”O seară rară”. Dan Ștefănescu, concluzii după rezultatele bune obținute de echipele românești în Conference League

Sigur, nu e nici august, iar astfel de partide ne dorim să le vedem toamna. Și totuși, coeficientul se crește și cu tururile preliminare. Cu victorii în fața unor adversari pe care ne-am obișnuit să-i tratăm de sus.

De la nivelul pretențiilor noastre, la realitate, căderea este abruptă. Mai sunt și echipe slabe, chiar mult mai slabe decât ale noastre, cum ar fi ȚSKA-urile bulgărești, dar nu prea le-am mai întâlnit în ultimii ani. Sau poate le-am făcut noi să arate bine.

Cert este că măcar în teorie, Superliga poate duce toate cele patru echipe în turul trei preliminar. FCSB a mutat prima și, în ciuda jocului foarte slab, a obținut un succes care ar trebui să-i aducă o calificare pentru dubla cu Nordsjaelland.

Performera mijlocului de săptămână mi se pare Sepsi. O echipă care nu are pedigree, care abia a început să construiască drumul către performanță, în fotbalul nostru, să ne înțelegem, a obținut primul mare succes european.

De ce mare? Pentru că ȚSKA Sofia, chiar și în această perioadă, reprezintă mai mult în fotbalul continental, decât câștigătoarea ultimelor două ediții ale Cupei și Supercupei României.

Sepsi, victorie entuziasmantă

Sepsi este o echipă atentă la buget, cu un parcurs bine definit și care nu încearcă să fenteze pe nimeni. Victoria și maniera în care a obținut succesul de la Sofia sunt dătătoare de speranțe.

Pentru că, în detrimentul declarațiilor precaute, Sepsi este mai mult de 75% calificată, așa cum spunea Laszlo Dioszegi. Jucătorii din Sfântu Gheorghe chiar sunt fotbaliști, în comparație cu bulgarii și străinii pe care-i aduc echipele de la sud de Dunăre.

În ciuda avertismentelor primite de la foști internaționali, care au avut sau mai au legături cu fotbalul din Bulgaria, modul în care au jucat cele două echipe din Sofia conduce către o singură concluzie.

În fotbalul vecinilor noștri, doar Ludogorets contează. Restul, pământ de flori. De aceea este și mai mare regretul că FCSB și Sepsi nu au obținut victorii și mai clare.

Așteptări depășite în Gruia

În Gruia, Mandorlini și-a suflecat mânecile și s-a apucat de treabă. Fără conferințele de presă pline de nervi ale lui Petrescu. Fără declarații tăioase, fără ieșiri care să te pună pe gânduri cu privire la starea de sănătate a antrenorului. Așa cum îi stă bine unuia școlit la Coverciano și care știe bine la ce s-a înhămat.

Primele meciuri ale echipei din Gruia sunt mai mult decât promițătoare, în startul unui sezon în care mulți prevesteau o cădere accentuată.

Iată că nu este așa, iar CFR Cluj arată că știe să joace și fotbal, ceea ce nu prea făcea pe vremea lui Dan Petrescu. Încă se apără atunci când are avantaj, dar asta nu se poate schimba de pe o zi pe alta.

Băieții lui Mandorlini, mai ales cei pe care italianul i-a cerut pentru că îi știa și ei, la rândul lor, știau filosofia fostului fundaș al Interului, au făcut un meci foarte bun cu Adana Demirspor.

Au știut să suporte presiunea unui adversar evident mai bun, dar au marcat primii și chiar au avut ocazii de 2-0. Din păcate, s-a terminat doar 1-1, un rezultat nu tocmai rău, de vreme ce Șumudică anunța Apocalipsa în momentul în care turcii au ajuns la porțile Clujului.

Farul, la un pas de dezastru

Tocmai meciul cel mai sigur era să se încheie prost. În ciuda unei dominări copioase, Farul a avut nevoie de un gol marcat în al cincilea minut de prelungire pentru a trece de Urartu.

O echipă din Armenia, care n-a fost deloc departe să-și găsească un loc de cinste alături de celelalte pe care ai noștri le-au făcut conoscute la nivel continental. Farul continuă să viseze în apărare, ceea ce face ca serile europene să fie destul de agitate.

Când Hagi îi cere lui Aioani să nu facă zid, așa cum s-a mai întâmplat și cu alte ocazii, te aștepți ca portarul să vadă mingea care vine de la 30 de metri. Chit că vine repede, nu ai cum să o atingi cu antebrațul, așa cum a făcut Aioani, portar pe care destui îl cereau titular la echipa națională după ce a câștigat titlul.

Farul încearcă să obțină și validarea europeană, după cel de-al doilea titlu câștigat de Hagi, iar asta s-a văzut în furia cu care constănțenii au atacat chiar și în minutele rămase după golul lui Larie.

Nu e deloc puțin să marchezi de două ori în prelungirile celor două reprize, dar ar fi de dorit să o faci nu doar atunci când ai cuțitul la os.

Până la urmă, pe nervii lui Hagi și ai noștri, probabil că Farul va învăța să gestioneze și astfel de partide în care doar adversarii nu au nimic de pierdut.

Trei victorii și o remiză în patru meciuri. Dacă vom reuși, la un moment dat, să ducem astfel de seri în lunile de toamnă, am ajunge în situația de a nu ne mai plânge ba de căldură, ba de programul încărcat.

Asta s-a mai întâmplat, și nu demult, într-o altă viață. Și totul a pornit tot de la un moment de minimum, așa cum traversăm și acum.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google