totul s-a transformat ușor-ușor într-un abur personal. Suntem, ca suporteri, niște singuratici în relație cu Marea Poveste.

Și ei, eroii, cam la fel. Și noi, și ei am trăit Povestea împreună, ne-am conectat unii cu alții într-un mod magic pe care doar fotbalul îl face posibil.

Apoi, când Povestea s-a terminat, ne-am văzut fiecare de viață. Comună a rămas doar dezamăgirea că nu mai avem Povești care să ne adune.

Au trecut 30 de ani de la America. De când ne-am simțit liberi și valoroși cât să atingem norii. La 10 ani era prea devreme, totul era încă proaspăt. Mai toți eroii abia se retrăseseră, își căutau drumul în antrenorat sau în afaceri.

La 20 de ani, altele erau preocupările. Un pol important de putere din Generația de Aur era preocupat de lupta pentru a prelua conducerea federației, ”după 20 de ani”, remember?

Ilie i-a strâns pe toți

Acum pare momentul perfect pentru a retrăi Marea Poveste. Vorba regizorului Claudiu Mitcu, ”au trecut destui ani, s-au sedimentat gândurile, trăirile, personajele principale ale acelei performanțe s-au maturizat, au o abordare mai detașată, au mai mult chef de povestit”.

La fel ca în cazul lui Hagi, a fost nevoie ca cineva să-și suflece mânecile și să-i adune pe toți. Iar treaba asta a făcut-o Ilie. Îi vom vedea spunându-și propria versiune pe cei doi Gică, pe Gabi, pe Ionuț, pe Dan, pe Emeric Ienei, pe Anghel Iordănescu, pe Lăcă, pe Florin, pe Bogdan, pe Belo, pe Dorinel.

Ne vom bucura din nou de Marea Poveste de pe 1 martie în cinematografe. E genul de film la care nu aș miza pe popcorn. S-ar putea să uit de el. Plus că, la final, mi-ar trebui o voce clară să strig ca atunci, la Universitate, ”România! România! Ole - ole - oleee!”.

Citește și

”Klopp de mi vida!” Vali Moraru, editorial despre plecarea lui Jurgen de la Liverpool: ”Nu-mi dau seama cine va putea umple golul lăsat în sufletul suporterului”

”Klopp de mi vida!” Vali Moraru, editorial despre plecarea lui Jurgen de la Liverpool: ”Nu-mi dau seama cine va putea umple golul lăsat în sufletul suporterului”

”Până și Messi și-o fi zis: 'Tot eu?'” Vali Moraru scrie despre premiul câștigat complet neașteptat de argentinian

”Până și Messi și-o fi zis: 'Tot eu?'” Vali Moraru scrie despre premiul câștigat complet neașteptat de argentinian

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google