Luke, Yamal is your father! Spania învinge Anglia și devine noua campioană europeană. Cristian Munteanu îți aduce cronica unui meci cu a doua repriză fantastică

Gareth Southgate îl titularizează pe Shaw, dar lui Lamine îi place să se strecoare ca jderul în interiorul terenului, pe dreptul lui Luke.

Englezii încep meciul mai rudimentar decât în ’66, aruncând mingea spre careul advers. Stones trage cu praștia. Guardiola schimbă canalul.

Foden mai are puțin și-l percheziționează de Rodri. Tropăie nărăvaș în spatele său. Artistul Angliei e sacrificat pentru a bloca creierul Spaniei. Palmer, materia cenușie a Albionului, e la borcan deocamdată.

Nico Williams îi ia un pic pulsul lui Walker. E viu, e alert, pe magneziu, deci greu de depășit. Dar spaniolul are impertinența frumoasă a tinereții.

Prima repriză a existat doar ca preambul la a doua

Mingea e la iberici, de zece minute, dar trupa lui Southgate e obișnuită cu plasturii rănilor din tururile anteriore. Și, totuși, pacientul, nu filmul, fotbalul, englez e în finala Euro.

Stones are prima intervenție excelentă în minutul 11. Walker iese la intercepție, Ruiz dă un lung de linie pentru Williams, acesta demarează ca în F1 și ajunge în fața fundașului de la City. Dribling, dar Stones se redresează și respinge din alunecare.

Rodri se retrage la nivelul fundașilor centrali pentru a atinge mingea. Numai câine de pază nu fusese Foden. Pentru ca it’s coming home să se împlinească, Southgate are nevoie de 11 soldați.

Anglia își mută, încet, infanteria mai sus. Cele două linii defensive sunt comprimate în 20 de metri, pentru a micșora spațiile de manevră ale cavaleriei iberice. Dar risipa de efort, fizic și psihic, e mult mai mare când alergi după minge.

Nici Olmo nu se simte bine. Îl are în cârcă, precum o raniță plină cu lire sterline, pe Rice. Însă e nevoie să aibă doar o dată spațiu pentru a respira aer curat. Și a umple plămânii spaniolilor cu aplombul pe care-l avea Don Quijote.

În tribune și Don Andres Iniesta. Cred că de la Fuente i-a dat un tricou și lui. Așa, preventiv, să-i ia pe sub sacou.

Pentru că tot ziceam de infanterie și cavalerie, hățurile lui Yamal și Williams sunt bine strânse în pumni de Shaw și Walker. Fără ca ei să fie sprințari, Spania macină, dar nu face și cafeaua.

Foden trage primul șut pe spațiul porții al englezilor cu un minut înainte de finalul reprizei. Ceva banal, ca și când aluneci iarna pe gheață și vrei neapărat să dai un șut, de ciudă, sacoșei cu pâine. Mai ales că nu e a ta.

Statistica îmi spune că și spaniolii au făcut o năzbâtie asemănătoare. Adică l-au deranjat pe Pickford. Or fi sunat la ușă și au fugit. Nu-mi amintesc.

Palmer și Oyarzabal, inspirațiile celor doi selecționeri

Repriza secundă începe fără Rodri. Mă uit după Foden, ca să văd dacă măcar el e pe teren. Pe vremuri așa se făcea marcajul. Ieșea omul tău, mergeai la bere cu el. Intră Zubimendi, iar Spania își pierde sextantul.

Noroc că are torpilele Yamal și Williams. Pasă cu exteriorul a lui Carvajal, semn că nu degeaba a fost coleg cu Ozil, scapă Lamine. Intră în centru, eu ți-am zis Southgate, pasă spre Nico, iar acesta trage cu latul în colțul lung. Minutul 47, 1-0 pentru iberici.

Doar un minut mai târziu se putea turna toată otrava în paharul perfidului Albion. Williams pasează în careu, pentru Olmo, acesta preia pe contre-pied, dar apoi trage extrem de slab cu stângul din 10 metri. Dacă se făcea 2-0, era let’s go to sleep.

Dublă ocazie pentru iberici. Pasă Lamine pe culoar, scapă Morata, dar trage modest, iar Stones respinge din fața porții. Faza continuă, iar Nico șutează puternic, din afara careului, pe lângă.

Bellingham se aruncă prin marginea careului advers, obișnuit cu aerul tare de pe Bernabeu, dar nu primește galben pentru simulare.

Southgate îl scoate pe Kane, în minutul 60, și-l introduce pe Watkins. Cristiano Ronaldo nu mai înțelege nimic. Chiar nu se mai respectă valorile nici în Anglia? Gareth știe însă că echipa sa are nevoie de demarcări în profunzime, iar Ollie îi poate oferi asta. Poate Kane câștigă un trofeu fără să joace. Pe asta nu a încercat-o.

Yamal scapă singur, dă mingea prin strecurătoarea lui Shaw, trage plasat, cu latul, dar prea aproape de Pickford. Englezul respinge în corner. Anglia trece din nou aproape de a-i fi mâncat al doilea biscuit.

De la Fuente își scoate și el atacantul. Morata iese, Oyarzabal intră. Doar minutul 67. Să nu fie prea devreme pentru iberici. Așa au crezut și slovacii.

Spania încearcă să răstoarne ceainicul, dar englezii rezistă. Mai mult, Southgate renunță la Mainoo și intră Palmer. Cole e jucătorul în stare să schimbe soarta acestui meci. Singurul englez. Bine, el și Churchill. Dar numai Palmer mai poate.

Și o face. Eroare în defensiva spaniolă, Saka centrează în careu, iar Jude scoate către Cole. Scăpat din chingile lui Pep, înmugurit la Chelsea, Palmer șutează cu interiorul spre colțul lung. Balonul ocolește picioarele spaniolilor precum eu conurile la examenul de șoferi și poposește în plasa porții lui Unai. 1-1, iar spaniolii se clatină. Fără Rodri, fără Morata, catargele.

Minutul 81 e din nou al lui Lamine. Un-doi între Olmo – Williams, mingea ajunge la Yamal, dar acesta șutează, din interiorul careului, pe centru. Pickford se aruncă doar pentru că e păcat de camerele astea 4K. Să capteze și ele ceva.

Obsesia lui de la Fuente devine geniu. Ca mai toate obsesiile oamenilor pricepuți. Cucurella centrează pentru Oyarzabal, acesta dă din prima, centrare de care ar fi fost mândru și Pitagora, iar Pickford nu mai poate interveni. 2-1 pentru Spania.

Southgate îl trimite și pe Toney în atac, iar Merino e răspunsul lui de la Fuente. Olmoooooooo. Mijlocașul de creație respinge de pe linia porții după ce Guehi reia cu capul spre poarta goală.

Englezii sunt vitalizați, subit. Spectrul unui nou gol în ultimele secunde îi impulsionează. Dar ar fi atât de nedrept. După ce s-au furișat în finală. Iar aici au jucat doar vreo zece minute.

Se termină. Da, it's coming home. Dar numai echipa. Trofeul e la cei cu fotbalul.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google