”Până și Messi și-o fi zis: 'Tot eu?'” Vali Moraru scrie despre premiul câștigat complet neașteptat de argentinian

Oscarurile ajung acuș la venerabila vârstă de 95 de ani, așa că primele ediții au avut loc când încă nu se încheiase epoca filmului mut. La fotbal, Balonul de Aur a apărut la jumătatea anilor ‘50, tot în epoca de început a ceea ce nici măcar nu se bănuia că va deveni neapărat industrie.

Erau vremuri în care, ce să vezi, jurnaliștii cu viziune mișcau lucrurile mai ceva ca șefimea FIFA și UEFA, preocupată de alte sensibilități personale. Jurnalistul Gabriel Hanot este inițiatorul Balonului de Aur organizat de France Football și al înființării cupelor europene, cu o primă discuție în redacția L’Equipe.

În timp, a rămas doar ștaiful, o urmă de prestigiu. Balonul de Aur a fost amanetat o perioadă chiar de FIFA, dar a revenit la mama-revistă după puțină vreme. Așa că fiecare, FIFA cu ”The Best” și France Football cu „Ballon d’Or”, își vede de propriile reguli, de propriile premii și de propriile gale. Pentru că premiile de după spectacolul din teren s-au transformat în propriul spectacol, ca armă de marketing. Și orice spectacol trebuie făcut mare și vândut pe bani mulți. Ca să fie bine. Ceea ce, să recunoaștem, e în logica lucrurilor.

”Andersson află după 30 de ani că a fost nominalizat. Messi află cu 10 ani înainte că va câștiga trofeul!”

Un exemplu despre schimbările de peste timp: suedezul Kennet Andersson (da, acel suedez!) habar n-a avut că după turneul final din ‘94 a fost pe lista nominalizaților la Balonul de Aur. A aflat recent. Un hâtru al online-ului a comentat: ”Andersson află după 30 de ani că a fost nominalizat. Messi află cu 10 ani înainte că va câștiga trofeul!”.

Cam acesta e efectul parodiilor de genul celei petrecute deunăzi la Londra. Sigur că există toate explicațiile din lume, când vrei să negi evidența poți găsi o mulțime de texte de PR.

Dar nu există nici un argument logic pentru care Lionel Messi să fie desemnat ”The Best” din 2023. Am auzit chiar fotbaliști care au susținut că City s-a descurcat foarte bine și fără Haaland, drept urmare norvegianul nu e chiar atât de important cum e Messi. Așa că, dragă Erling, vina ta e că City se descurcă și fără tine. Nu mai contează trofeele câștigate cu tine pe teren, nici golurile tale.

O fi simțit și Messi penibilul momentului și a lipsit de la eveniment, a dat vina pe importanța perioadei de pregătire pentru noul sezon cu Inter Miami. Unde tot el spusese că se duce pentru a scăpa de presiunea și de stress-ul fotbalului mare din Europa.

”Rugați-l pe Henry să țină trofeul până ne-om vedea!”

Și-o fi zis și el: ”Ce să mai bat drumul până la Londra când am amical important cu Salvador? Și chiar nu s-au plictisit? Apropo, Cristiano vine? A, nu? Atunci chiar că nu are nici un rost. Rugați-l pe Henry să țină trofeul până ne-om vedea!”.

Sunt fan Messi, dar cum aș putea să ignor cifrele? Haaland le are pe toate de partea lui. Totul se duce în derizoriu când rezultatul este împotriva evidenței. Și mă gândesc cum Lewa a rămas fără Balon de Aur în 2020, când era unic candidat. Așa cum trebuia să fie și Haaland acum. Sigur, norvegianul mai are timp, însă arunc o privire și la al treilea clasat. Nu era clar pentru toată lumea că următorul Balon de Aur după duelul Messi – Cristiano este Mbappe? Francezul încă mai așteaptă.

Specia umană pare foarte tentată de autodistrugere. Pentru interese de moment e capabilă să distrugă construcții realizate cu greu. Măcar aici, la premiile FIFA, nu putem vorbi de mari tradiții. Dar ne putem închipui cu câtă muncă și răbdare s-a construit brandul Balonului de Aur. Pentru ca acum să se glumească intens pe seama amândurora.

Citește și

Ziua în care Senna a devenit semizeu. Cursa în care brazilianul a învins 10 campioni mondiali. Începutul rivalității cu Alain Prost

Ziua în care Senna a devenit semizeu. Cursa în care brazilianul a învins 10 campioni mondiali. Începutul rivalității cu Alain Prost

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.