Dario, clovnul care ne-a făcut să plângem. Cristian Munteanu îți spune povestea unui fotbalist căruia nu-i plăcea să practice acest sport

Dario Enrique Dubois, crescut în Buenos Aires, vrăjit în La Chispa Tablao de dansatorii de flamenco, a fost un fotbalist modest. Numele echipelor la care a jucat sunt grăitoare în acest sens. Lugano, Ferrocarril Midland, Deportivo Riestra, Victoriano Arenas.

Clovnul iubitor de muzică rock

Mai mult, a fost un fotbalist care nu a iubit acest sport. Însă Dario era iubit de suporterii fiecăreia dintre echipele pe care le-am menționat mai sus. Cum? De ce?

Îmi dă energie să-mi pictez fața. Devii războinic, mergi la război și îți <<ucizi>> dușmanii Dario Dubois

Atât de puternic era înrădăcinată această caracteristică a lui Dario, încât, înainte de un meci jucat în deplasare a bătut discret la ușa arbitrilor. Voia să-și aplice vopseaua pe față, dar vestiarul lui nu avea oglindă.

Fundașul știa că pictându-și fața era ușor recognoscibil și le inspira teamă adversarilor. Fanii echipei la care juca erau inspirați această atitudine, dar cei adverși îl numeau “clovn”.

Da, poate că sunt doar un clovn. Dar sunt unul care ar muri pentru tricoul echipei pe care-l îmbracă Dario Dubois

Acesta era motivul pentru care Dario era atât de iubit. Da, nu-i plăcea prea mult fotbalul, nu era bun, dar respecta tot ce era de respectat. Sport, echipă, suporteri.

Argentinianul cu fața pictată, un Winnetou modern, era pasionat de muzică. Ritmul de flamenco îi intrase în sânge, dar pașii acestuia se transformaseră în note rock. Cânta în trei formații, lucru care-i lăsa destul de puțin timp pentru antrenamente.

Dario i-a furat banii arbitrului

Poveștile care l-au însoțit pe Dario, precum câinii credincioși, sunt multe. Una dintre ele vorbește despre un patron, scuipat de argentinian după i-a cerut să facă blat la un meci.

Pe când juca la Lugano, fundașul nu-și primise bonusul de victorie din partea sponsorului. Așa că, la meciul următor, de la încălzire s-a aruncat pe burtă în noroiul de pe teren. Iar numele sponsorului a fost acoperit. Dario putea protesta și elegant.

Însă cea mai tare întâmplare care l-a avut protagonist pe fotbalist s-a petrecut la meciul dintre Midland și Excursionistas. Midland conducea când Dario a făcut un fault la mijlocul terenului. Zelos, arbitrul a vrut să-i acorde al doilea galben și să-l elimine. Numai că, încercând să scoată cartonașul, centralului i-a căzut o bacnotă de 1.500 de peso din buzunar.

Protagonistul nostru i-a luat, iar după ce l-a acuzat pe arbitrul că a luat bani pentru a-l elimina, a fugit la vestiare, urmărit de păgubit. Aici s-a baricadat, cerând să fie reprimit în meci. A cedat târziu, convins de faptul că o eventuală amendă primită pentru că a furat banii ar fi mai mare decât suma de 1.500 de peso.

Nu-mi place să joc fotbal. O fac pentru că sunt competitiv și pentru că-mi permite să mă antrenez. Și cei câțiva bănuți pe care-i primesc sunt utili în situația mea materială Dario Dubois

Prima sa “descălecare” de la Midland s-a încheiat abrupt. După ce patronul echipei, Rodolfo Marchioni, a declarat că Dario nu mai poate continua așa la echipă, cu “clovneriile” sale, jucătorul a răspuns clar și răspicat. “Sunt gata să renunț la a mă vopsi, dacă asta prejudiciază clubul”. Dar era prea târziu. A trebuit să plece.

Și totuși, după doar trei ani, Dario s-a întors la Midland. Dar, când echipa a promovat în cea de-a patra ligă, Asociația Argentiniană de fotbal (n.r. – AFA) i-a interzis fundașului să-și mai picteze fața. Motivul a fost acela că arbitrii nu ar putea identifica fotbaliștii dacă aceștia ar recurge la același gest.

Fotbalistul a fost împușcat de hoți

Respectul și pasiunea cu care își făcea treaba Dario au fost apreciate întotdeauna de suporteri. După ce, în primul meci din 2002, acesta a intrat cu capul cu gheata unui adversar, pentru a salva un gol, l-au ajutat. Argentinianul a fost dus la spital, inconștient. Când și-a revenit, nu a uitat să le dea o palmă celor de la AFA. Suporterii au făcut o chetă și i-au oferit o sumă modică.

Sunt toți o adunătură de șobolani. Din fericire sunt bine, dar era să mor pe teren și nu au făcut nimic să mă ajute. Le mulțumesc celor din AFA pentru că nu au fost acolo când am avut nevoie de ei Dario Dubois

Franchețea lui, recunoscută pe tot parcursul carierei, i-a fost pedepsită de cei care țineau frâiele fotbalului argentinian. În 2004, când juca pentru Victoriano, s-a accidentat grav, la ligamentele încrucișate. Leziunea putea fi remediată printr-o operație, dar clubul nu putea acoperi întreg costul acesteia.

Așa că Dario a apelat la AFA. Însă forul argentinian nu uitase vorbele sale din 2002, așa că au zis “pas”. Cariera sa se încheiase. Jucătorul care nu iubise fotbalul, dar îl slujise cu ardorea unui profesionist, rămânea muzician.

În martie 2008, pe când se întorcea de la muncă, cu iubita sa, Dario a fost atacat de hoți. I-au furat bicicleta, rucsacul, telefonul. Când au vrut să-I ia inelul prietenei, fostul fotbalist a intervenit. L-au împușcat în picior și în stomac. Două luni mai târziu, la 37 de ani, luptătorul din teren a murit într-un salon de spital. Salvase inelul.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.