Întemeietorul Romei a fost Totti! Una dintre cel mai tari povești din viața lui Francesco s-a petrecut la închisoare

Și pentru că orice articol este și o formă de mărturisire, trebuie să spun că nu mi-a prea plăcut Totti. Nu mai avea loc de Del Piero. Stilul lui ”Pinturicchio” era mai seducător, mai ales pentru un puști care era copil de mingi în ’95, când Juventus venea la București.

Poveștile sunt ultima redută a umanității

Dar cu cât citeam mai multe despre ceea ce a însemnat Roma pentru civilizația europeană, cu atât mai mult simțeam că între Francesco și oraș era o legătură profundă, pe care doar o intuiam atunci, solidă precum betonul roman.

Noroc că Totti nu se sinchisea de problemele mele existențiale și broda de zor la istoria sa cu Roma. Pentru că, înainte de toate, materialul din care zeii au zămislit ițele vieții lui Francesco era gialorosso.

Câteodată, cifrele, statisticile, vin să sugrume, nu să încununeze, viața unui sportiv. Meciuri, goluri, pase, ani, intră în tocătorul mass-mediei, oamenii pun emoji-ul “wow”, viața trece de pe un trotuar pe celălalt, și atât. Așa că, unicul scut pe care-l avem sunt poveștile. Iar una, cu Totti, este grăitoare pentru ce a însemnat el.

Francesco Totti este cel mai mare fotbalist pe care l-am văzut jucând Diego Maradona

Totti a fost la închisoarea Rebibbia

Rebibbia este una dintre cele mai mari închisori din Roma. Pentru ca prizonierii să se relaxeze, anual se organiza un turneu de fotbal. Marele premiu nu era o micșorare a sentinței, ci Totti. Fotbalistul Romei venea, acorda Cupa, și făcea poze cu cei de dincoace de ziduri.

Unul dintre componenții unei echipe a sărit rândul pentru a ajunge lângă Francesco. Determinat, cu ochii fanului care dacă-și iubește idolul cu un gram mai mult, explodează, tânărul surâde fericit când se aude click-ul aparatului foto. Totti, curios, îl întreabă de ce a sărit rândul pentru o poză.

Capitano, am stat trei ani în haznaua asta. Aici am descoperit Roma și, implicit, pe tine. Am învățat fotbal ca să pot juca în simulacrul ăsta de turneu, sperând că o să vii. Dar, că așa e Soarta asta blestemată cu unii, de te faci să te întrebi în ce otravă am avut dinții înmuiați când trăgeam lapte de la ea, am aflat că trebuie să ies din închisoare.

Mi se termina sentința cu o săptămână înainte de ziua în care ajungeai la Rebibbia. Iar eu sunt de departe, iar acolo mă așteaptă iubita, așa că nu mă mai întorc prea curând la Roma.

Așa că i-am zis gardianului: Fratello, nu mă interesează nimic, poate să vină Hannibal cu elefanții, Matteo Denaro cu mafioții, carabinierii cu flori, eu nu plec din închisoare tocmai acum. Vreau să fac o fotografie cu Totti, il mio unico grande amore. Capisci?

A stat gardianul năuc, de parcă-i adăugasem o nouă dimensiune cu vorbele. Trei ani în hazna și ceream un “bonus” de o săptămână. A revenit după câteva ore, a deschis vizeta, și mi-a zis. Fratello, am aranjat să mai stai o săptămână la Rebibbia.

Eh, vezi tu, Capitano, în clipa aceea s-a destrămat noțiunea de afară-înauntru. Eram doi oameni care iubeau fotbalul, și pe tine, care dialogau într-o limbă străveche, de neînțeles pentru cei mai mulți.

Acum de abia aștept să revăd lumea, să-mi îmbrățișez iubita, și de asta am sărit peste rând”.

Francesco a fost curtat de Florentino Perez

Totti nu a fost poster-boy-ul unei echipe uriașe. Nici nu și-a dorit. Când Real Madrid a venit după el, în repetate rânduri, ademenindu-l cu un salariu de 12 milioane de euro, și alte 15 milioane din drepturile de imagine, a zis pas. Și vorbim despre galacticos, probabil cea mai mediatizată trupă din istoria fotbalului.

Francesco și-a pus o singură întrebare. Dar, cum numai aleșii pot s-o facă, a fost cea esențială. “Ce o să faci când, înainte să intri pe Santiago Bernabeu, o să afli că Roma a pierdut meciul cu Lazio și tu nu ai fost acolo?”

Așa că a rămas, până la 39 de ani. Totti știa că posterele se rup, idolii sunt înlocuiți, dar frații, aceștia rămân mereu cu noi. Francesco a fost frate, fiu, părinte, într-un oraș în care iubirea e liantul care unește etanș trecutul de prezent, fotbalul de viață, oamenii de simboluri.

Știu că nu am scris nicio cifră din cariera unicului Francesco Totti. Campion mondial, campion al Italiei. Omul care a refuzat tot pentru că plecările, în iubire, sunt cele mai dureroase forme de trădare.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google