lucescu 80 Lucescu, un mare antrenor și un maestru sforar. Remus Răureanu îi face portretul nefardat lui Il Luce, omul care a răzbit, însă n-a și performat în Serie A

Edi și Anghel Iordănescu au discutat mult despre fotbal din momentul în care juniorul s-a apucat de antrenorat. Înainte de a-l sfătui despre sisteme de joc și despre gestionarea loturilor, cel mai important sfat la care s-a gândit Puiu a fost altul: ”Tu să nu mă ai pe mine ca model în relația cu presa și cu oamenii, în general! Modelul tău trebuie să fie Mircea Lucescu!”.

Cea mai mare lovitură a lui Mircea Lucescu: din bezna comunistă direct în Serie A

Ursuz mai mereu, Iordănescu nu a avut prieteni-ziariști și nu a dezvoltat legături puternice nici cu agenți, cu președinți de cluburi. ”Antrenorul secolului” în România nu a prins nici măcar un contract în Europa de Vest.

Lucescu a procedat exact invers, el a fost în permanență preocupat să-și creeze și să-și dezvolte o rețea de cunoștințe în fotbal și în media. În baza unor astfel de relații, nea Mircea a fost în 1990 protagonistul unui transfer uluitor: de la Dinamo București la Pisa, în Serie A!

Italia avea în vremea aceea cel mai puternic și mai bogat campionat din lume, era aproape imposibil ca un tehnician din Blocul Comunist să intre direct pe cea mai mare scenă a fotbalului.

Ceilalți antrenori non-italieni din sezonul 1990-1991 au fost:

- Sebastiao Lazaroni la Fiorentina, un fost selecționer al Braziliei

- Zbigniew Boniek la Lecce, o legendă a fotbalului mondial, fost jucător la Juventus și la AS Roma pe parcursul a șase ani

- Vujadin Boskov la Sampdoria. Sârbul jucase pentru formația din Genova în anii ‘60, iar ca antrenor condusese naționala Iugoslaviei și pe Real Madrid.

Și a mai apărut Mircea Lucescu, fost selecționer al României care le mai antrenase pe Dinamo și pe Corvinul Hunedoara. El nu avea nici măcar o licență de antrenor care să-i permită să lucreze în Italia! A fost angajat ca director tehnic, cu secundul Luca Giannini folosit ca paravan.

Mircea, copilul din Apărătorii Patriei pe care oamenii au greșit când l-au subestimat

Lucescu nu a avut acces în Serie A brusc, ca și cum ar fi câștigat la Loto. El și-a pregătit mutarea aceasta cu mulți ani înainte. A văzut, a simțit ceva ce alți tehnicieni români nu erau capabili să simtă.

Nea Mircea își dezvoltase legături în Italia încă din anii ‘80. El a adus Saniplast ca sponsor al lui Dinamo. Steaua avea Ford și suporterii roș-albilor scandau ”Saniplast italian bate Ford american!”.

Anterior, Lucescu o învinsese ca selecționer pe Italia, campioana mondială din momentul acela. A fost 1-0 pentru România, cu un gol pe care l-a marcat Laszlo Boloni. Il Luce a povestit că înaintea acelei partide i-a fost permisă o vizită la Coverciano, în centrul de pregătire al italienilor, în locul în care ei aveau și școala de antrenori, și tot planul.

”M-au subestimat, s-au gândit că era în regulă să mă primească acolo fiindcă oricum nu reprezentam un pericol pentru ei”. Au greșit că l-au subestimat, așa cum greșiseră toti ceilalți care îl trataseră la fel pe un băiat crescut în Berceni, în Apărătorii Patriei, într-o sărăcie lucie.

Nimic nu anunța succesul pe care avea să-l înregistreze Mircea Lucescu. În termeni de pariuri, cota pentru reușita lui în viață era imensă.

A retrogradat de patru ori din Serie A, nu a rezistat în prima ligă nici măcar cu vedetele României: Hagi, Sabău, Răducioiu, Lupu

Ionuț Chirilă a spus recent la iAMsport Live: ”Nu Lucescu m-a inventat pe mine ca antrenor, Ioan Chirilă l-a creat pe Mircea Lucescu”. Sigur că nu are dreptate Ionuț, tatăl lui a fost doar un romancier al carierei lui Il Luce.

Tehnicianul a știut să dezvolte relații puternice și în presă și a beneficiat de pe urma lor. Ioan Chirilă întâi, Ovidiu Ioanițoaia ulterior au sprijinit imaginea care a existat în România despre rezultatele lui nea Mircea.

În Italia, Lucescu a retrogradat de patru ori: o dată cu Pisa, de două ori cu Brescia și o dată cu Reggiana. Întotdeauna loturile erau slabe, cluburile erau prea mici, îl furau arbitrii, avea ghinion. Acestea erau veștile prezentate în România.

În cluburi diferite și în ani diferiți, Il Luce a retrogradat avându-i pe: Hagi, Sabău, Răducioiu, Lupu, Simeone, Chamot, Pirlo, Baronio, Cadete, Adani, Paolo Negro, Grun, Adolfo Valencia, Simutenkov, Ballotta.

Mircea Lucescu e un mare antrenor de fotbal, nu e un om sfânt

Nu erau atât de slabi, totuși, nu-i așa? Retrogradările din Italia nu au afectat nici măcar un pic imaginea pe care Lucescu o avea în România. Amiciția cu cei mai importanți ziariști din București funcționa ca un scut.

În timp, nea Mircea nici nu a mai avut nevoie de protecție din partea prietenilor. El a ajuns să aibă o asemenea aură de magician încât o critică sună blasfemiator. O persoană din Federație mi-a spus la puțin timp după ce Lucescu fusese angajat ca selecționer: ”E incredibil! Orice spune, orice face el e considerat bun. Dacă Edi Iordănescu ar fi procedat exact la fel ar fi devenit controversat”.

Lucescu însuși s-a comportat des în ultima vreme ca un om obosit, irascibil, lipsit de răbdare și de chef pentru dezbatere: ”Am optzeci de ani, pot să spun orice vreau eu!”. A plecat brusc din conferințe de presă, din interviuri în direct.

Reporteri tineri îl enervau cu întrebările lor în loc să-i fi scris epopei așa cum proceda Ioan Chirilă. La mulți ani, nea Mircea! În 1993 aveam 9 ani și am suferit enorm când Brescia a pierdut barajul pentru salvare cu Udinese, 1-3. Mi se părea ireal, inacceptabil că Lucescu putea să retrogradeze.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google