Ștefan Beldie: De ce și-a anunțat Șumudică demisia aseară

De ce a făcut-o?

Reflexul celor care-și dau cu părerea este să spună că e o nouă manevră magistrală a celui care-și joacă fiecare carte cu inteligența sclipitoare a unui star din marile circuite de poker.

Există această credință legată de capacitatea lui Șumudică de a face din vorbe tot felul de minuni care salvează Rapidul de presiuni și aduce

După părerea mea însă, Șumudică a vorbit din nou aiurea.

Nu de plăcere, ci pentru că de fapt nu face față presiunii.

Care presiune izvorăște nu doar din ceea ce așteaptă fanii de la antrenorii Rapidului, nu doar de la ceea ce în mod absolut normal așteaptă conducerea clubului de la antrenorii pe care-i plătesc, ci și din incapacitatea lui Șumudică de-a-și controla propriul discurs.

Această presiune care l-a făcut să anunțe dramatic faptul că gata, pleacă de la Rapid, e născută inclusiv din toate afirmațiile publice făcute de Șumudică încă de când îi analiza prestațiile lui Lennon și promitea că dacă el vine, va sta mâța-n coadă.

Mitul antrenorului care are vorbele la el e un semi-fals

În ce sens?

În sensul că deși Șumudică are vorbele la el, de prea multe ori ceea ce spune sabotează chiar interesele clubului său.

A avut grijă să-l anunțe public pe Rareș Pop că n-are șanse să ma joace și a făcut-o din proprie inițiativă, urcat pe valul entuziasmului necontrolat după un meci câștigat.

Nu l-a întrebat nimeni atunci ceva de Rareș Pop, doar că Șumudică pare să aibă de fapt un control slab asupra a ceea ce-i trece prin minte și asta se vede.

De asemenea, toată drama de după înfrângerea cu U Cluj, legată de felul în care a suferit el singur-singurel a fost o nouă mostră de histrionism amestecat cu lipsă de autocontrol.

Cu ce ajută pe cineva de la Rapid faptul că antrenorul anunță că și-a făcut Paștele în mansarda casei sale, că nu i-au priit pasca și ouăle după ce a pierdut disputa cu Sabău?

Cu absolut nimic.

Doar că suprema drama queen a Ligii 1 este atât de absorbită de propria persoană încât nu poate să deseneze din vorbe vreun tablou în care propria persoană să nu umple în totalitate cadrul.

Mandatul lui Șumudică la Rapid nu a fost despre ce obține echipa și nici măcar despre ce obține Șumudică. A fost doar despre Șumudică - despre cât de greu îi este lui după Lennon pentru că s-a greșit pregătirea, despre cât de greu îi este lui cu Moldovan și Sandu, despre cât de greu îi este lui cu Omar El Sawy care-i marchează gol, despre cât de greu îi este lui cu Vulturar care joacă la loturile naționale și vine obosit la club, unde n-a jucat deloc.

Tot este despre Șumudică și despre dramele sale fotbalistice.

Ce rămâne din mandatul lui Șumudică

Când cei de la Rapid, antrenor și jucători, spun că sunt șanse mici să mai prindă cupele eurpene prin intermediul poziționării din campionat, de fapt spun că se cunosc suficient de bine și știu ce pot face.

Sunt încă 15 puncte în joc, deci șansele nu sunt doar matematice, ci și fotbalistice. Dar ca să fie și fotbalistice, trebuie să joci fotbal. Iar sezonul acesta, Rapid are foarte puține meciuri cap coadă în care a jucat fotbal.

Foarte-foarte puține.

A fost acel 5-0 cu Farul din Giulești, a fost acel 3-3 cu FCSB de pe Arena Națională... Repet, refer strict la jocuri în care echipa a făcut un meci bun cap-coadă, nu bucăți de meciuri. Fără ironie, inclusiv înfrângerea recentă din Giulești cu Craiova (1-2) a fost un meci mai bun decât multe altele în care echipa lui Șumudică a luat puncte.

Problema lor nu a fost de ghinion, ci de joc. Întradevăr, e frustrant să ajungi să pierzi în ultimul minut atât de mult, dar de ce ajungi atât de des în acea postură? Pentru că jocul nu te ajută să eviți acest ghinion de altfel absolut evident.

Jocul nu-ți oferă un avantaj suficient de mare pe tabelă ca să nu conteze de fiecare dată că adversarul dă gol în ultimele clipe ale partidei. Și tot jocul nu te ajută să împiedici adversarul să te încalece de fiecare dată când ai acel avantaj fragil.

În fine, mulți fac o confuzie legată de “performanța” intrării în play off. Când Șumudică a preluat echipa de la Lennon, Rapid se afla pe locul 12, cu doar 6 puncte acumulate în 6 meciuri. Doar că a avut la dispoziție alte 24 jocuri să ajungă pe locul 6, care se afla la acel moment la doar 3 puncte distanță.

Deci Șumudică a avut de recuperat 3 puncte care-l despărțeau de locul 6, pe care l-a ocupat într-un final. Și a trebuit pentru asta să depășească 6 echipe cu bugete care au făcut investiții infime comparativ cu Rapid. Nu mai vorbesc de faptul că majoritatea nu-și plătesc jucătorii decât când își aduc aminte că-i pot pierde la comisii sau nici atunci.

Concluzia?

Nimeni obiectiv nu poate să-i conteste lui Șumudică talentul de antrenor, flerul său în ceea ce privește capacitatea de-a identifica în mod corect valoarea jucătorilor sau chiar abilitatea de-a se conecta în unele momente de-o manieră spectaculoasă cu fotbaliștii săi.

Toate acestea sunt chestiuni rare sau foarte rare, de multe ori imposibil de învățat la școala de antrenori chiar dacă domnul Burchel îi ține câte 7 ani pe elevii săi acolo.

Doar că același Șumudică are o uriașă problemă - îi lipsește o minimă disciplină când vine vorba de-a înțelege că nu poți pune continuu disperarea ta de-a-ți proteja de-o manieră fricoasă imaginea în fața intereselor clubului.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.