"Știm ce e Kosovo, în sfârșit". Marius Mitran taxează comportamentul "ridicol" al kosovarilor: "Noaptea minții!"
Marius Mitran | Publicat: 16.11.2024 13:01 | Actualizat: 16.11.2024 13:01
Noaptea nu e aproape niciodată un sfetnic bun. Nu e un sfetnic, în general. Cu atât mai puțin, noaptea minții. Pentru că, după o jumătate de secol de mers pe stadioane, am ajuns să o trăiesc și pe asta, noaptea minții. Rău a mai fost!
La nici 12 ore după meci, senzația acută de păcăleală persistă, ba chiar apare și o stare de compasiune pentru cine a vrut să te ia peste picior, pentru că teatrul prost a avut dintotdeauna caracteristica asta de milă față de cel care-l face. Pe principiul, hai că eu te-am crezut, dar nici tu să nu mai faci vreodată așa ceva!
Însă senzația mea e că vor mai face, indiferenți la reacția lumii ori a ridicolului absolut. Kosovo, selecționata aceasta care, la fotbal, aproape că ne-a dat cu terenul în cap, dominându-ne acasă într-un meci care a fost unul din categoria “decisiv”, Kosovo, care a avut posesia și ocaziile, șuturile și cornerele, fazele de poartă și o totală inițiativă, ei bine, Kosovo, selecționata aceasta, a venit pregătită să joace și teatru și abia asta i-a ieșit, spre deosebire de joc, foarte prost.
"Au ales să fie tot restul carierelor lor un uriaș și prelung hohot de râs"
Cineva, undeva, din cauze ușor de bănuit, a râs de ei. Ba chiar i-a învățat niște propoziții în limba engleză, făcându-i să pomenească despre rasism, drept cauză invocată la ieșirea lor de pe teren, cu un minut înainte ca meciul să se încheie ca la fotbal. Nu ca la teatru. Repet, cineva a râs de ei, fără să-și propună asta, gândindu-se probabil la un efect de sfârșit de dramă clasică. Și a ieșit, în loc, o păcăleală proastă, o farsă ieftină, dar care se va plăti scump, chiar de către cei care au imaginat-o. Așa ar trebui. 3-0 pentru România, după verdictul UEFA, așa cred.
România-Kosovo a fost un meci bun, frumos chiar, terminat cu o stângace punere în scenă, urâtă, cu o “caterincă cu budincă”, așa cum îmi spunea, acum vreo 20 de ani, la Arad, uriașul Marcel Coraș, despre astfel de momente de ipocrizie și ridicol. Un meci important, cu un public care mie mi s-a părut impecabil, 49.000 de oameni, cu alte milioane privind la televizor, un meci de un anumit nivel, sigur mai ridicat decât divizia C a Ligii Națiunilor, în orice caz, dominat de o echipă mult mai bună decât acel loc 101 din bizara ierarhie FIFA. Și totuși, portarul lui Ipswich Town, apărătorul lui Napoli ori cel al lui Torino, extrema lui Lille ori atacantul central al insularilor de la Mallorca, au ales să râdă lumea de ei. Să piardă nu doar meciul pe care nu l-au pierdut, ci să fie tot restul carierelor lor un uriaș și prelung hohot de râs.
Cunosc bine tifoseria lui Napoli, cam știu ce e pe la Lille, nu mai vorbesc de Torino ori de cum se judecă prin Spania. Știu, după 32 de ani de presă, cam cum se vorbește și cum se intră într-un vestiar după astfel de situații. Nu vreau să fiu în pielea lui Rrahmani ori a lui Zhegrova. Dar, apropo de Rrahmani, de celălalt, al nostru cum ar veni, Albion.
Există niște înregistrări de la zona mixtă, în care fostul rapidist se salută cu ziariștii români, întinde mâna pentru un clasic “noroc!”, dar în privirea lui e mult mai mult decât atât. Căutați să le vedeți, aceste secvențe, și o să vă convingeți. Albion, până nu de mult idolul Giuleștiului, pare a spune, pe românește, “ce să fac, frate?!”.
"Știm, în sfârșit, ce e Kosovo"
Nu alta ar fi fost situația nici dacă și el și Krasniqi ori alt jucător kosovar ar fi jucat în campionatul nostru. Ar fi făcut la fel, sunt convins. Ar fi invocat exact noțiunile pe care ai lor le-au ignorat, respectul, față de adversar în primul rând, colegialitatea, obrazul, totul ar fi fost fix la fel. Le-a fost însă mai ușor așa, să lase mizerie în vestiar, să recite o poezie halucinantă în zona mixtă, să se urce în autocar și să plece. Dacă ar fi rămas la noi, am fi aflat de la cluburile noastre realitatea pe care, oricum, o cunoșteam.
Știm, în sfârșit, ce e Kosovo. O bună echipă de fotbal, cu câțiva excelenți jucători, venită la noi cu gândul să ne învingă și, în caz că nu, să ne includă într-o farsă. Nu au reușit nici una, nici alta. Și cred că nici nu va mai exista vreo “dată viitoare”. Ceva, nu pot să spun ce, mă face să cred că asta, de pe Arena Națională, a fost ultima reprezentație. Aici.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.