Ștefan Beldie: Câtă dreptate are Gâlcă legat de întărirea lotului Rapidului

Pe parcurs, acesta și-a nuanțat dorința – „am nevoie de un mijlocaș cu profil diferit față de cei pe care-i avem acum”.

Apoi, a cerut și un atacant central.

Dacă te uiți la lotul giuleștenilor, lucrurile sunt simple în privința acestui post. Gâlcă îl are doar pe Kolijc în mod real, pentru că Burmaz e accidentat, Jambor pare un amestec de inadaptare și inutilitate, iar Baroan nu a reușit, cu excepția debutului, să ajute real Rapidul.

O echipă care se luptă pentru primele poziții, chiar dacă folosește un sistem cu un singur atacant central, tot are nevoie de măcar două soluții concrete pentru această poziție și o a treia, care poate să însemne un fotbalist tânăr cu foarte mult potențial evident.

Prin urmare, Gâlcă este acoperit doar strict numeric.

Faptic, repet, e vorba totuși de Kolijc, care are bucăți mari de meciuri în care nu există, Baroan, care este exclus din lot pentru lipsa de implicare la antrenamente, și Jambor, care primește șanse probabil mai ales pentru că Rapid a făcut o uriașă investiție financiară în aducerea sa.

În privința mijlocașului ofensiv, ar trebui să fie cineva diferit de Christensen, Gojkovic și încă fragilul sau neadaptatul Hazrollaj. Sau, mai direct spus, cineva care să-i permită Rapidului să conteze mai mult când încearcă să atace pozițional, chestiune absolut necesară unei echipe care trebuie să câștige meciuri, nu doar să speculeze contre.

Gâlcă vrea însă mai mult de un mijlocaș ofensiv și un atacant

Înainte de meciul cu FCSB, antrenorul Rapidului a dezvăluit că se simte real acoperit doar în zona fundașilor centrali, unde are nu mai puțin de cinci soluții – Kramer, Pașcanu, Ciubotariu, Bolgado și Ignat.

Exagerează Gâlcă?

Teoretic și practic, nu.

Chiar are nevoie de încă doi atacanși centrali, așa cum a îndrăznit să anunțe în contextul în care pare să fi renunțat în totalitate la Baroan.

Și probabil se gândește că, dacă Petrila sau Dobre vor lipsi din cauza accidentărilor sau suspendărilor, Micovschi, Rareș Pop sau chiar Hazrollaj nu s-ar ridica la nivelul acestora.

Dar există echipe în Liga 1 care să aibă dubluri de același nivel pentru niște fotbaliști din categoria lui Dobre și Petrila?

E greu să ai așa ceva și într-o singură variantă…

Paradoxul Dinamo – echipă fără lot, dar cu joc de candidată la titlu

La finalul înfrângerii cu FCSB, Gâlcă a concluzionat că „mă așteptam să avem mai multe puncte, dar ne trebuie jucători. Și la mijloc, și în atac… Ne trebuie jucători cu personalitate și calitate. Cantitate avem, dar ne trebuie jucători cu calitate. Eu așa cred. Dacă vrem să ne îndeplinim obiectivele, ne trebuie jucători valoroși”.

După credințele tradiționale legate de cum ar trebui să fie relația unui antrenor cu vestiarul, asta nu sună nici pe departe bine. Pe de altă parte, Gâlcă pare diferit, din anumite puncte de vedere, de alți antrenori dornici să spună în presă tot ce-i nemulțumește, în sensul că omul a ținut de o idee dintr-un capăt în altul.

N-a spus niciun moment altceva; singurele adăugiri au fost produse de realitatea jocului Rapidului. E firesc ca, după o bucată zdravănă de campionat, să tragă o concluzie majoră, mai ales că încă din primele zile a insistat că va căuta mereu să evalueze soluțiile din interior.

Prin urmare, din acest punct de vedere, antrenorul Rapidului este coerent și îndreptățit să ceară ceea ce consideră că are nevoie pentru a face din Rapid o echipă care să joace mai des meciuri „întregi”.

Pe de altă parte, nu pot să nu remarc că Dinamo are un joc excepțional în condițiile în care Kopic are un lot net inferior Rapidului, oricum ai evalua lucrurile.

Sigur, și ei se vor întări în această iarnă tocmai pentru că își văd limitele produse de lipsa soluțiilor de pe bancă, dar până în acest moment Dinamo a reușit să-și domine toți adversarii, cu excepția ultimului meci, cel cu UTA.

În rest, indiferent că au pierdut sau au făcut egal, Dinamo n-a arătat niciun moment că e o echipă cu atât de puține soluții, ci dimpotrivă.

Care-i concluzia?

Că Gâlcă are nevoie de jucători, dar și că limitele de exprimare ale Rapidului din multe meciuri n-au ținut doar de calitatea lotului, ci și de capacitățile sale de-a-și face fotbaliștii să joace ceea ce el spera să joace.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google