”O certitudine și o speranță”. Marius Mitran, în căutarea antidotului pentru Turcia: ”Drăgușin, unicul și ultimul”.
Galerie foto (1 fotografii): ”O certitudine și o speranță”. Marius Mitran, în căutarea antidotului pentru Turcia: ”Drăgușin, unicul și ultimul”.
Marius Mitran | Publicat: 28.02.2026 11:40 | Actualizat: 28.02.2026 11:41
L-ați văzut, acum câteva zile, pe Alexander Sorloth, în acel 4-1 cu care Atleti o demola pe Bruges? Norvegianul, care a reușit un hat-trick cu belgienii, va fi adversarul direct, peste câteva zile, al lui Radu Drăgușin, în “dubla” din optimile de finală ale Ligii Campionilor dintre Tottenham și Atletico de Madrid.
Radu al nostru asta are în perspectiva imediată europeană, nu mai amintesc de meciurile săptămânal-infernale din Premier League. Asta are, asta îl așteaptă! Acest Sorloth, pe lângă care Haaland, colegul aceluia de la naționala Norvegiei, pare doar un adolescent întârziat, ceva mai bine antrenat la sală!
O anumită stare de competiție trăită de Radu, egală cu starea de grație a unui campion, pentru că Drăgușin exact în acești termeni trebuie apreciat, discutat și comentat. Nu doar pentru că a rămas ultimul reprezentant al țării noastre în elita severă care se numește Champions League, dar e și unicul fotbalist român care mai are în carieră astfel de repere. Nume mari ca adversari, nume mari în propria echipă, meciuri pentru istorie. Fotbal la nivel înalt.
Sorloth sau Julian Alvarez, poate Griezmann, depinde ce va decide Cholo Simeone pe 10 martie să-i pună în față.
Și în fața cărora Radu trebuie să supraviețuiască, adică să se califice.
Știu discursul pe care Igor Tudor, noul antrenor al lui Tottenham l-a aruncat deja pe piață, cum că Drăgușin nu ar fi tocmai ce-și dorește el de la un apărător, dar sunt absolut sigur că șansele mai mari să continue cu “Spurs” le are Radu, nicidecum Igor, la care chiar nu înțeleg ce l-a recomandat pentru un astfel de campionat și, mai cu seamă, o echipă cu greutatea lui Tottenham, fie ea și greutatea de exprimare din Premier League, dacă e să ne dăm cu părerea și noi, la fel de critici ca fostul mare fotbalist croat, departe, ca antrenor, totuși, de ce a fost ca jucător.
În fine, Radu Drăgușin, abia revenit după o cruntă accidentare, care l-a ținut aproape un an în afara terenului, e acolo unde merită să fie. Cu astfel de adversari în față, cu mari fotbaliști alături de el, precum Cuti Romero, campionul lumii, ori van den Ven, olandezul cu adevărat zburător. Drăgușin, rămas astăzi ultimul fotbalist român care mai joacă la un astfel de nivel dintr-o listă care, acum 25 de ani și mai bine îi avea pe mulți, de la Hagi, Gică Popescu, Răducioiu și Adrian Ilie, până la Mutu, Chivu, Raț sau Marica. Astăzi, în martie 2026, Radu Drăgușin e unicul român care mai poate să spună lumii ceva despre noi. Și nu doar statistic!
Altfel, deși nu cred că există și un altfel de mod de supraviețuire pentru noi, România însăși va pleca la Istanbul, peste mai puțin de o lună, tot cu Drăgușin ca principala noastră piesă de rezistență, la modul cel mai propriu și mai concret.
Dacă e să avem o șansă pentru a trece de Turcia, învingând-o la ea acasă (brr, ce greu e de scris asta!), atunci Radu Drăgușin e primul, sau ultimul, cum doriți, zid în fața unora ca Arda Guller, Kenan Yildiz, Hakan Calhanoglu și încă alții.
El, Radu, apoi Dennis Man, Vlad Dragomir, Ionuț Radu, Răzvan Marin, care au mai fost sau încă mai sunt în Europa.
În acea Europă, nu neapărat și exclusivist de Champions, deși Man și Dragomir de acolo sunt și ei. În Europa care contează, hai să zicem așa. Pentru un Mondial, pentru o lume care ne refuză prezența acolo de 28 de ani.
Deloc o coincidență, adică de pe vremea când, în Champions League, jucau, așa cum am spus mai sus, Gică Hagi, Gică Popescu, Dan Petrescu, Adrian Ilie. Bineînțeles că nimic nu e întâmplător pe lumea asta!
Radu Drăgușin nu e, evident, Gică Popescu, asta ca să avem, ca termen de comparație, o aceeași poziție în teren, și chiar aceeași echipă, Tottenham, deși uriașul Gică Popescu a jucat cam puțin ca fundaș central, iar la londonezi doar un sezon. Dar a fost sezonul care l-a propulsat la Barcelona, lângă Guardiola, Stoicikov sau Figo! Ce vremuri, nu?
Oricum am cântări întreg ansamblul, România nu are mai mult decât înseamnă Radu Drăgușin azi. Are o certitudine, în egală măsură în care are și o speranță. Drăgușin nu e Popescu, am convenit asupra acestui adevăr, dar e cineva!
Pe 26 martie, la Istanbul, Radu va veni după confruntarea dublă cu Sorloth și Julian Alvarez. Colegii lui, (adică România mai mare și mai multă), vor veni cu prezentul lor, cu experiența fiecăruia dintre ei, de la Eindhoven sau FCSB, de la Celta Vigo la Universitatea Craiova, de la Hannover la Pisa, de la AEK Atena la Rizespor ori Alanyaspor.
Turcii vor veni și ei cu a lor, exersată la Real Madrid și AS Roma, la Juventus Torino sau Inter Milano. Nu e totuna!
Pentru a face față acestui dezechilibru evident, îl avem pe Mircea Lucescu, a cărui carieră și experiență, a cărui valoare dovedită și a cărui capacitate de provoca succesul, până la urmă, sunt clar superioare celor ale lui Vincenzo Montella. Dar îl avem și pe Drăgușin! Puterea lui de a reveni după accidentarea horror, reziliență și psihic de oțel, puterea exemplului său, valoarea, clasa lui, toate acestea arată că da, el e ultimul mare tricolor de pe lunga listă începută acum câteva decenii. Dar poate că nu e singurul de acolo! Poate mai vin lângă el și alții! Poate sunt, deja, acolo!
Iar atunci, meciul cu Turcia, care pare a avea totul de partea ei, ar deschide iar lista și discuția, ba poate chiar și istoria.
În definitiv, nu ar fi chiar prima oară când un jucător important ar forța schimbări la fel de importante în destinul unor oameni, ca și în cel al unor națiuni.
Poate, cine știe?!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
