exclusiv Wim Rijsbergen: “Aș prefera o echipă ca România”. Ce crede vicecampionul mondial despre Nicolae Stanciu. “Vor alerga de zece ori mai mult pentru el”
Cristian Munteanu | Publicat: 02.07.2024 11:11 | Actualizat: 04.07.2024 10:30
Numele lui Wim Rijsbergen (72 de ani) poate nu spune multe tinerilor iubitori ai fotbalului. Titular în cea mai frumoasă echipă a Olandei, finalistă la CM 1974 și 1978, Wim a fost coleg cu Cruyff, Neeskens, Rensenbrink și Krol. Într-un interviu acordat, în exclusivitate, lui Cristian Munteanu, senior writer iAMsport.ro, Rijsbergen a vorbit despre Johan, Hagi, Stanciu și Drăgușin.
Wim Rijsbergen este un domn, dublu vicecampion mondial, pe care-l suni și nu știi dacă va mai dori să vorbească cu pasiune despre un sport care i-a măcinat tinerețea. Fotbalul este un concasor pentru unii. Nimic mai greșit. Citea despre echipa României, și-a amintit debutul la naționala Olandei, mi-a spus ce scârțâie în jocul batavilor. Toate acestea cu un debit verbal debordant.
Wim vine de pe vremea miticului Cruyff, când fotbalul era și poezie, nu doar show tv de miezul nopții. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru iAMsport.ro, domnul Rijsbergen dezvăluie carențele “portocalei mecanice”, precum și cine e fotbalistul român care l-a impresionat.
Wim Rijsbergen: "Îmi amintesc că am debutat cu România"
Bună ziua, domnule Rijsbergen. Din România vă deranjez...
Tocmai citeam un articol despre Hagi. Cel mic, nu tatăl. A fost un fotbalist ieșit din comun. Ianis nu are aceeași calitate, dar e și el bun. Hagi cel mare era extraordinar. În materialul pe care-l citesc se mai face o comparație. Între Drăguș și Grealish, jucătorul de la Manchester City.
Nu se poate. Nu știu ce revistă citiți, dar nu există comparație, cu tot respectul pentru Drăguș.
(n.r. - râde) Da, poate ar trebui să n-o mai cumpăr. Dar, pe de altă parte, ați terminat pe primul loc într-o grupă cu Belgia. Deci cred că nivelul de încredere al jucătorilor români este destul de ridicat. Iar cum Iordănescu sigur a văzut meciul nostru cu Austria, cred că va extrage informațiile necesare de acolo.
Vă amintiți că ați debutat la echipa națională a Olandei într-un meci cu România?
Trebuie să ne întoarcem foarte mult în urmă. Eram în 1974. Cinzeci de ani în urmă. A fost un amical. Cred că s-a terminat 0-0.
Eram la Feyenoord pe atunci. Arie de Haan juca un nou rol, la mijlocul terenului, așa că aveau nevoie de un fundaș central. Și, spre surprinderea mea, m-au ales. Jucam atunci un 3-4-3 care a fost o surpriză pentru toată lumea.
Puneam presiune pe adversari, făceam presing avansat, adică exact ce se întâmplă și acum. Numai că noi aveam această tactică acum 50 de ani.
Tactică revoluționară a funcționat. Ați ajuns în două finale de Campionat Mondial.
Exact. În finala din ’74 ne-am lovit de un Sepp Maier divin. Am fi putut câștiga. Nici Cruyff nu a fost cea mai bună versiune a sa în acea finală, cu Germania de Vest.
De aici vine și porecla “portocala mecanică”. Când se mișca o rotiță a angrenajului, toate celelalte o urmau. Eram într-o permanentă alergare.
Apoi, în 1978, ne-a învins, în prelungiri, Argentina lui Kempes.
Wim Rijsbergen: "Va fi un meci foarte strâns"
Revenind la prezent, poate România să surprindă Olanda, așa cum Elveția a făcut-o cu Italia?
Este posibil, fără îndoială. Exemplul este și cel al Austriei. Olandezii nu s-a așteptat la o asemenea rezistență în terenul lor. Majoritatea echipelor se apără aproape de poartă împotriva noastră.
Cum acum toți antrenorii se uită la meciurile adversarilor, cred că românii știu că presingul este cel mai bun mod de a incomoda construcția Olandei. Iar apoi vom vedea cum ne vom descurca noi cu această problemă.
Doar că nu știu dacă România este la nivelul Austriei, cel puțin deocamdată.
Multă lume e convinsă că românii vor fi depășiți net de Olanda. Eu, unul, nu cred asta. Va fi un meci foarte strâns. Echipa lui Iordănescu are un mare capital de încredere. Sigur că există tensiune, presiune, dar ea este mai mare pe jucătorii olandezi.
Pe cine mizați ca principal pericol pentru poarta lui Bart Verbruggen?
Am văzut meciurile României. Pe toate. Dar să știi că, pentru mine, echipa este esențială. Multe selecționate de la acest EURO au problema asta. Se bazează prea mult pe valori individuale, în detrimentul unui grup unit.
Hai să ne uităm la Anglia. Un noroc uriaș în ultima secundă. Dacă nu, era acasă cu toate vedetele. Italia, la fel. Gol cu Croația în ultimul minut.
Am fost antrenor în mai multe locuri din lume. Am preferat întotdeauna să am o echipă bună, dar fără vedete, decât o formație slabă, dar care să aibă câteva individualități de mare calitate.
Iordănescu a pregătit o echipă omogenă, în care jucătorii aleargă unul pentru celălalt. Koeman vrea același lucru, dar deocamdată nu a reușit asta. Așa că aș prefera o selecționată ca România.
Wim Rijsbergen: "Stanciu și Drăgușin"
Deci echipa în detrimentul unor nume?
Nu ascund că-mi place căpitanul vostru, Stanciu. Am și citit despre el. M-am simțit eu mândru că a cedat numărul 10 și a luat 21, cel al unui coleg accidentat. Moruțan, dacă nu greșesc.
E un gest deosebit. Iar colegii, dacă el le va spune ceva, vor alerga de zece ori mai mult pentru că este un adevărat căpitan.
România are o mare problemă în acest moment. Bancu, fundașul stânga, e suspendat. Nu avem un înlocuitor natural al său, așa că va juca, cel mai probabil, Sorescu, un fundaș dreapta...
Lasă-mă să te întrerup. Sunt și antrenor. Nu e nicio problemă din punctul meu de vedere. Știi de ce? Pentru că extremele, în fotbalul modern, vin către centru. Așa că, dacă joci fundaș stânga, dar piciorul tău de bază este dreptul, te vor ataca acolo unde ești tu mai puternic.
Dumfries, fundașul, dacă va urca foarte mult în atac, e altceva. Pentru că el merge pe tușă, pentru centrare, și va face driblingurile pe piciorul stâng al noului vostru fundaș.
Iar apoi mai ai soluția apărătorului central. El poate acoperi intrările unei extreme în centru. Sau un mijlocaș defensiv poate fi mereu pregătit să intervină.
Apropo de fundaș central. Ați fost unul dintre cei mai buni apărători ai anilor ’70, ’80. Drăgușin joacă la Tottenham, cu van de Ven. Face un EURO bun?
Fără îndoială! Drăgușin se descurcă foarte bine. Cu Dovbyk, cu Lukaku. Dar evoluțiile sale nu depind numai de el. Linia mediană e foarte importantă. Dacă jucătorii adverși vin direct pe fundașii centrali, atunci ai probleme. Noi îi avem pe de Vrij și Van Dijk și am încasat trei goluri de la Austria. România este o echipă foarte compactă, iar asta ajută mult și fundașii.
Wim Rijsbergen: "Cruyff știa când să muncească"
Ce-i lipsește, în acest moment, cel mai mult selecționatei batave?
Aș spune că Frenkie de Jong și Koopmeiners. Ar avea nevoie de mai multă agresivitate la mijlocul terenului. E cea mai mare problemă. Nu luptă pentru orice metru. Vor să joace frumos, dar uneori trebuie să fii mai dur. Trebuie să alergi pentru colegul tău.
Dacă ai numai primadone în echipă, nu vei ajunge departe. Pentru că nu vei forma o echipă. Sper ca acest lucru să se schimbe.
Dar Cruyff nu a fost o primadonă?
A fost, dar numai când trebuia. Alerga pentru echipă, deposeda, era un lider. Era un atacant central, dar nu juca doar acolo. Simțea în ce meciuri putea să fie mai relaxat și în care era nevoie să muncească din greu.
Ce se petrece cu Depay?
Toată lumea așteaptă ca el să joace foarte bine, dar întârzie acest moment. A marcat un gol, dar nu-i suficient. El trebuie să ne conducă spre victorii.
Are talent, fără îndoială. Însă e foarte izolat. Mijlocașii centrali nu-l ajută foarte mult. Nu ajung în preajma careului, pentru a-i pasa decisiv lui Depay.
Vorbeam mai sus despre primadone. Ce s-a schimbat la fotbalul actual față de cel din trecut?
Zilele trecute am luat masa cu Van Hanegem și Arie Haan, într-un hotel, și am vorbit ore întregi despre fotbal...
Mi-ar fi plăcut să fiu de față. Deși nu știu olandeză…
Știm noi engleză (n.r. - râde). Generația de acum e altfel construită. De exemplu, noi stăteam cu un coleg în cameră, fie că era vorba de cantonament sau de turnee finale. Acum se locuiește singur. Noi așa construiam relații de prietenie.
Ei cu căștile pe urechi, de abia ajung fanii în preajma lor. Și mai e ceva. Cel mai slab fotbalist din lotul Olandei face câteva milioane de euro, trei-patru, pe an. Unii fac un milion pe lună. E greu să te mai motivezi și la națională.
Mircea Lucescu mi-a spus că jucătorii de azi nu suferă la înfrângeri.
Sunt perfect de acord. Sunt deja eroi pentru că joacă în națională. Sunt comozi, în cele mai multe cazuri. De asta și Messi și Cristiano au ajuns la acele cifre, pentru că nu le-a fost indiferent. Au vrut să fie tot timpul cei mai buni.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.