Guardiola câștigă un alt duel cu rivalul său de-o viață. Managerul de la Man City obține o nouă “triplă”

Josep Guardiola Sala, pe numele său complet, este singurul antrenor din istoria fotbalului care a realizat două triple, adică a reușit să câștige Liga Campionilor-Campionat-Cupă în doi ani diferiți. În 2009, cu Barcelona lui Messi, și acum, cu Manchester City.

Mai mult, Pep l-a egalat pe Mircea Lucescu la numărul de trofee câștigate în carieră, cu 35. În vârful acestei ierarhii rămâne, solitar, Alex Ferguson, cu 48. Și dacă tot am dat peste numele ursuzului scoțian, să ne amintim ce Sir Alex a declarat despre Guardiola, când spaniolul a venit în Anglia:

“Lui Pep nu-i va fi ușor, fotbalul englezesc nu este ușor. Pep va avea succes, dar nu cred că va reuși vreodată să reproducă ceea ce a făcut la Barcelona, pentru că era un standard ridicat. Erau cei mai buni” Sir Alex Ferguson

Cum nimeni nu e profet în țara lui, Ferguson s-a înșelat. Guardiola și Manchester City formează una dintre cele mai redutabile echipe din istoria acestui sport. Dacă, la acest succes din Liga Campionilor, adaugăm și finala pierdută cu Chelsea, în 2021, plus returul dramatic al semifinalei de la Madrid, când Real a marcat de două ori în minutele de prelungire, ne dăm seama că era doar o chestiune de timp până când “cetățenii” aveau să bea șampanie din cea mai important cupă a fotbalului European de club.

Cinci titluri de campion în șapte ani a câștigat Pep în Premier League. Din prima echipă, folosită în etapa inaugurală a sezonului 2016/2017, aseară au mai fost pe teren doar doi: John Stones și Kevin De Bruyne. Guardiola a schimbat aproape 3 echipe până să ajungă la acest echilibru. Și, poate paradoxal, a câștigat Liga Campionilor jucând prost, ceea ce e semnul unei echipe cu adevărat mari.

Trenul Ligii Campionilor oprește foarte rar, așa că Pep s-a urcat din mers

Catalogat, în ciuda celor trei titluri de campion cu Bayern Munchen, și a celor cinci cu Manchester City, drept “antrenorul lui Messi”, Guardiola era la cam ultima ștampilă în pașaport care putea să-l scoată din această sintagmă. Probabil și Pep începuse să se îndoiască, în forul său interior, de capacitățile sale de tehnician.

Dar, spre deosebire de anii din Catalonia și Bavaria, Guardiola a făcut ceva neobișnuit pentru el. S-a schimbat. El și filosofia sa de joc. A creat un sistem de joc în care fundașul dreapta, Stones sau Kyle Walker devine, pe faza de construcție, mijlocaș central, a renunțat, când era nevoie, la posesia uneori plictisitoare, și s-a concentrat pe rezultat, în detrimentul spectacolului.

Și, după nenumărate cazuri în care i-a lipsit un strop de noroc, Guardiola a avut o halbă plină în finala cu Inter. Castelului său, asediat de italieni, i-a lipsit o pală de vânt mai puternică pentru a se nărui. Rămas și fără De Bruyne, generalul din teren, Pep probabil că și-a motivat soldații cu vorbele lui Napolen: “Toți aveți bastonul de mareșal în desagă”. Rodri, marcatorul singurului gol al finalei, l-a și găsit.

Răutăcioșii spun că Jose Mourinho este și acum în parcarea stadionului Puskas

Mourinho nu i-a iertat niciodată pe șefii Barcelonei, atunci când aceștia l-au instalat pe Guardiola, antrenor al echipei secunde, drept principal al clubului catalan. Iar această animozitate s-a transferat și asupra fostului său elev. Nu mulți știu că Mourinho a fost translator și antrenor secund pentru Bryan Robson, pe când acesta era tehnicianul catalanilor, iar Pep încă jucător la Barca. Din acest motiv, Jose a făcut tot posibilul ca să ajungă pe banca rivalilor de la Real.

Confruntările dintre Real Madrid și Barcelona erau și dueluri între Ronaldo și Messi, pe de o parte, și Mourinho și Guardiola, pe de altă parte. Iar portughezul a făcut tot posibilul ca tensiunea acestei rivalități să escaladeze cote uriașe.

În dorința de a-și motiva jucătorii pâna la limita paroxismului, portughezul nu a ezitat să-I bage degetul în ochi lui Tito Vilanova, unul dintre asistenții lui Pep. Diferența dintre golănia autentică a lui Mourinho și decența, cel puțin aparentă, al lui Guardiola a împărțit apele în lumea fotbalistică a planetei.

“Vă rog să nu mă numiți arogant, ceea ce spun este adevărat. Sunt campion european, nu sunt unul dintre cei care fac parte din mulțime. Sunt un antrenor special” Jose Mourinho, antrenor Roma

După trei ani la Madrid, în care a câștigat doar un campionat și o cupă a Spaniei, Mourinho a plecat la Chelsea. Doi ani fără succes. Jose a mers la Manchester United, acolo unde a câștigat o Europa League. Dacă tot începuse excursia prin Anglia, portughezul s-a întors la Londra, de data aceasta la Tottenham. Alți doi ani de secetă.

Roma este cea mai nouă stație din cariera lui “Special One”, așa cum s-a autoproclamat. Iar atitudinea de “singur împotriva tuturor”, se grefează perfect pe o echipă care s-a considerat mereu nedreptățită în duelul ei cu Juventus, Milan sau Inter. Așa s-a întâmplat și în finala Europa League, pierdută de Roma în fața celor de la Sevilla, la loviturile de departaje. Cu amendamentul că, acum, romanii lui Jose au avut un posibil penalty neacordat.

Probabil că diferența între Guardiola și Mourinho, dincolo de temperament, este capacitatea de a inova, de a se metamorfoza. În timp ce primul are o a treia Ligă a Campionilor în palmares, cel de-al doilea caută arbitrii prin parcările stadionelor pentru a-i blama, doar rar pe bună dreptate, de insuccesele sale.

---

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.