”Împleticiți, spre titlu”. De ce crede Dan Ștefănescu că FCSB va câștiga în sfârșit campionatul: ”Ei fac un pas înainte, doi înapoi. Ceilalți fac doar înapoi”
Galerie foto (1 fotografii): ”Împleticiți, spre titlu”. De ce crede Dan Ștefănescu că FCSB va câștiga în sfârșit campionatul: ”Ei fac un pas înainte, doi înapoi. Ceilalți fac doar înapoi”
Dan Ștefănescu | Publicat: 27.11.2023 13:38 | Actualizat: 27.11.2023 14:42
Un gol din lovitură liberă și mult fum. Petarde și pocnitori, în tribune și pe teren. FCSB s-a distanțat de CFR Cluj și se îndreaptă către un titlu pe care îl așteaptă din 2015. Un pas înainte, doi înapoi. Așa merge echipa lui Charalambous și Pintilii, într-un campionat în care toți ceilalți fac doar pași înapoi.
Problema egalizării valorilor s-a pus în urmă cu mulți ani. O vreme, dezbaterea a fost legată de modul în care s-a produs această egalizare. În sus sau în jos. S-au analizat loturi, meciuri, s-a dezbătut până ce discuția a fost golită de sens. Situația e clară. Campionatul e tot mai slab, iar ediția curentă lasă impresia că nimeni nu vrea titlul.
Ca să nu merg mai departe și să spun că nimeni nu-l merită. E de ajuns să urmărești evoluțiile și rezultatele echipelor cu pretenții. Din echipă dominantă, CFR Cluj a ajuns să nu mai bată pe nimeni. Același lucru este valabil și pentru campioana în exercițiu. Nu doar că nu câștigă de șase etape, dar nici măcar nu este în zona play-off-ului. Universitatea Craiova joacă doar câte o repriză, iar Rapid merge în stilul obișnuit. Zmei acasă, giuleștenii sunt mai puțin inspirați în deplasare.
Nu mai miră pe nimeni că Hermannstadt și Petrolul sunt pe loc de play-off. Nu că nu ar merita, dar una este în insolvență, iar alta nu-și plătește jucătorii cu lunile. Tabloul general este gri, ieșirea din criză nu se întrevede.
În tot acest peisaj cenușiu, FCSB este chiorul din țara orbilor. S-a distanțat de CFR jucând precum CFR. Șapte victorii din 11 la limită și, în general, un joc greu de privit, nu doar de înțeles. Imaginați-vă Arena Națională goală, ca în timpul pandemiei, sau cu doar o mână de oameni în tribune. Derby-ul în care FCSB s-a chinuit s-o învingă pe Dinamo n-ar fi fost cu nimic mai atractiv decât un Clinceni – Gaz Metan, din edițiile trecute.
Au fost mai multe faulturi și cartonașe galbene decât faze de poartă și singurii care merită felicitați sunt cei care au îndrăznit să ia calea stadionului, în cea mai friguroasă etapă a sezonului. Ei sunt cei care țin în viață fotbalul românesc, cei care încă mai speră că, la un moment dat, am putea să ne ridicăm din oceanul de mediocritate care ne înconjoară.
Un fotbal încâlcit precum regulile care îl guvernează și strategiile celor care îl conduc. FCSB are pretenții și nimic mai mult. Liderul trăiește din execuții individuale, din sclipirile unora care formează un grup de egoiști. Unii, mai talentați. Alții, cu impresia că au atins Everestul fotbalistic odată cu transferul la FCSB.
Olaru a demonstrat încă o dată că nu întâmplător nu joacă la echipa națională, deși este căpitanul liderului. Miculescu nu mai are nimic de arătat, pentru că nici n-a arătat vreodată că ar putea fi un jucător demn de urmărit. Nici măcar la UTA.
Coman are sclipiri și un orgoliu nemăsurat, căruia îi cad victimă, de cele mai multe ori, coechipierii. Când și când, și adversarii. E de ajuns să-l privești pe Ovidiu Popescu pentru a-ți da seama că un sport în care și-a făcut loc un personaj atât de încruntat nu are cine știe ce viitor.
FCSB s-a chinuit cu un Dinamo pe care nici suporterii nu-l mai pot ține în viață. S-au săturat de promisiuni deșarte și de umilințe fără număr. Pe Arena Națională este posibil să fi văzut ultima zvâcnire a unui club odinioară mare, care se îndreaptă către a doua retrogradare în trei sezoane.
Mai rar așa lipsă de talent precum la echipa lui Burcă. Aflat el însuși în criză, antrenorul lui Dinamo face apel la orgoliul jucătorilor, de parcă orgoliul ar putea substitui valoarea. O dată, de două ori, se poate întâmpla, dar nu pe termen lung.
Dinamo nu este cu nimic mai bună decât Botoșani, singura echipă care nu a câștigat vreun meci în acest sezon. Victoriile pe care le-a obținut aproape de sfârșitul verii au fost mai mult rodul întâmplării decât al unei strategii bine puse la punct. Dinamo are doar nouă goluri marcate în 17 etape, adică înscrie la fiecare două meciuri și n-a obținut niciun punct după ce a fost condusă.
Cu jucători din Madagascar și cascadori ai râsului adunați de prin străfundurile Europei fotbalistice, Dinamo se îndreaptă cu pași mari spre liga a doua. Punct și de la capăt, ideea enunțată de fanii din peluză, au mai avut-o și alții, dar care presupunea cu totul altceva decât s-a întâmplat la echipa din Ștefan cel Mare.
Pe rând, mari dinamoviști au fost considerați trădători doar pentru că au avut curajul de a spune că numai falimentul o mai poate salva pe Dinamo. Pe modelul din Giulești, unde Rapid a revenit după ce a coborât în infern și a luat-o de la capăt. Dinamo nu are bani, despre idei, nici nu poate fi vorba. Le vedem etapă de etapă, un chin nesfârșit al unei echipe care devine pe meci ce trece tot mai irelevantă.
Cu un astfel de adversar s-a chinuit FCSB. Dintr-un astfel de fotbal sperăm, probabil inutil, să iasă o echipă capabilă să ajungă în grupele unei competiții continentale. Pe noi nu ne mai prinde toamna în cupele europene. Poate și de aceea, calificarea la Euro trebuie privită drept o mare performanță.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
